Lista Monumentelor Istorice, alcatuita conform cerintelor Legii 422/2001 va intra in vigoare dupa publicarea, in jurul datei de 24 iulie, in Monitorul Oficial; intocmita pe baza listei din 1955 (publicata in brosura de Academia Romana, ea cuprindea aproximatv 5.000 de obiective) si a celei din 1992 (care cuprindea 22.000 de monumente) in noua lista sunt inscrise aproximativ 23.

000 de edificii (situri arheologice, cimitire, cladiri cu valoare istorica sau arhitecturala, etc.); datorita numarului mare de informatii pe care le contine ea va aparea intr-un volum de (aproape) 2.000 de pagini.

Ca noutate absoluta, monumentele sunt incadrate in doua categorii valorice: de importanta nationala si internationala (acestea din urma inscrise in patrimoniul UNESCO) precum si cele de importanta locala.

Pentru intocmirea ei, specialistii directiilor judetene pentru culte, cultura si patrimoniul cultural national au revazut vechile liste, au verificat adrese, au prelucrat informatiile si le-au introdus intr-o baza de date. Acolo unde

s-au constatat omisiuni si ca monumentele nu mai exista (au fost distruse ori se afla intr-un stadiu de degradare care nu mai permite reconstituirea lor) acestea au fost declasate (in baza ordinului semnat de ministru); este vorba, in special, de case ale caror proprietari nu au posibilitati financiare care sa le permita restaurarea sau de cladiri care au fost inchiriate ori au fost

transformate, in regimul trecut, pentru diverse trebuinte si dupa 1990, fiind parasite, ele nu mai pot fi consolidate.

Intre altele, este vorba si despre cele doua ratos-uri (hanuri) de la Tudora (judetul Botosani); unul dintre ele a fost daramat pentru ca terenul trebuia redat agriculturii mult inainte de 1990), iar celalalt a fost daramat in urma acordarii de pamant pentru construirea de locuinte, toata lumea fiind fericita ca pe locul...”vechiturii” va “rade” soarelui o vila noua...

2.000 de pagini de “cartografiere” a siturilor patrimoniale

Faptul n-ar fi fost posibil daca valorile noastre ar fi fost evaluate, daca macar acum, la 14 ani dupa decembrie 1989 am sti...”pe ce ne bazam” si daca, bineinteles, n-ar fi fost abrogata, inca din februarie 1990, legea patrimoniului. Suntem singura tara din lume cu acest imens potential, “dar la ce ne foloseste?” cum zice bancul devenit celebru.

Pentru ca acum avem legi dar nu le aplica nimeni; cei prinsi cu detectoarele de metale dupa ce au arat situl arheologic sunt scosi de sub urmarire penala, patronul firmei Restaco din Suceava, care a deturnat fonduri este decorat de presedinte, iar la Tudora (in judetul Botosani) - ca sa dam cateva exemple pe care le cunoastem foarte bine - cel ce cumpara conacul Cantacuzino - Pascani (fost sediu

de CAP), imprejmuit cu un gard de piatra pe care este inscris anul construirii - 1849 - si-a permis o “restaurare” sui-generis construind deasupra portii o asa-zisa sala de oaspeti acoperita cu...

tabla rosie, iar zidului adaugandu-i un fel de ogive in praf de piatra; in schimb, biserica (impreuna cu aceasta conacul alcatuieste un ansamblu de o frumusete aparte), avand acelasi ctitor (fiind si una din cele mai mari biserici satesti din Moldova) n-a fost trecuta pe lista din 1991-1992. Tocmai de aceea il asteapta cu interes noul document.

Manastirile Galata si Cetatuia din Iasi, abia acum introduse in document

Pentru a ramane oarecum in acelasi registru mai dau cateva exemple: de asemenea a fost declasat un imobil de pe strada Iancu de Hunedoara (nr. 54 A) din Bucuresti - partea din spate a acestuia - si au fost trecute pe lista, Manastirile Galata si Cetatuia (din Iasi, omise pana acum) precum si Centrul de plasament Sf. Ecaterina, de pe strada Maresal Averescu nr.

17; de asemenea si-a reluat cavoul locul pe lista Ghiorghiev din Cimitirul Bellu (considerat, in intregimea lui, sit istoric). Dar asupra altor omisiuni grave care se incearca acum a fi “reparate”, vom reveni.

Multi dintre cei care vin sa ne cunoasca lauda frumusetea si diversitatea patrimoniului nostru. In acelasi timp, lipsa inventarelor sau deficientele grave care au aparut atunci cand a existat “tentativa” inventarierii lui, a facut ca domeniul sa fie perceput (si de noi si de cei ce poposesc aici) ca fiind al... nimanui.

O lista cu pretentii de exhaustivitate a aparut abia in a doua jumatate a secolului trecut insa, din pacate, a fost departe de a fi asa cum s-a dorit.

Urmatoarea a fost elaborata in 1991 - 1992 si, ca si precedenta, continea grave omisiuni ce abia acum se incearca a fi reparate - dar mai bine acum decat niciodata! Insa, cu siguranta, cea mai grea lovitura care a creat haos in domeniu si pierderi de valori a caror estimare nu se mai poate face a fost abrogarea, in februarie 1990, a legii patrimoniului, cu precizarea ca o noua lege sa fie

promulgata in termen de 9 luni. Si a aparut peste...

10 ani! Pagubitor este si faptul ca nu s-a realizat intr-un deceniu si jumatate nici evaluarea bunurilor cu valoare istorica: cine ar putea spune cat “costa” Voronetul sau Castelul Huniazilor sau, de ce nu, ruinele Cetatii Colt, cea care isi disputa, cu Cetatea Poienari, “dreptul” de a fi Castelul din Carpati descris de Jules Verne?

Si totusi, noua lista a patrimoniului este o realizare pentru ca reprezinta o temerara incercare de “cartografiere” a patrimoniului romanesc.