Precedentul Buttiglione e periculos. Nu atit pentru (ne)functionarea institutiilor europene, cit mai ales pentru climatul politic pe care il creeaza.
Seful desemnat al Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, politician conservator cu viziune, de la care se asteptau o reforma a politicii economice a UE si o imbunatatire a relatiei cu Statele Unite, a fost umilit de Parlamentul European, fara a fi vinovat de nimic.
Portughezul si-a retras echipa de comisari de teama unui vot negativ privindu-l pe Rocco Buttiglione, italianul desemnat pentru portofoliul Justitiei si Afacerilor Interne. Barroso bate acum din usa in usa pe la liderii europeni, incercind sa-si tocmeasca alta oaste, pe placul unei minoritati galagioase din tarile occidentale.
Europarlamentarul Martin Schultz, liderul grupului socialist si reprezentant informal al minoritatii galagioase, a salutat retragerea “Comisiei Barroso” ca pe o “victorie a Parlamentului European”.
Este, in primul rind, victoria personala a lui Schultz. S-a razbunat astfel pe Berlusconi, omul care l-a propus pe Buttiglione, omul care il “gratulase” pe socialistul Schultz, spunindu-i ca ar putea juca fara probleme rolul unui paznic de lagar nazist intr-un film cu nemti. Este, apoi, o victorie a socialistilor. Revansa lor dupa ce au pierdut recentele alegeri europene.
In fruntea Comisiei Europene va motai in continuare insipidul Romano Prodi. E totusi o victorie de moment. Conservatorii, care au cistigat alegerile europene, nu vor intirzia sa-si ia revansa, sa conteste comisari propusi de socialisti. Razbunarile abia incep.
Dar nu asta trebuie sa ne ingrijoreze pe noi, cei care stam inca pe margine, in carantina, ci faptul ca precedentul Buttiglione a ridicat corectitudinea politica la rang de dogma oficiala a Uniunii Europene. Buttiglione, catolic practicant, a fost blamat doar pentru ca si-a asumat public credinta crestina.
A spus ceea ce sute de milioane de catolici, ortodocsi sau protestanti marturisesc in intreaga lume: “Eu pot gindi ca homosexualitatea este un pacat”... pentru a preciza imediat: “dar asta nu are nici o influenta asupra politicii mele, atit timp cit nu consider homosexualitatea fapta penala”. Nu i s-a reprosat altceva.
Nu i s-a reprosat vreun act de intoleranta, nimic legat de calificarea pentru job-ul la care candida.
Alt comisar, Laszlo Kovacs, propus la Energie, a fost un tinerel agitator comunist inainte de '89, ministru adjunct de externe in guvernul comunist ungar. Astea nu i s-au trecut pe raboj. In urma audierilor, europarlamentarii s-au convins ca Laszlo Kovacs nu prea le avea cu Energia, chiar portofoliul pentru care candida. A trecut insa fara probleme.
Se vede treaba ca inchizitorii nu se ingrijoreaza in legatura cu calificarile profesionale (s-o pricepe la Energie?, are habar de Justitie si de Afaceri Interne?), ci chestioneaza credintele personale. Dar numai pe cele crestine.
Un exemplu american e edificator. Bill Pryor, un magistrat numit de Bush pentru Curtea de Apel a SUA, a fost “interogat” in Comisia Senatului american pentru ca a evitat sa treaca prin apropierea unei parade gay.
Pryor, altfel un magistrat fara repros, a fost somat de un senator democrat sa explice de ce nu s-a mai dus, cu sotia si cu cele doua fetite de patru si de sase ani, la un parc Walt Disney in ziua in care se tinea acolo o parada neoficiala a homosexualilor. De ce le-a aminat copiilor aceasta bucurie?
Ce a patit Rocco Buttiglione, pus la zid pentru ca a marturisit public ca el chiar crede ceea ce scrie in Catehismul Bisericii Catolice, e un semn ca, daca vrei de acum incolo, ca sa faci politica la nivel european, trebuie sa-ti tii credinta crestina acasa. Sau, mai rau, in suflet, la secret.
Nu cumva sa-ti “indoctrinezi” si copiii cu fapte, intimplari, principii care nu se regasesc in Constitutia Europeana!
