Va vine sa credeti ca in cinci ani vom trai in cea mai competitiva si cea mai bazata pe cunoastere economie din lume? Mie, nu, dar oficialii Uniunii Europene se dau de ceasul mortii sa ne convinga de faptul ca asa e.
Agenda Lisabona este un set de obiective ale Uniunii Europene stabilite in 2000 si care isi propune sa faca din economia Batrinului continent cea mai performanta economie mondiala pina in 2010. Adica, sa invinga SUA in suprematia economica a lumii in cinci ani de aici inainte. Chiar si in scenariul cel mai pesimist cu putinta, Romania va fi parte a Uniunii Europene la sfirsitul acestui deceniu.
Prin urmare, daca Agenda Lisabona izbindeste, tara noastra va face parte dintr-un spatiu european care va bate Statele Unite la capitolul competitivitate si la cel al cercetarii-dezvoltarii, dar si la multe altele. Mai nimeni din tara nu stie de Agenda Lisabona, insa, cu toate acestea, ea exista si, fara sa stim, creeaza ditamai paradoxuri mioritice.
Ambitia europenilor de a-i bate pe americani, ba inca pusa pe hirtie, este privita cu un scepticism din ce in ce mai mare de creierele care isi fac veacul prin Bruxelles, insa, la ora actuala, Agenda Lisabona este, inca, un obiectiv cit se poate de oficial al Comisiei Europene. Prin urmare, vorbim de o chestiune care ar trebui sa intereseze si Romania ca viitor stat membru.
Serios, va dati seama cam ce diferenta exista intre agenda tarii noastre si cea a actualilor membri ai UE? Cum ar fi acum sa facem un program economic pe termen mediu al Romaniei, adica pe cinci ani, de exemplu, sa fie trecut ca obiectiv sa depasim America la intrecerea pe ramura.
Si, eventual, documentul cu pricina sa contina niscai anexe, in care strategii dimboviteni sa dea si solutii privind modul in care s-ar putea petrece minunea asta.
Fantezia de mai sus nu este riguroasa, dar este utila. Bineinteles ca nu ceea ce se intimpla intre granitele Romaniei trebuie sa materializeze idealurile Agendei Lisabona. Tara noastra ar trebui doar sa nu incurce motoarele grele si performante ale UE in a lua viteza astfel incit, pe ansamblu, media performantei sa fie cistigatoare.
Cam asta fac si nou-intratii in Uniune cum ar fi Polonia sau Ungaria. Insa si acestia au probleme in a nu gripa angrenajul european care continua sa piarda teren in lupta cu Ford-ul lui Bush de peste Ocean. Strategic, Europa este rupta.
Intre necesitatea de a integra rapid tot ce mai e de integrat (aici intra si Romania) si de a baga tarile respective intr-un accelerat proces de modernizare, care insa ar frina dinamica europeana in competitia cu SUA, dar si cu alti rivali, cel putin economici, cum ar fi China, de exemplu. Cealalta necesitate este de a se tine de Agenda Lisabona.
Din binecunoscuta propensiune a europenilor pentru compromis, prin esenta netransant, fuga dupa State se va petrece cu tinichele de coada. Doar o minune sau un dezastru (frumos subiect de meditatie!) va salva Agenda Lisabona.
Cu toate acestea, noi, romanii, am putea pune umarul la salvarea Agendei Lisabona. Este tot o fantezie, insa este una frumoasa. Ne-am putea petrece concediile facind voluntariate pentru a racorda la canalizare toate WC-urile din toate fundurile curtilor de prin satele patriei. Am putea munci ca apucatii de la sapte dimineata, asa cum fac americanii.
Guvernul Romaniei ar putea folosi comisioanele pentru a le investi in cercetare-dezvoltare si pentru a implementa rapid in economie tot felul de lucruri utile si geniale care le trec romanilor prin cap. Si nu pentru casoaie, Maybach-uri sau latifundii. Doar asa am putea sa nu-i incurcam pe europeni in cursa cu americanii sau cu chinezii, care vin puternic din urma.
Capitalismul insa nu s-a nascut si nici nu a prosperat printr-o asemenea solidaritate semi-naiva. Desi vom avea in curind pasapoarte cu stele galbene pe fond albastru, nu vom putea ajuta familia din care facem parte sa-i intreaca pe urmasii lui Washington. E paradoxal? Ceea ce nu e paradoxal este ca nu exista un vinovat absolut pentru aceasta situatie.
E trist insa ca, in acesti cincisprezece ani, nu am reusit sa intram in plutonul tarilor care ar fi putut face ceva pentru Agenda Lisabona. Pluton din care, ce-i drept, tiris-grapis, fac parte totusi Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Tarile baltice si, probabil, in curind, Croatia.
