Exista intre partidele politice actuale o coalizare mai monstruoasa decit cea din sec. al XIX-lea. O coalizare tacita, poate si inconstienta, prin care partidele isi tin, la unison, functionarea interna departe de interventia legitima a alegatorilor. O coalizare care nu le lasa acestora ca alternativa decit un absenteism inofensiv si steril.
De duminica trecuta capitala are un nou edil-sef. Bucurestenii l-au ales Adriean Videanu, reprezentantul Aliantei D.A. si urmasul lui Traian Basescu. Mint, bucurestenii l-au ales doar pe reprezentantul Aliantei si urmasul lui Traian Basescu, nu si pe dl Videanu. Acesta a fost ales de sefii PNL si PD in prealabil.
Odata desemnat candidat de aceste partide, dl Videanu nu a avut decit sa astepte confirmarea electoratului capitalei. Iar acesta i-a validat postul in calitate de reprezentant al fortei politice opuse partidului dlui Iliescu, asa cum a facut la toate alegerile post decembriste.
In urma cu citeva luni Cristian Ghinea facea in paginile „Cotidianului" un apel catre liderii PNL si PD, o pledoarie pentru alegeri preliminare deschise prin care sa fie desemnat candidatul Aliantei. Daca nu pentru altceva, macar pentru a arata respect fata de un electorat fidel. Apelul a fost ignorat.
Sa fie acesta motivul pentru care jumatate dintre alegatorii Aliantei au refuzat sa le voteze din nou candidatul? Nu putem sti pentru ca nu avem un termen de comparatie.
In vara anului trecut PSD introducea in dezbaterea publica ideea alegerilor preliminare ca mod de selectie a candidatilor. Dl Severin a facut chiar un raport pe tema asta; raport care prezenta alegerile preliminare ca o componenta a reformei clasei politice autohtone, si pe PSD in avangarda acesteia. Ambele pretentii fiind absolut indreptatite la ora respectiva.
E drept ca, prin modificarea ulterioara a listelor preliminare, partidul dlui Nastase a abandonat, in fond, aceasta idee. Dar la alegerile pentru capitala PSD a renuntat si de forma la ea. Candidatul partidului a fost numit de superiorii de partid, dupa vechea cutuma. D.I. Popescu si-a impus candidatul sau, ca parte a unui pariu intern in PSD.
Pariul cu partidul a fost pierdut in clipa in care s-a aflat scorul candidatului. Pariul cu bucurestenii fusese pierdut din clipa in care i se aflase numele.
In fine, exista un al treilea partid care a cochetat la un moment dat cu aceasta idee si care a platit duminica trecuta pretul abandonarii ei. Candidatul PPCD, fost membru al URR, a obtinut un scor de patru ori mai mic decit cel obtinut de candidatul taranistilor anul trecut. Cauza acestui scor este evidenta.
Majoritatea electoratului traditional taranist, atit cit a ramas el, a ales sa respinga un candidat necunoscut, care apartinea in urma cu o luna unui partid concurent.
Alegerile preliminare ar fi evitat aceasta situatie si ar fi permis membrilor celor doua partide fuzionate sa-si uneasca eforturile in sprijinul unui candidat comun legitimat de cistigarea competitiei interne, oricare ar fi fost acesta.
