Cum ar arata viata noastra fara televizor, frigider etc.? E o intrebare castigatoare in publicitatea toamnei acesteia. Dar cum ar arata toamna aceasta fara publicitate electorala?

Asistam la o ascensiune interesanta a "ultimei consecinte". Multe agentii apeleaza la intrebarea simpla si eficienta: cum ar arata viata noastra fara un anumit produs? Oarecum normal, tinand cont ca suntem mai ales un popor de telespectatori, prima intrebare ferma de acest gen a venit in legatura cu televizorul.

E deja foarte cunoscuta campania pentru Teletech realizata de Leo Burnett cu "ala negru care era tat'su'". Intre timp agentia continua, dupa acelasi tipar al "consecintei extreme", sa dezvolte o campanie de efect pentru Altex. Mai intai, consumatorii au aruncat cu televizoare sau frigidere dupa ce au vazut ofertele.

Apoi fotografiile de buletin au inceput sa cuprinda grimase ale fericirii provocate de un panou cu noi oferte.

Si mai nou, dintr-o lipsa acuta de jocuri pe calculator, o fetita si un baietel ajung la sporturi extreme casnice (galeti cu apa cazute in cap, perne distruse si altele care n-au fost acceptate de CNA). Insa aici cliseul "ce te faci daca n-ai calculator?" trece pe locul doi.

Important e ca in aceasta reclama atmosfera e una comunista (si muzica trimite la asta), o atmosfera care "loveste" la fix cumparatorul: adica parintii copilului doritor de computer, pe care i-am putea repera undeva la varsta de 35 de ani si pentru care copilaria si adolescenta au insemnat parcurgerea fiorosilor ani '80.

Este o reclama cu personaje copii care nu-i determina neaparat pe acestia sa ceara insistent un produs, ci declanseaza reactii si nostalgii in mintea parintilor... Mult mai eficient.

Cam aici se situeaza publicitatea romaneasca acum: un nivel care iti permite totusi sa treci mai usor, amuzat si relaxat, peste pauzele publicitare. Suntem intr-o perioada insa cand trebuie suportata publicitatea electorala. Pe care trebuie s-o vedem in cantitati industriale si care este, in mare parte, indigesta.

Motivele? In primul rand o astfel de reclama nu este platita. Candidatii au niste "timpi" care trebuie consumati. Un al doilea motiv ar putea fi simpla senzatie a politicianului roman ca important e sa fii prezent pe micul ecran - nu mai conteaza cum.

Daca e totusi sa alegem o campioana "interimara" in publicitatea electorala, favorit ar fi printul "Solutie anticoruptie" (facut pentru Alianta DA). Se da o frunza putin atinsa de paloarea toamnei pe care sunt imprastiate niste omizi. Frunza are forma Romaniei. Iar omizile sunt in asa fel distribuite pe harta incat le putem usor asocia celebrii "baroni". O idee simpla si de efect.

PSD mizeaza foarte mult mesaj, uneori bine ales, si care, prin repetitie mai ales la TVR, se imprima. Dar aceasta miza exclusiva pe continut isi are riscurile ei: mesajele electorale, oricat de consistente, suna bombastic, suna fals. Mai precis: daca premierul spunea acum un an "voi tripla pensiile", atunci efectul ar fi fost altul decat acum cand toata lumea dubleaza, tripleaza...

Electoralele innebunesc prin penibil si prin redundanta. Situatia seamana cu aceea din excelenta reclama la Pagini aurii realizata de Graffiti/BBDO. Numai ca in loc de sotie cicalitoare (sa ni-l inchipuim, de exemplu, in acest rol pe Gigi Becali) avem de-a face cu politicieni carora gura nu le mai tace.

Si asa ajungi pe nesimtite de la capitolul "flori", la "arme si munitii"...

Ar fi o tema interesanta si grea pentru agentii sa raspunda ingenios la intrebarea "Ce ne-am face fara produsul "politician"? Probabil solutia extrema s-ar confunda suspect de mult cu solutia viabila.