Esti clujean, te afli in strainatate si un localnic oarecare, dintr-o curiozitate fireasca sau dintr-o politete educata, te intreaba prin ce se deosebeste orasul tau de celelalte orase ale Romaniei (sau ale Europei), cu ce poate "iesi" el in lume sau, folosind o terminologie la moda, care-i este "brandul".
Ce raspunzi? Cum prezinti Clujul, cum il zugravesti, cum momesti un potential turist sa vina aici sau macar sa retina ceva despre orasul tau?
Dincolo de acest exercitiu de imaginatie, care-i poate fi util fiecaruia dintre noi, cred ca exista un singur element, deopotriva puternic si adecvat la realitate, prin intermediul caruia Clujul poate incepe sa-si construiasca "brandul": Festivalul International de Film "Transilvania" (TIFF). Si daca administratia locala va pricepe repede ca asa stau lucrurile, cu totii vom avea de castigat.
Pana una-alta, insa, faptele ne indica altceva: in 2005, consilierii locali clujeni au raspuns TIFF-ului "treaca de la noi" pentru suma de 2 miliarde de lei, cu un miliard mai putin decat solicitasera organizatorii. In acelasi an 2005, aceiasi "alesi" au alocat clubului privat de fotbal CFR Cluj de 11 ori mai mult: o data 15 miliarde, apoi, luna trecuta, alte 7 miliarde.
E drept, TIFF nu aduce bani pentru campania electorala si, poate, nici voturi. Dar cand, sambata seara, l-am vazut pe primarul Emil Boc tronand, fara nici o jena, in loja principala de la rangul intai al Teatrului National, "patronand", cu alte cuvinte, Gala premiilor TIFF, am realizat brusc ca, daca m-ar intreba un strain prin ce se defineste orasul meu, n-as putea, de rusine, sa-i raspund.
Caci, din pacate, imaginea reprezentativa pentru Cluj, brandul sau, nu este Tudor Giurgiu premiindu-l pe Cristi Puiu, ci Emil Boc strangandu-i mana lui Paszkany Arpad, in tribuna oficiala de la CFR.
