Picatura era, de obicei, elementul fara sare din reclame. Era o picatura banala al carei parcurs a fost studiat si comentat de multi priceputi intr-ale publicitatii.
O simpla broboana de aftershave, o pata umeda de parfum scump sau de bautura tare intorceau lumea pe dos. Doamnele stilate cadeau fulgerate de amor, barbatii isi pierdeau complet mintile, aveau loc atingeri senzuale intre corpuri perfecte, bine lucrate in sala de forta... Mai era apoi picatura de substanta albastra folosita in demonstratiile pentru diverse absorbante.
Sau picatura care propovaduia intoarcerea la natura in unele reclame la ape minerale sau sampon. Anul acesta picatura nu mai e "abuzata", nu mai e un simplu accesoriu senzorial. Picatura a capatat personalitate si forta.
Picatura incepe sa devina detaliul vital si nu doar un cliseu extenuant. Veti vedea, o picatura poate sa-l arunce pana si pe Adrian Nastase pe culmile deznadejdii...
Fanta. Inca ramanem la stadiul picaturii anoste pe care o tanara seducatoare o soarbe de pe obrazul unui adolescent imberb.
Pepsi. Doi tineri indragostiti sorb cu paiul bautura dintr-un singur pahar. Ramane o picatura pe care cei doi se bat salbatic.
Pana la urma picatura ajunge intre buzele ei senzuale care apoi se intredeschid proiectandu-l pe amorez (bine ancorat in pai...) in masa de alaturi. Sa amintim aici si lupta casnica a unor tineri insuratei pentru o ciocolata - e si asta un trend, cel al cinismului de familie.
Becks. Picatura de pe sticla de Becks isi croieste drum contra naturii inspre gatul sticlei ravnind statutul privilegiat de bere "pura". Deja picatura incepe sa nu mai asculte de legile firii.
Heineken. Din calatoria Heinekenului prin lume ne atrage atentia episodul "Paris" in care intre doua picaturi se infiripa o relatie in toata regula, cadrul romantic fiind, in continuare sticla de bere.
Picatura intra intr-o etapa dictatoriala. Un slogan dizgratios precum "picatura ce lipeste, nimic, nimic n-o dezlipeste" se transforma, prin repetitie intr-un slogan tiranic. Acea cadenta militara, de indieni razboinici, cu care este recitata esenta adezivului cu pricina ti se infige in creier fara sa mai ramana timp de vreo riposta...
Surpriza. Picatura intra in politica. Lacrima de pe obrazul lui Basescu. Simple picaturi sarate au generat dezbateri incinse: au fost de crocodil, au fost reale, au fost potrivite-nepotrivite? Cert e ca picatura de pe obrazul primarului Bucurestiului a schimbat complet datele luptei electorale din Romania.
Si i-a facut multe nopti albe lui Adrian Nastase. Lacrima lui Basescu a avut un efect pe care multe agentii care se ocupa de campanii electorale ar da toti banii din lume.
Un avantaj al picaturii in reclamele la bauturi, de exemplu, este acela ca produsul e tot timpul personajul principal (avantaj, clientul). Sticla de bere, cel putin, este fetisizata.
Atentia data picaturii indica, in acelasi timp, un ochi aproape paranoic al consumatorului de publicitate care vrea din ce in ce mai mult accent pe detaliu - industria a inteles ca nu mai merge reclama "prin invaluire".
De aceea si picatura de pe Heineken sau Becks, si mesajul innebunitor cu "picatura ce lipeste" (nici nu mai conteaza intriga filmuletului, sloganul e obsedant) par mize castigatoare. Picatura aduce vesti bune: s-a cam dus vremea ipocriziei fruste in care ti se fabrica un univers intreg ca sa ti se spuna la sfarsit: amice, apropo, cumpara si tu napoletana asta...
Acum e in castig categoria acelora care spun cat mai direct si haios: Cumpara-ma! Cat despre electorale, cum sa crezi un analist care vine si anunta sobru: cred ca va fi o lupta intre programe de guvernare...? Asta cand toti stim ca va castiga cel care va urla cat mai convingator: Voteaza-ma!
