Reprezentanta a plaiurilor mioritice printre gondole si pizza, Laura Stone a reusit sa se impuna in Italia, devenind, alaturi de Ramona Badescu, una dintre divele care confirma frumusetea romancelor in tara urmasilor lui Romeo. Locuieste la Milano, dar este mai mult plecata, fie in turnee in Italia, fie in calatorii prin Europa.
Isi doreste o casa mai mare, dar nu s-a hotarit inca unde sa o construiasca: poate la Monte Carlo, asa cum viseaza logodnicul ei, sau poate la Mangalia, unde i-ar placea sa se stabileasca.
Este bucuresteanca, dar una dintre bunicile ei, de origine italiana, i-a umplut copilaria cu povesti despre minunatiile si istoria Italiei, acesta fiind unul dintre motivele pentru care, in martie 1989, cind a ajuns in Italia cu un contract la Cazinoul din Venetia, a hotarit sa ramina.
Cum a inceput povestea in Italia?
Pe vremea aceea faceam parte din trupa Hotelului Nord. Din primii bani cistigati mi-am facut un book fotografic, pe care l-am trimis la toate agentiile de moda din Italia. Escada mi-a oferit o sansa, apoi a urmat o colaborare permanenta cu ei. Intre timp am colaborat si cu alte case de moda de prestigiu. Asta pina cind m-am indragostit si, in 1993, m-am casatorit cu un medic chirurg.
Familie sau cariera?
Ce-i drept, totul a mers bine trei ani, pina cind, intr-o zi, m-a pus sa aleg intre el si cariera. Fiind indragostita, am renuntat la cariera pentru o perioada, dar in scurt timp mi-am dat seama ca viata mea nu era alaturi de el, ci pe scena, alaturi de public. Asa ca dupa cinci ani am divortat si imediat dupa aceea am inceput cursurile Scolii de actorie Franco Zeffirelli din Roma.
Primul film “Anare Anare”, in regia lui Nini Garcia, a venit imediat, ca si o lunga colaborare cu Teatrul Rio Grande din Rimini. Am mai facut un film - “T’amo e T’amero”, intre timp am jucat in piese de teatru alaturi de mari maestri, cu care am colindat toata Italia in turnee de 6-8 luni.
Am terminat si cursurile Academiei de teatru si film Federico Fellini din Torino.
Cariera in Italia sau in Romania?
Intotdeauna am fost aproape de tara. N-am renuntat niciodata la cetatenia romana (am dubla cetatenie) si de cite ori a fost posibil am venit acasa. In 1999, dupa terminarea celui de-al doilea film, am venit in Romania si am prezentat Festivalul de la Mamaia. Am avut mai multe propuneri de a lucra in tara, numai ca este foarte dificil sa-ti imparti activitatea.
Cind a depins de mine, am ales Romania. Asa s-a intimplat cu realizarea videoclipului “Volevo dirti”; anul acesta am renuntat la o serie de spectacole si am acceptat sa joc in filmul “Cautind-o pe ea”, produs de Astra Entertainment, asa ca voi fi cel putin doua luni in Romania.
Voi face si citeva concerte live alaturi de grupul meu de acompaniament, dar, din pacate, datele nu au fost inca stabilite.
Cum ramine cu italienii ?
Judecind dupa numarul italienilor care s-au mutat in Romania si dupa cum sint primite romancele aici, se pare ca italienii chiar se dau in vint dupa frumusetea romancelor. Nu stiu daca sint in masura sa fac o comparatie, dar adevarul este ca barbatii romani pe care i-am cunoscut erau mult mai inteligenti si bine educati, iar cei italieni erau mult mai distractivi si mai curtenitori.
Nu cred ca pasaportul are prea mare importanta, ci modul in care barbatul respectiv te face sa simti cit de importanta esti pentru el. Ca o concluzie logica, logodnicul meu este elvetian.
Modeling, actorie sau muzica?
Mi-am inceput cariera in modeling, dar aceasta este o meserie care nu poate dura. Tocmai de accea am incercat sa-mi construiesc cariera in teatru si film. Adevarata mea pasiune insa este muzica, pe care timp de 13 ani am fost nevoita sa o neglijez.
Am reinceput sa cint, mai intii in spectacolele pe care le prezentam, apoi inregistrind citeva cover-uri pina cind, anul acesta, am lansat primul EP, “Volevo dirti”, care a fost bine primit de public atit in Italia, cit si in Franta si Romania. Pentru toamna aceasta pregatesc o serie de spectacole in Spania si lansarea CD-ului si pe piata spaniola.
Colaborarile mele in lumea muzicala sint diverse. Sint o fire foarte incapatinata, daca imi pun ceva in cap, duc acel “ceva” pina la capat.
Cinti in Italia?
Pina la aparitia CD-ului aveam doua-trei spectacole pe luna. Acum in fiecare weekend alerg in toata Italia, uneori accept si cite patru spectacole pe saptamina.
Nu-mi place sa fac planuri pe termen lung, mai ales ca-mi pot schimba ideea, dar sper ca anul acesta sa-mi finalizez albumul, sa termin filmul din Romania si cel din iarna, din Italia, si am sa-ti marturisesc un gind ascuns: sper sa mi se aprobe o emisiune TV al carei scenariu l-am scris chiar eu.
