15 firme au tranzactionat anul trecut energie electrica echivalenta ca valoare cu 0,7% din produsul intern brut. Este vorba despre furnizorii privati de energie, care asigura consumul pietei concurentiale, la preturi care nu mai sint fixate de catre stat.

Piata romaneasca de electricitate trebuie liberalizata treptat, pe masura ce ne apropiem de momentul integrarii. In 2007, ea trebuie sa fie libera in proportie de 100%. De la 1 ianuarie 2005, piata este liberalizata, teoretic, in proportie de 55%, fata de 40% pina la acea data.

Gradul de liberalizare inseamna procentul de energie electrica din consumul national care se vinde/cumpara prin tranzactii directe, la preturi negociate.

Diferenta dintre 100% si acest procent reprezinta piata reglementata, in care consumatorii primesc energie electrica la preturile stabilite de Autoritatea de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) de la societatile de distributie si furnizare Electrica. Acestia sint consumatorii captivi, cel mai bun exemplu fiind populatia.

Potrivit datelor furnizate de Operatorul Comercial al Pietei de Energie (OPCOM), la nivelul anului 2004, piata concurentiala a fost de 32,3% din consumul national. Adica 32,3% din consumul national de electricitate s-a tranzactionat pe baza de contracte, in mod liber, la preturi negociate intre producatori, furnizori (altii decit Electrica) si consumatori.

Aici intra contractele de intrajutorare intre producatorii de energie, contractele negociate intre CET-urile externalizate din Termoelectrica si filialele Electrica, piata spot si, ce intereseaza cel mai mult in afacerea cu energie electrica, contractele pe consumul eligibililor.

Cine si cit tranzactioneaza pe piata energiei

Consumatorii eligibili sint agentii economici care au dreptul sa-si aleaga de unde cumpara curent, pe baza unor criterii stabilite de ANRE, printre care cel mai important este acela al consumului mare. Momentan, ei sint 35, si, la nivelul lui 2004, le-a revenit 17,9% din consumul national de energie electrica.

Pe aceasta felie se bat traderii de energie, cei care intermediaza tranzactiile: cumpara energie de la producatori si o vind eligibililor. O cumpara fie din tara, fie din import, si, pentru ca acest tirg sa fie o afacere buna pentru consumator, trebuie ca pretul final (incluzind si tarifele de utilizare a retelei electrice) sa fie mai mic decit cel de pe piata reglementata.

Adica sa fie mai ieftin decit curentul cumparat de la Electrica, la cel mai avantajos tarif al acesteia din urma.

Potrivit datelor ANRE, sint licentiati 70 de astfel de furnizori de energie (traderi), dar in 2004 au intermediat efectiv tranzactii doar 24. Daca scadem cele opt filiale Electrica si Electrica-mama de la Bucuresti, mai raman doar 15 furnizori.

Dat fiind ca valoarea totala a energiei tranzactionate in Romania s-a ridicat, in 2004, la aproximativ 4% din PIB, consumatorilor eligibili le-a revenit cam 0,7% din PIB, adica in jur de 14.700 de miliarde de lei. Adica, la cursul mediu de anul trecut, in jur de 360 de milioane de euro. Iar acesti bani au fost miscati, sub forma de energie prin retele electrice, de cei 15 furnizori.

Citiva dintre cei 15 furnizori de energie electrica

Cit a cistigat fiecare din aceasta suma nu se poate sti, pentru ca tranzactiile sint bilaterale si, evident, confidentiale.

Dupa unele voci din sistem, profitul realizat de un furnizor privat de energie se ridica la 5-7% din valoarea totala a energiei livrate, dar nici acest procent nu poate fi batut in cuie, pentru ca depinde de fiecare contract, de pretul de achizitie al energiei in diferite momente, de lungimea pe care trebuie transportata si, in final, de negocierile cu consumatorii.

Se stie insa cine sint cei 15, o parte dintre ei fiind nume care au trezit interesul presei pentru alte afaceri.

Este vorba, printre altii, despre Energy Holding, compania care a intermediat controversatul contract de modernizare a hidrocentralelor de la Portile de Fier cu elvetienii de la VA Tech Hydro, despre Luxten, compania acuzata de noul ministru al Economiei de contracte dubioase cu Electrica, despre Grivco, holdingul creat de controversatul presedinte al PUR, Dan Voiculescu, sau despre Unicom

Holding, compania care asigura de ani de zile combustibili pentru termocentralele din Romania, la preturi care au fost adesea contestate. Pe linga acestia, mai sint si consumatori eligibili care au obtinut licente de furnizare, cum ar fi Electrocarbon si Alro din Slatina sau unitatea siderurgica Elsid Titu (Dimbovita).

Neplata, hopul in calea pietei libere

Desi unele nume de mai sus au fost pomenite in trecut in contexte dubioase, pe piata libera de energie nu prea e loc pentru smenuri. Exista posibilitatea tranzactiilor incrucisate sau in lant, dar in cazul in care vreun participant la piata nu-si respecta obligatiile asumate prin contract, isi pierde licenta sau, dupa caz, statutul de consumator eligibil. In ambele cazuri, afacerea.

Furnizorii trebuie sa asigure garantii financiare pentru contravaloarea unui procent din energia livrata, dar si consumatorii trebuie sa prezinte garantii ca au cu ce plati. Piata se va dezvolta, pentru ca gradul de liberalizare va tot creste, insa un obstacol in calea dezvoltarii este dat de comportamentul consumatorilor, exprimat cel mai clar de cele peste 11.

000 de miliarde de lei pe care le are de incasat societatea Electrica in contul energiei livrate dar neplatite: ei prefera sa cumpere curent mai scump de la Electrica, dar pe care nu-l platesc sau il platesc cind vor, decit sa devina eligibili, sa poata cumpara curent mai ieftin, dar sa-l plateasca pe tot si la timp.