Permisul de conducere al Ioanei Basescu a fost suspendat pe 16 iulie pentru trei luni. Fiica sefului statului nu i-a reprosat nimic agentului de circulatie care a sanctionat-o pentru depasirea vitezei legale. Ea si-a cerut scuze politistului pentru cele intimplate. E normal, nu?

Pentru cine nu stie, un agent de la Serviciul Politiei Rutiere Buzau a amendat-o cu un milion de lei pe fiica presedintelui Traian Basescu si i-a suspendat acesteia carnetul de conducere pentru o perioada de trei luni fiindca a rulat cu 110 km/h. Ioana Marin-Basescu mergea spre o localitate din Moldova pentru a duce acolo, din cite se pare, ajutoare pentru sinistrati.

Nicolae Stoica, politistul care a amendat-o pe fiica presedintelui, povesteste, intr-un cotidian central, ca, desi a intrebat-o pe Ioana Basescu daca e fiica lui Traian Basescu, aceasta i-a raspuns ca nu are nici o legatura cu seful statului. A platit amenda, a cedat carnetul si a plecat mai departe. Cu maxima discretie.

Pentru cine nu stie, un deputat PD, Aurel Olarean, a fost vedeta unui incident care are de-a face tot cu politia. Faptele s-au consumat la sfirsitul saptaminii trecute si, desi nu sint foarte clare, merita sa insistam asupra lor.

Informatiile care au circulat in presa spun ca democratul Olarean a blocat cu masina personala un echipaj al Politiei Radauti, i-a perchezitionat pe politisti, i-a scos din masina si i-a pus cu fata la zid. Momentan, pentru seria de gesturi dure la adresa politistilor radauteni, Olarean e numai aspru mustrat si e vedeta in presa.

O vedeta, e drept, mai degraba din specia celor carora le place sa se umple de ridicol.

Politistii sint prezenti in mod constant in prim-planul discursului public al ultimelor saptamini. E foarte bine ca lucrurile stau asa. Politia romana are multe probleme si presa face exact ce trebuie sa faca, ocupindu-se pe larg de ele. Dar nu e mai putin adevarat ca nu toate cazurile in care sint implicati si politisti seamana intre ele.

In felul lor, ambele cazuri rezumate mai sus sint exceptionale.

Despre ce s-a intimplat cu Aurel Olarean, presa a aflat imediat si a scris prompt. Despre incidentul in care a fost implicata fiica presedintelui Romaniei, presa a relatat abia la trei saptamini de la producerea lui. Pentru valoarea lor de pilde, important e ca lumea a aflat, pina la urma, despre amindoua aceste situatii.

In cazul deputatului democrat, pina la proba contrara, pare ca e vorba de un abuz al unui reprezentant al puterii impotriva uneia dintre institutiile statului. Olarean e la putere, are putere si a facut uz, in mod discretionar, de puterea sa pentru a umili niste politisti. Nu a actionat in conformitate cu vreo lege, ci dupa bunul lui plac.

Nu e primul caz de acest gen; sint multe altele, in care oamenii care sint la putere se cred deasupra oricarei legi si se comporta ca atare.

In partea cealalta, Ioana Marin-Basescu are si ea o legatura solida cu puterea. Chiar daca nu a recunoscut in fata politistului, ea e fiica celui mai puternic om din stat. Teoretic, ar fi putut face uz de aceasta calitate si e probabil ca, daca ar fi facut asa, astazi nu am fi stiut ca Ioana Basescu nu poate conduce o masina vreme de trei luni. Ioana Basescu a facut insa altceva.

A recunoscut ca a gresit si a ales sa plateasca pentru greseala ei. Citi dintre romani ar fi facut la fel daca ar fi fost, cum spun britanicii, in pantofii Ioanei Marin-Basescu? Ginditi-va bine, nu e o intrebare de prisos. Punem pariu ca ar fi fost foarte putini.

Despre comportamentul fiicei lui Basescu in cazul suspendarii permisului auto s-a vorbit in doua feluri. Cel mai putin si cu jumatate de gura s-a spus ca sotia lui Bodo e autoarea unui gest exceptional. Pentru ca e unul perfect normal. Unii spun deja ca, desi mic, e gestul civic al anului.

Cel mai adesea, s-a spus ca alegerea Ioanei Marin-Basescu e premeditata si ca gestul sau, coplesitor, e facut pentru „imagine“. Tocmai pentru ca e fiica lui Basescu si tocmai pentru ca Basescu vrea sa traseze cit mai gros diferenta specifica dintre el si alti lideri politici ai Romaniei (multi, majoritatea, de fapt), discretia fiicei presedintelui e jucata si atitudinea sa e una jucata.

Bun! Chiar daca e asa – si cei pentru care morala suspiciunii a devenit boala nu au nici un motiv sa creada altfel –, ce e rau in asta? Cit de mult ne-ar deranja daca gesturile firesti, fie ele actoricesti, de imagine, de un simbolism premeditat, s-ar multiplica la nesfirsit? Raspunsul nu poate fi decit acesta: ele i-ar deranja doar pe cei pentru care decenta si bunul-simt sint cuvinte

jignitoare.

Si, desigur, si pe cei care nu reusesc sa fie buni nici macar la nivelul imaginii.