Dezbaterile electorale din noiembrie au prilejuit de cateva ori abordarea unor tematici din telecomunicatii, „hartiile” prezentate aratand cat de bine stam. Se creeaza impresia falsa ca in telecomunicatiile romanesti totul ar fi bine, ca la acest capitol am fi deja in UE, dupa cum se exprima un oficial al MCTI. Lucrurile stau insa altfel...
1. Negocierile pentru aderarea la Uniune Europeana
Romania a incheiat in mare graba, in 2002, negocierile de aderare pentru capitolul 19, sectorul IT&C, fara a se avea in vedere uriasul decalaj intre densitatea telefoniei fixe de la noi, 22%, fata de media UE, peste 56%.
Gravitatea acestui decalaj se manifesta mai pregnant in zonele rurale unde traieste 47% din populatia tarii din care doar 10% are acces la telefon. Acest decalaj nu va putea fi recuperat prin forte proprii pe termen mediu.
Din aceasta cauza, Romania ar fi trebuit sa continue discutiile in cadrul capitolului 19, pentru atragerea fondurile necesare aducerii densitatii telefonice la o valoare minima de 30%. Cu 1 miliard Euro s-ar fi putut instala intre 500.000 si 1.000.000 noi linii telefonice in zonele rurale.
2. Telefonia fixa – cea mai scazuta densitate in Europa Centrala
Romania are astazi una dintre cele mai mici densitati ale telefoniei fixe din Europa Centrala, desi in anul 1989 ne plasam in mijlocul grupului respectiv de tari, inaintea Ungariei sau Poloniei.
Originea esecului trebuie cautata in reforma institutionala intarziata, in privatizarea mult amanata a operatorului national RomTelecom (care trebuia realizata de guvernarea 1992-1996), dar si in politica tarifara impusa RomTelecom care a pozitionat telefonia fixa ca serviciu social.
O decizie de guvern din 1998 a stabilit formula de ajustare a tarifelor, permitand modificari corelate cu rata inflatiei, dar si o crestere in termeni reali cu 5% anual. Incepand insa cu 2000, in urma unor critici puternice, RomTelecom a trebuit sa renunte la acest mod de ajustare a tarifelor.
Rezultatul a fost ca RomTelecom a micsorat tarifele in termeni reali cu 11,4% in 2000; 10,2% in 2001, 6% in 2002 si 9.7% in 2003.
Mai mult, pana in octombrie 2003, RomTelecom a fost sigurul „jucator” cu tarifele in Lei, toti ceilalti (operatorii de telefonie mobila, cablu, Internet sau chiar IGCTI) avand tarifele in US$ si deci veniturile protejate fata de inflatie.
Mai mult, la aproape doi ani de la liberalizare, RomTelecom nu a putut rebalansa tarifele, fiind fortata de competitie sa micsoreze tarifele interurbane si internationale, fara a putea mari corespunzator tarifele locale.
Este evident ca pastrarea unor tarife locale coborate insemna atractivitate scazuta pentru piata acestor servicii. Din acest motiv, avem o slaba competitie, fapt remarcat si in raportul de tara al UE publicat in octombrie 2004.
Liberalizarea telecomunicatiilor fixe, de la 1 ianuarie 2004, a venit in Romania intr-un moment nepotrivit, intr-o piata in recesiune, pe fundalul crizei mondiale a telecomunicatiilor. A venit de altfel si prea tarziu, intr-un moment cand interesul pentru telefonia mobila era in crestere puternica.
3. Telefonia mobila
Telefonia mobila, mai precis operatorii GSM900 unde statul nu este actionar, a fost motorul dezvoltarii telecomunicatiilor romanesti incepand cu anul 1997.
Astazi in Romania sunt peste 10 milioane de SIM-uri vandute, adica o densitate de aproape 47%, valoare mare daca ne raportam la contextul national, dar inca mica daca ne comparam cu vecinii (Cehia are aproape 90%).
Din pacate, acolo unde statul a fost implicat in structura actionariatului, Telemobil si CosmoRom, lucrurile nu au mers bine. Telemobil a fost relansat de trei ori fiind “meritul” guvernarilor 1992-1996 si 1997-2000.
CosmoRom este un caz singular, poate singurul esec din telefonia mobila GSM mondiala, „meritul” pentru aceasta performanta apartinand guvernarii 2001-2004.
Avem astazi un alt caz unic in Europa, doi operatori (Connex si Orange) detin 96% din piata, avem dupol si nu competitie. In plus, tarifele mari de interconectare fac ca operatorii mici sa devina si mai mici.
In toamna acestui an, cu graba de a se „prinde” alegerile, au fost acordate doar doua licente 3G (Connex si Orange) din totalul de 4 cat au fost oferite. Esecul licentelor 3G vine intr-un moment cand Ungaria anunta primirea a 5 solicitari fata de cele 4 licente oferite.
Ungaria ne ofera inca o lectie pe care viitorii guvernanti nu ar mai trebui sa o ignore.
4. Cifra de afaceri a telecomunicatiilor
Cifra de afaceri a telecomunicatiilor romanesti a crescut continuu, motorul cresterii fiind operatorii GSM900 la care statul nu este actionar. Telefonia fixa reprezentata de RomTelecom a stagnat: US$888 milioane in 2000 la US$885 milioane in 2003, in timp ce telefonia mobila a explodat de la US$596 milioane in 2000 la US$1.115 milioane in 2003.
Astfel, intr-o industrie cu o crestere de circa 70% in perioada 2001 – 2004, cifra de afaceri a companiilor pe care le administreaza statul a ramas aproape constanta, in timp ce cifra de afaceri a telefoniei mobile a crescut cu 160%.
5. Reglementarea - la originea slabei dezvoltarii a infrastructurii de telecomunicatii
Reglementarea a fost si a ramas una dintre problemele delicate ale telecomunicatiilor noastre. ANRC a fost creata mult prea tarziu: cu cca. 3 luni inainte de liberalizare. A urmat o cursa contra cronometru pentru stabilirea unui cadru de reglementari adecvat competitiei. Prin adoptarea directivelor UE procesul de reglementare a fost intr-un fel usurat.
Dar simpla traducere a unor legi nu garanteaza si succesul. Aplicarea in graba, fara a intelege diferentele dintre contextul national romanesc si cel al UE a creat si creeaza probleme. Mai mult, aplicarea fortata a unor directive europene in anul electoral a facut ca unele actiuni sa para pur electorale.
ANRC a fost subordonat primului ministru (si nu parlamentului) fiind al doilea „minister” al telecomunicatiilor. Acum se pregateste un al treilea „minister”, IGCTI, care urmeaza a se subordona tot guvernului. Concentrarea intr-un singur loc a deciziilor in telecomunicatii nu a fost de bun augur pentru telecomunicatiile noastre.
Rezultatul este una dintre cele mai slabe infrastructuri de telecomunicatii din Europa precum si distorsionarea competitiei: telefonia fixa locala este neatractiva, iar telefonia mobila are doi operatori care detin 96% din piata.
In timp ce rata profitului pentru operatorii GSM900 a fost de peste 25%, plasand Orange si Connex pe primele doua locuri (in 2002 si 2003) in topul tuturor companiilor romanesti, pentru telefonia fixa, adica RomTelecom, rata profitului era negativa in 2002 si cca. 6% in 2003.
Desigur ca RomTelecom a avut si poate inca mai are unele probleme interne care ii afecteaza eficienta, dar acestea singure nu pot explica diferentele mari in eficienta.
Investitiile “merg” acolo unde recompensa este mai mare si nu are rost sa ne intrebam de ce stagneaza telefonia fixa atata vreme cat nu reuseste sa aiba o marja a profitului apropiata de cea a telefoniei mobile.
Rolul autoritatii de reglementari este, printre altele, de a „egala” vitezele cu care „ruleaza” diferite sectoare, de a face ca investitiile sa mearga si acolo unde este nevoie. In telefonia fixa, de exemplu.
Recent, ANRC a inceput aplicarea legii serviciului universal pentru care s-a avansat o cifra – 0,8% din cifra de afaceri a primilor opt operatori pentru crearea fondului pentru finantare.
Ce nu s-a inteles este ca telefonizarea trebuie sa preceada aplicarea legii serviciului universal si mai ales ca legea serviciului universal nu poate fi folosita pentru telefonizare.
Serviciul universal a fost aplicat de natiuni ajunse la un anumit grad de dezvoltare si nivel de bunastare, unor grupuri defavorizate minoritare, pentru reducerea decalajului acestora fata de restul societatii. Se poate aplica serviciul universal in Romania? Ceea ce in tarile cu economii prospere constituie o minoritate, la noi este o majoritate.
47% din populatia Romaniei locuieste in zonele rurale unde densitatea telefonica este de circa 10%, iar veniturile populatiei foarte scazute.
Nu poti sa aplici legea serviciului universal pentru jumatate din populatia tarii! Decalajul acumultat dealungul ultimilor ani este mult prea mare pentru a fi recuperat pe termen mediu pe seama unei industrii, a telecomunicatiilor, care n-a putut tine pasul cu Europa centrala.
6. Administrarea activelor statului in perioada 2001-2004
MCTI a fost si autoritate de reglementari si administrator al participatiilor statului: Radiocomunicatii, RomTelecom, etc. Chiar si dupa crearea ANRC, MCTI a continuat sa cumuleze prerogative de reglementare remarcate si in raportul de tara al UE din octombrie 2004, desi si-a pastrat tot timpul prerogativele de administrator.
Pentru multa vreme MCTI a fost si „arbitru” si „jucator”, cu rezultatele pe care le mentionam - una din cel mai slabe infrastrcuturi din Europa.
Radiocomunicatii – blocarea privatizarii
In aprilie 2000, ABN Amro Securities Romania este anuntat consultant pentru privatizarea operatorului Radiocomunicatii prin vanzarea unui pachet majoritar, sperandu-se ca procesul se va termina in octombrie 2000. In mai 2000 au aparut primii pretendenti Teledifusion de France, companie din grupul France Telecom, Telenor (Norvegia), GTE.
In octombrie 2000 ABN AMRO terminase raportul asupra companiei, PriceWatershouseCoopers realizase auditul, iar Linklaters „due diligence”. Mai ramasese de realizat controlul financiar de catre ministerul de finante pentru eliberarea certificatului fiscal.
In noiembrie 2000 privatizarea nu se efectuase, Agentia Nationala pentru Comunicatii si IT fiind imputernicita de catre guvern sa vanda unui partener strategic un pachet de 35%, urmat de o marire de capital pentru a rezulta un pachet majoritar.
Au urmat alegerile din 2000 si privatizarea Radiocomunicatii a fost oprita de noul guvern. Este vina guvernarii 1997-2000 de a nu fi terminat privatizarea si vina guvernarii 2001-2004 de a o fi blocat, anuland eforturilor depuse de guvernarea anterioara (procesul era aproape de terminare) si chiar platile efectuate catre consultanti.
RomTelecom – scadere puternica a valorii de piata
In ultimii patru ani RomTelecom a avut o evolutie contradictorie, avand ghinionul de a fi privatizata de guvernarea 1997-2000 si „administrata” de guvernarea 2001-2004. In timp ce numarul abonatilor a crescut usor, cifra de afaceri a stagnat.
Limitarea tarifelor a condus la stagnarea cifrei de afaceri si ca urmare investitiile nu au putut sustine digitalizarea completa a retelei. Romania este singura tara din Europa Centrala care mai are centrale analogice.
Si chiar manuale! Sa mai mentionam si un alt paradox: cifra de afaceri a operatorului RomTelecom este bazata (peste 95%) pe telefonia fixa, o afacere in recesiune, fiind unicul operator national din Europa care nu are un brat puternic de telefonie mobila, in Ungaria si Grecia telefonia mobila insemnand 40% din cifra de afaceri a
operatorului national.
In aceste conditii valoarea de piata a companiei a scazut! In urma vanzarii pachetului de 35% catre OTE la finele anului 1998, RomTelecom era evaluata la US$1,94 miliarde (adica US$540/linie telefonica, fata de US$2.400/linie rezultat in urma privatizarii Matav sau Cesky Telecom efectuate in 1993, respectiv 1995).
La a doua vanzare a unui pachet catre OTE (martie 2003), compania a fost evaluata la US$750 milioane inainte de marirea de capital, tanzactia efectuandu-se intr-un moment nefavorabil. Astazi RomTelecom este evaluata, probabil, la peste un milliard US$, adica putin peste jumatate din valoarea din 1998!.
Scaderea poate fi pusa pe seama contextului international, dar mai ales a contextul national care are partea leului. La finele anului 2000, statul roman detinea 65% dintr-o companie evaluata la circa US$2 miliarde, adica circa US$1,3 miliarde pentru ca 4 ani mai tarziu sa detina 45% dintr-o companie evaluata la cca.
US$1 miliard adica US$450 milioane (plus 31 milioane US$ primiti pentru vanzarea unui pachet de 3,1%). Valoarea grupului RomTelecom a scazut in ultimii 4 ani la aproape jumatate, adica cu circa US$1 miliard, cea mai mare scadere a valorii participatiilor statului in telecomunicatii din decembrie 1989.
CosmoRom - primul esec din telefonia mobila GSM
Lansata comercial la 16 luni de la acordarea licentei (Connex si-a lansat serviciile dupa 4 luni, iar Orange dupa 6 luni!), CosmoRom devine un caz unic in telefonia mobila, fiind primul esec al unui operator GSM intr-o piata exploziva.
Cu o evolutie „normala”, la finele anului 2004 CosmoRom ar fi putut avea 2 milioane utilizatori (la data lansarii erau circa 1,5 milioane utilizatori telefonie mobila, iar la finele anului 2004 vor fi probabil 9,5 milioane, astfel ca operatorul CosmoRom ar fi putut atrage in mod „normal” un sfert din cresterea de 8 milioane (9,5-1,5)/4 = 2 milioane), rezultand o
valoare de piata de circa 1 miliard US$. Aceasta valoare ar fi marit corespunzator valoarea de piata a grupului RomTelecom, rezultand evident o mare pierdere, 1 miliard US$, pentru actionari.
POSTelecom – creatie singulara in Europa
Intr-o vreme in care statele cauta sa-si reduca prezenta in operatorii de telecomunicatii, Romania a creat un nou operator cu capital de stat.
Un caz asemanator pare a se intalni in America Latina! POSTelecom a fost „creat” in august 2003 la Beijing in prezenta conducatorilor celor doua state si pana acum si-a facut simtita prezenta pe piata doar prin amanarea de patru ori a lansarii comerciale.
Per total, rezulta pentru guvernarea 2001-2004 o puternica scadere a valorii de piata a operatorilor de telecomunicatii in care statul este actionar si administrate de MCTI, de circa 1 miliard US$. Fara a mai socoti CosmoRom, care mai inseamna inca 1 miliard US$! Este cea mai puternica scadere dupa decembrie 1989.
7. Evaluarea guvernarii 2001-2004
Din punctul de vedere al legislatiei lucrurile au mers bine: adoptarea timpurile a acquisului comunitar, simplificarea procesului de autorizare, etc.
Au fost insa probleme in aplicarea acquisului comunitar: monitorizarea tarifelor telefoniei fixe care a dus la cea mai slaba infrastructura de telecomunicatii din Europa centrala, MCTI si arbitru si jucator, neintelegerea diferentelor contextuale dintre Romania si UE, etc.
Per total notarea este “bine” intr-un sistem cu 4 calificative: foarte bine, bine, slab si foarte slab.
Din punctual de vedere al infrastructurii lucrurile stau altfel: evolutia mult prea lenta a densitatii telefoniei fixe si mai ales slaba penetrare in zonele rurale conduce la notarea “slab”.
In fine, scaderea valorii de piata a grupului RomTelcom cu circa 1 miliard US$, esecul CosmoRom care insemna deasemenea pierderi de aproape 1 miliard US$, blocarea privatizarii operatorului Radiocomunicatii, infiintarea unui nou operator (POSTelecom) cu o evolutie ciudata conduc la calificativul “foarte slab” in administrarea activelor.
8. Concluzii
Inainte de a fi o problema de tehnologie, telecomunicatiile sunt si trebuie considerate „business” si tratate ca atare de catre … profesionisti.
Guvernarea 2001 - 2004 a demonstrat inca o data (oare, chiar mai era nevoie?) un lucru cunoscut de toata lumea si anume ca statul nu este un bun administrator.
Noul guvern ar trebui sa urgenteze reducerea participatiilor sale in operatorii de telecomunicatii prin privatizare, iar pana atunci administrarea lor ar trebui incredintata profesionistilor. Noul guvern mai are sarcina de a salva operatorul urgent CosmoRom pentru a nu intra in Guiness Book of Records cu primul esec in telefonia GSM.
Noul guvern ar trebui sa impuna obiective pentru telecomunicatii si cel mai important ar trebui sa fie cresterea densitatii telefoniei fixe (in special in zonele rurale) de la existentul 22% la 30% la finele anului 2008.
Concentrarea intr-un singur loc a prea multor decizii nu s-a dovedit benefica pentru telecomunicatiile romanesti (a se vede guvernarea 2001-2004), iar noul guvern ar trebui sa intelega ca este in intersul tarii sa accelereze reforma institutionala separand operarea de reglementare, stabilind relatii intre diferite
entitati in interesul pe termen lung al economiei nationale.
Entuziasmul unor oficiali ai MCTI, potrivit carora Romania ar fi deja in UE din punctul de vedere al telecomunicatiilor, era departe de realitate si putea avea sustinere numai in euforia anului electoral.
Dr. Nicolae Oaca
Publicat in Market Watch ianuarie 2005
