In anul de gratie 2000, Emil Boc era un ilustru necunoscut, pe a carui cariera politica nimeni nu ar fi pus ramasag.

Mic si rotofei, cu o figura blajina, ascunsa in spatele unor ochelari cu dioptrii mari, posesor al unui glas semipitigaiat si al unui debit verbal ce pune deseori auditoriul in incapacitate de concentrare la discurs, prezumat ca necopt pentru bataliile din ringul politic, parea pleziristul perfect, victima sigura a rechinilor dotati cu charisma, "papagal" si abilitati de combinagiu.

In patru ani, insa, a ajuns unul dintre parlamentarii cei mai activi si vizibili in mass-media, a avansat in ierarhia PD pana la scaunul de copilot al lui Traian Basescu si l-a batut la Cluj pe Ioan Rus.

Secretul succesului acestui veritabil antimodel de imagine este lesne identificabil: Boc s-a comportat ca un personaj care tinde catre statutul de profesionist, nu atat al politicii, cat al serviciului public. Inainte de intrarea in Parlament, a renuntat de bunavoie la practicarea avocaturii.

Chiar exprimata cu o cadenta verbala de pistol-automat, preocuparea fata de munca de legiferare pentru care, la urma-urmei, votantii l-au trimis in Parlament, i-a adus puncte castigatoare din partea electoratului, satul de invartitii si demagogii politicii dambovitene.

Data fiind priza la popor a micului politician clujean, partidele se vad nevoite sa-si intocmeasca listele pentru alegerile parlamentare din toamna-iarna in raport cu o noua unitate de masura: "boc"-ul.

"Boc"-ul indica noutatea candidatului in prim-planul politic, vointa acestuia de a pune interesul general mai presus de cel personal si gradul de constiinciozitate in indeplinirea obligatiilor demnitatii publice. S-a impus ca unitate de masura dupa alegerile locale, cand votantii au maturat din primarii figurile invechite, care ocupau jilturile edilitare de doua sau chiar de trei mandate.

Baronul moldav Sechelariu a pierdut pentru ca, dupa 12 ani de primarie, lumea l-a perceput ca pe un monstru lacom si arogant, caruia ii pasa mai mult de burdihanul si de seiful proprii si personale decat de interesul obstii.

La Cluj, mitul gospodarului Funar s-a prabusit tocmai fiindca, de patru ani incoace, primarul ros-galben-albastru a dat impresia de leneveala, tinandu-se numai de scandaluri si de procese, ba cu prefectul, ba cu consiliul local, uitand pana si de bancile pe care, inainte-vreme, avea grija sa le picteze tricolor la cel mai mic semn de scorojeala.

In "localele"-2004, electorii au dat si un alt semn de maturizare politica in raport cu "editiile" electorale 2000 si 1996: nu a mai contat in asa mare masura gradul de prosperitate al candidatului, ci modul in care au fost dobandite contul, vila si limuzina.

Asa se explica victoria bacauanului Romeo Stavarache, care a pus pe picioare o afacere productiva de succes, prin exploatarea unei inventii proprii, sau aceea a constanteanului Radu Mazare, care poseda statutul de milionar in dolari inaintea aceluia de primar.

"Boc"-ul nu semnifica, neaparat, "sarac, dar cinstit", pentru aceasta categorie existand, de mult, unitatea de masura patentata de Ion Iliescu, pe cale de a fi scoasa din uz, ci "muncitor si onest". Aliatii din PNL si PD, care acum lucreaza de zor la liste, opereaza, deja, cu "boc"-ul.

Constranse, ce-i drept, si de alegerea in functii administrativ-locale a multor membri cu notorietate, dar si de cantitatea de fotolii parlamentare pe care mizeaza la toamna, mare in raport cu ceea ce detin in prezent, cele doua partide se vor prezenta in alegeri cu un numar impresionant de figuri noi.

Dar acestea nu sunt aidoma anonimilor incompetenti din PRM, care s-au trezit deputati si senatori in 2000, dupa expandarea partidului lui C.V. Tudor, de la 7-8 procente in sondaje la peste 20 la suta din voturi.

La PNL, grila de selectie impusa de Theodor Stolojan a produs candidati-prospaturi politice, care ocupa trei sferturi din locurile eligibile, o treime dintre ei - cu varste de pana in 40 de ani -, toti prezumati a fi mai interesati de o cariera politica "pe bune" decat de capatuirea prin traditionala trandaveala parlamentara.

Traian Basescu, promotorul si protectorul lui Emil Boc, cel care a lansat inca de acum trei ani ideea primenirii clasei politice a veleitarilor din promotia '90, a anuntat ca va baga in Senat si-n Camera Deputatilor 60 de oameni cu profiluri cat mai apropiate de prototipul trimis la Primaria Clujului. PSD este cu un pas inapoia liberalilor si pedistilor.

In timp ce Stolojan si Basescu scormonesc in teritoriu dupa "boci", partidul de guvernamant s-a blocat in tentativele de reforma la varf, unde inca se lucreaza cu clasicii "hrebenciuci" si "cozmanci". In loc sa declanseze degraba procesul de selectare a candidatilor dupa criterii fixe de performanta, Adrian Nastase si compania l-au amanat pana spre inceputul toamnei.

Semn ca, dupa toate probabilitatile, la PSD vor precumpani, si la aceste alegeri, vechimea si greutatea in partid, dar si punga bine garnisita.

Daca va opta pentru grila impamantenita de 14 ani incoace, PSD va pierde nu doar in confruntarea electorala din acest an, ci si in perspectiva lui 2008, atunci cand, prin decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidentiale, "locomotiva" care trage spre Cotroceni nu va mai putea tracta "vagonete" ruginite care aspira la deputatie sau la demnitatea senatoriala.