Peste 10.000 de persoane, intre care zeci de sefi de state, vor participa astazi, in Polonia, la o ceremonie exceptionala care marcheaza 60 de ani de la eliberarea celui mai mare lagar de concentrare nazist, Auschwitz-Birkenau, de catre fortele sovietice. Circa 2.

000 de fosti deportati si soldati rusi care au participat la eliberarea lagarului se vor revedea astazi pe locul uneia dintre industriile mortii, unde mai stau inca marturie resturile a patru crematorii si camere de gazare.

Andrzej Przewoznik, secretar al Consiliului national pentru protectia monumentelor si locurilor martiriului, crede ca unii dintre acesti eroi imbatriniti se vor revedea astazi “fara indoiala pentru ultima data”.

La eveniment vor fi prezenti 19 presedinti, intre care Vladimir Putin va tine un dicurs in numele “eliberatorilor”, presedintele israelian Moshe Katzav va vorbi pentru cele 1,1 milioane de evrei exterminati aici, iar polonezul Aleksander Kwasniewski, in numele tarii sale.

Presedintele francez Jacques Chirac a inaugurat un pavilion francez renovat pe locul lagarului Auschwitz I, in timp ce la pavilionul britanic va fi dezvelita o placa memoriala in amintirea soldatilor morti la Auschwitz III, in prezenta printului Edward si a sefului diplomatiei britanice, Jack Straw.

Germania va fi reprezentata de presedintele Horst Koehler, iar Statele Unite de vicepresedintele Dick Cheney. Printre invitati se vor numara si opt premieri, intre care cel italian, Silvio Berlusconi, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si al Parlamentului European, Joseph Borell, precum si regina Beatrix a Danemarcei si regele Albert al II-lea al Belgiei.

Potrivit oficialilor polonezi, timp de doua zile au loc in Oswiecim si Cracovia intilniri bilaterale la nivel inalt. De asemenea, vor fi organizate forumuri si mese rotunde, iar presedintele polonez ii va decora pe fostii soldati din Armata Rosie. Pe locul lagarelor se va inaugura oficial un Centru international pentru studierea Holocaustului. (N.C.)

Sharon acuza!

In discursul dedicat comemorarii a 60 de ani de la eliberarea lagarului de la Auschwitz, premierul israelian Ariel Sharon a acuzat faptul ca “lumea nu a ridicat nici macar un deget” pentru a pune capat Holocaustului.

In discursul tinut in fata parlamentului, Sharon a subliniat ca, atunci cind nazistii in inceput sa deporteze in masa evreii din Ungaria la Auschwitz, in 1944, fortele aliate nu au bombardat liniile ferate care duceau catre lagarele mortii. “Concluzia trista si cutremuratoare este ca nimanui nu i-a pasat ca evreii sint ucisi.

In timpul celui mai groaznic test, prietenii si binefacatorii n-au ridicat un deget. Aceasta este lectia evreilor de pe urma Holocaustului. Statul Israel si-a invatat lectia, iar, de cind a fost fondat, s-a aparat singur. Stim ca nu ne putem baza decit pe noi insine”, a declarat Sharon. (L.C.)

Soldatii sovietici, marcati de ororile de la Auschwitz

Chiar daca au trecut de atunci 60 de ani, soldatii rusi care au eliberat lagarul de la Auschwitz si care sint inca in viata pastreaza nestearsa amintirea ororii ce i-a intimpinat in spatele sirmei ghimpate. Multi dintre ei spun ca au primit misiunea sa-i elibereze pe detinutii din Polonia, fara a fi averizati insa ca este vorba de un lagar de concentrare.

Ghenri Koptev a fost printre primii soldati sovietici care au intrat la 27 ianuarie 1945 in lagarul mortii. “Aproape de intrare, pe un loc ce parea foarte intins, am vazut mii de persoane. Strigau si cintau in diferite limbi... O zdreanta rosie le flutura deasupra capului”, isi aminteste el. “Nu puteai distinge barbatii de femei, batrinii de tineri.

Erau fiinte umane cu ochii adinciti in orbite si pielea transparenta. Rideau si plingeau in acelasi timp”, povesteste Koptev. El isi aminteste cum a vazut undeva, in spatele multimii, o alee marginita de o parte si de alta de mormane inalte de doi metri de cadavre umane. Era drumul spre crematoriu. “Am mai vazut o camera plina cu parul taiat de la oameni si o alta doar cu ochelari.

Apoi am intrat intr-o incapere unde erau dusuri, dar am aflat abia mai tirziu, dupa procesul de la Nürenberg, la ce foloseau”, marturiseste octogenarul. Erau camerele de gazare.

Ivan Martinuskin are acum 81 de ani si nu isi mai aminteste daca a vazut el insusi inscriptia “Arbeit macht frei” (munca te face liber) deasupra intrarii in lagar, sau daca memoria ii joaca feste dupa ce a vazut ulterior numeroase documentare.

Insa isi aduce aminte de momentul de confuzie pe care l-au trait oamenii din compania pe care o conducea, cind au vazut “niste fiinte bizar imbracate”, adunate in grupulete in spatele gratiilor si care-i priveau pe soldati cu oarecare neincredere.

“Nu am inteles niciodata cum a putut o minte omeneasca sa inventeze acest cosmar”, marturiseste Koptev, care impreuna cu Martinuskin participa astazi la ceremoniile din Polonia. (N.C.)

Cosmarurile victimelor n-au disparut

Dupa 60 de ani, supravietuitorii inca se mai trezesc noaptea tipind

In ciuda ranilor sufletesti niciodata inchise cu-adevarat, supravietuitorii ororilor din lagarul de la Auschwitz fac eforturi an de an ca lumea sa nu uite de unul dintre cele mai intunecate episoade ale istoriei.

Si astazi, cind intreaga lume comemoreaza 60 de ani de la desfiintarea lagarului de la Auschwitz, multi dintre supravietuitori se trezesc noaptea tipind din cauza cosmarurilor, unii incapabili sa povesteasca grozaviile care le-au marcat pentru totdeauna viata.

Altii sint hotariti sa povesteasca lumii prin ce-au trecut, de teama ca amintirea incepe sa paleasca, dat fiind numarul tot mai mic al celor in viata, si ingrijorati ca istoria se poate repeta.

Bracha Ghilai, supravietuitoare a lagarelor de la Auschwitz si Bergen-Belsen, nu a putut povesti socul prin care a trecut pina acum citiva ani, cind a vizitat muzeul Holocaustului Yad Vashem, din Ierusalim. Atunci a fost profund miscata de fotografia unei fetite slabe si desculte, tinind in mina o pereche de ghete, alaturi de profilul scheletic al unei femei complet dezbracate.

“Atunci am inceput sa vorbesc. Acesta a fost declicul”, povesteste ea. Bracha Ghilai s-a vazut in acea fetita, amintindu-si de ziua in care a fost nevoita sa ia ghetele surorii sale moarte, Shari, pentru a indura frigul.

“Iarta-ma, draga mea sora, iarta-ma Shari, dar imi doream atit de mult sa traiesc, iar acele ghete simbolizau viata”, a scris Bracha mai apoi, intr-o scurta nuvela intitulata “Ghetele”.

“Unchiul Mengele”

Martha Weiss avea 10 ani cind a fost adusa la Auschwitz, in 1944, si, ca toti copiii prea mici pentru a fi pusi la munca, a fost trecuta in rindurile celor sortiti gazarii. Ca prin minune, grupul din care facea parte Martha a fost crutat. Ea si sora ei, Eva, si-au petrecut ultima luna din lagar in rezerva de experimente a celebrului doctor Mengele.

“Le zicea copiilor sa stea in poala lui si sa-i zica “unchiule”, sau “unchiul Mengele”, iar uneori le dadea dulciuri. Cu acelasi ton cu care spunea “sint unchiul Mengele”, el le cerea apoi asistentilor sa le administreze copiilor injectia letala”. “Cind s-a apropiat de sora mea, m-am aruncat asupra lui.

Eram constienta ca e periculos, insa s-a intimplat sa fie intr-o stare de spirit buna si nu-i pasa daca o omora pe Eva Weiss sau pe altcineva, astfel ca sora mea a supravietuit.

Lichidari si experimente

O alta poveste cutremuratoare este a lui Ruth Brand. Adusa la Auschwitz din Ungaria, pe 18 mai 1944, adolescenta de atunci a fost separata imediat de familie, iar un gardian german i-a promis ca-si va vedea rudele in curind. O detinuta a pus-o in fata unei realitati crude. “Nu vezi crematoriile? Nu intelegi ca ai tai sint arsi acolo?”.

Intr-adevar, parintii, fratele, sora si bunica lui Ruth fusesera gazati in aceeasi seara. Ruth isi aminteste si de un medic evreu, Gisela Pearl, care provoca avorturi detinutelor insarcinate pentru a le cruta de exterminare sau de experimente. Unul dintre cele mai crude experimente era imobilizarea mamelor de pat pentru a nu putea avea grija de bebelusii lor.

“Voiau sa vada cit de mult ii ia femeii sa innebuneasca... si sa vada cit supravietuieste copilul fara hrana”, isi aminteste Ruth.

Singe pe zapada

Jack Hendel, un evreu din Grecia trimis la Auschwitz pe cind avea 15 ani, isi aminteste ca nazistii au inceput evacuarea lagarului cu 10 zile inainte de venirea sovieticilor, fortind circa 60.000 de detinuti sa ia calea “marsurilor mortii” in padurile Poloniei, mii dintre ei fiind ucisi sau murind din cauza frigului, foametei sau epuizarii. “Nu mai puteau inainta... apoi auzeai focurile de arma.

Era groaznic sa vezi pe zapada imaculata singele bietilor oameni. Continuam sa merg ca un robot, fara sa ma gindesc la nimic”, isi aminteste

Viata ca o razbunare

A trai cu astfel de amintiri terifiante si cu cosmarurile epuizante este o lupta zilnica pentru aproape un milion de supravietuitori ai lagarelor naziste care mai sint astazi in viata. Multi dintre ei au incercat insa din rasputeri sa depaseasca traumele si sa-si construiasca o noua viata.

Bracha Ghilai s-a inrolat in armata israeliana, iar Martha Weiss si-a intemeiat o familie in Australia, stabilindu-se ulterior in Israel, unde una dintre nepoatele sale a fost ranita intr-un atentat sinucigas. Ruth Brand spune ca cei patru fii, 11 nepoti si patru stranepoti ai sai sint “o razbunare impotriva celor care mi-au distrus intreaga familie si o treime din poporul meu”. (L.C.)