Premiile Oscar l-au adus pe Martin Scorsese in rindul marilor ghinionisti ai Academiei Americane de Film, chiar daca „Aviatorul“ sau a cucerit cinci statuete.
Unchiul Oscar ramine imprevizibil. Chiar daca ceremonia din acest an n-a avut stralucirea din anii precedenti, competitia dintre Martin Scorsese si Clint Eastwood a tinut publicul cu sufletul la gura.
Cele unsprezece nominalizari pentru „Aviatorul“ nu l-au ajutat pe Scorsese sa ia, nici de aceasta data, Oscar-ul pentru cel mai bun film si nici statueta pentru cea mai buna regie. De altfel, calculele specialistilor il dadeau favorit pe batrinul Eastwood, cu „Million Dollar Baby“.
Dar, cum n-ar fi fost prima oara cind la Oscar voturile rastoarna calculele criticilor de film, Scorsese a devenit marele perdant al serii. Slaba consolare pentru el ca „Aviatorul“ sau a primit patru Oscar-uri, pentru remarcabila acuratete tehnica a filmului si unul pentru interpreta rolului secundar.
O mentiune speciala pentru Cate Blanchett, care a fost atit de convingatoare in rol de Katharine Hepburn, incit l-a impresionat si pe Sidney Poitier, partenerul celebrei actrite in „Ghici cine vine la cina?“. Se spune ca Poitier si-a facut aparitia, ca in film, la cina, la Cate-Kate.
In istoria premiilor Academiei Americane de Film, conteaza si de cite ori pierzi, nu numai de cite ori cistigi. Astfel ca Scorsese, care a ratat pentru a cincea oara Oscar-urile grele, intra in rindul marilor ghinionisti ai acestor premii, egalindu-i pe Alfred Hitchcock si Robert Altman, care au avut tot atitea esecuri.
Si, cum Scorsese are umor, probabil ca va transforma acest nou esec intr-un titlu de glorie. La rindul sau, Clint Eastwood stabileste un record al Oscar-urilor, devenind, la cei 74 de ani ai sai, veteranul premiului pentru regie.
Dincolo de premii, ceremonia acordarii lor a fost un spectacol in sine, care s-a vrut si a fost mai dezinhibat decit in alti ani. Producatorul Gil Cates a mizat pe comicul Chris Rock, a carui spontaneitate lipsita de orice retineri i-a atras plingeri inca dinaintea galei.
O spontaneitate careia Rock i-a pus surdina in timpul ceremoniei, dar fara a-si cenzura cu totul ironiile la adresa premiatilor.
Inovatia serii, ca unele dintre premii sa fie anuntate din sala, n-a dat insa spectacolului un plus de firesc, asa cum a sperat producatorul. Pentru unii, asta a insemnat disparitia acelui staif care dadea Oscar-ului stralucirea sa particulara. Inevitabil, si la aceasta editie unii dintre premiati au spus timpenii.
Obisnuinta de a multumi si cui trebuie si cui nu l-a facut pe Jamie Foxx sa-i multumeasca raposatului Ray Charles fiindca a existat si i-a dat prilejul sa-l interpreteze in filmul care i-a adus premiul pentru rolul principal masculin. Dar, fara asemenea perle, Oscar-ul n-ar mai fi Oscar.
