Un cal murg rasarind din aburii ploii in trap marunt pe loc, inainte si inapoi, ca la marea scoala de dresaj din Viena.

In jurul lui, verdele catorva metri de iarba innamolita; pe urma, din toate partile, se iveste desertul apelor mortii, coplesitor, ca si cum ar acoperi toata planeta si ar mai fi ramas doar calutul asta ca ultima amintire despre om.

Numai in marile filme ale lumii, in Tarkovski, in Kurosawa sau Wajda, se poate vedea o asemenea imagine capabila sa inchida singuratatea nenorocirii unei tari in fotograme pe secunda.

Ea a fost decupata in marea Bacaului nu numai cu un extraordinar profesionalism, ci si cu caldura umana, cu simt al durerii si milei, de reporterii si realizatorii stirilor Pro Tv.

Aceeasi supermeserie protevista la cald a nascut alte si alte secvente aeriene de care CNN ar fi fost mandru: zeci de oameni stransi pachet in balconul cu colonite al unei vile tiganesti sau de proaspat imbogatit, monument al hotiei si prostului gust ajuns arca a salvarii pentru amarati, o biserica

pe cale sa devina biserica nevazuta a lui Iisus, ca se mai vede din ea doar clopotnita, un sinistrat singuratic alergand deznadajduit pe coama unei case cu mainile fluturand catre cer, jandarmi zburand peste ape cu batrane in brate ca in nuntile aeriene ale lui Kusturica.

Ziarele, cu mijloace fatalmente limitate, in astfel de momente, fata de televiziuni, au reusit si ele sa prinda in fotografii memorabile realitatea prapadului: o cruce de piatra cu tricolor in mijlocul apelor („Libertatea”),

o multime de tarani, soldati, femei, copii, adunati cu boccele si carute la marginea apei nesfarsite ca poporul lui Israel la tarmul Marii Rosii asteptand mana lui Dumnezeu sa despice valurile („Adevarul”),

o taranca cu receptorul la ureche intr-o cabina telefonica plutitoare sub titlul „Alo, Romania? Ajutati-ne!” („Evenimentul zilei”, care demonstreaza ca stie sa faca si altfel de presa decat articole despre „betiva Macovei”).

Sunt convins ca astfel de imagini i-au adus pe romani la centrele de colectare a ajutoarelor pentru napastuiti, nu indemnurile tarzii si penibile la teledon ale premierului Tariceanu, urmate de luatul la sictir al celor care l-au rugat sa lase elicopterul, sa-si puna cizmele si sa mearga cu ei.

Presa romana a dat dovada de instinct civic si national, ridicand o tara intreaga in emotia suferintei. Instinct care a lipsit, inca o data, clasei politice.

In vreme ce targuiala dezgustatoare a demisiei si anticipatelor ii insufletea pe clantaii politici ca pe niste morti vii, Antena 1 dadea pe ecranul impartit in doua viermuiala guvernantilor si opozantilor langa oamenii care sporeau apele cu lacrimile lor.

Aceasta imagine cred ca a reusit daca nu sa zgaltaie piftia care le tine loc de constiinta alesilor, macar sa le starneasca teama ca pierd voturi daca nu se duc urgent in teritoriu.

Cu mult inainte ca politicienii sa se trezeasca din barfe, reporterii erau langa oameni, in apa pana la piept, filmau, fotografiau, scriau, ba chiar participau direct la actiunile de salvare.

Nu exista vreun guvern al presei care sa fi dat ordin mass-media sa renunte pe loc la stirile senzationaliste, la „umflarile” zilnice de subiecte de scandal, la mondenitatile stupide si sa-si mobilizeze toate resursele ca sa arate romanilor fata chinuita a Romaniei.

„Presa ticalosita”, „presa care intoxica” si pe care dl. Traian Basescu a izgonit-o si a zeflemisit-o, a facut exact ce ar fi trebuit sa faca presedintele: a ridicat spiritul natiei, a pus tara la un loc.

Dupa ce, in grotesca criza a celor trei jurnalisti bezmetici sechestrati in Irak pe barba lor, seful statului a stat un ceas si mai bine pe ecrane, ca sa recite prost o insailare securist-triumfalista cu cifre, diagrame, tabele etc., acum n-a gasit un minut ca sa se adreseze miilor de romani sechestrati de ape in Romania.

El, capitanul, omul de actiune, omul care rezolva, salvatorul... S-a dus in schimb la podul prabusit Maracineni din Buzau ca sa faca poante „mobilizatoare”: vrea sa bea un sprit pe pod, in circulatie, de ziua lui, pe 4 noiembrie. Intr-o recenta intalnire, la Clubul Roman de Presa, dl.

presedinte spunea ca nu are alta arma decat puterea de convingere, vorba. Am raspuns printr-o intrebare: „Prin urmare, sa intelegem ca sunteti tot un fel de ziarist, domnule presedinte?” A ras: „Da, tot un fel de ziarist, dar mai puternic”.

Cat de bun este dl. Basescu in functia de presedinte, asta decide natiunea, orice ar spune presa. Vorbind pentru presa, eu nu pot decat sa constat acum si sa-i comunic d-lui presedinte ca este un foarte slab ziarist.

Si ca din toata tarantela funambulesca intre ape si anticipate a acestor zile, de un lucru macar putem fi siguri: daca Romania intra in agonie, are cine s-o imortalizeze in imagini si cuvinte.

Asa a facut Realitatea Tv filmand un mort inecat in casa la Vadu Rosca a carui mana incremenita in rigor mortis arata Cotroceniului, palatului Victoria si Casei Poporului degetul mijlociu tasnind din pumnul strans.