Ne place – nu ne place, scena intimpinarii presedintelui Romaniei in Coreea de Sud cu imnul de stat intitulat „Fetite dulci ca-n Bucuresti", cuplata cu dorinta exprimata de batrinul gagicar Silvio Berlusconi de a i se oferi o odalisca pe tava la Aeroportul Otopeni – asaza tara noastra sub semnul sexo-diplomatiei.
Dupa ce ani de zile ne-am lamentat ca armele secrete ale Budapestei in relatiile cu Occidentul au fost iabrasele unguroaice cu raza medie de actiune, care din budoarele politichiei au subminat interesele noastre nationale la Paris, Viena sau New York, suntem pe cale sa depasim complexul ciciolinian.
Scoaterea la inaintare a prospaturilor carpato-danubiene cu prilejul expozitiilor si simpozioanelor internationale a culminat toamna asta cu prezentatoarele golase de la Tirgul automobilelor de lux, unde vizitatorii au fost mult mai interesati de relantiul fetitelor decapotabile decit de paltoanele de tabla galvanizata ale Mercedesurilor.
Nu-i un secret pentru nimeni ca inca de pe vremea lui Ghita Dej baietii cu ochi albastri ai Manastirii Secu prasisera in gospodaria anexa puicute de companie pe care le plasau pe la Inter si Athenée Palace in calea oamenilor de afaceri vestici, ca sa-i dezbrace de fulgi si de pene.
Acea scoala de curve a devenit dupa Decembrie ’89 o universitate in toata regula.
Cariera politica a divelor de obor din ultima vreme n-a trecut nici ea neobservata, pentru ca in nici o tara din lume nu s-au mai vazut generali de armata mozolindu-se oficial, toc-toc, pe treptele unui mausoleu, cu purtatoarea de ruj a presedintiei.
Dupa ce strabunicii nostri s-au imbatat cu ideea ca sunt bastinasii unei insule de latinism scaldata de o mare slava, am ajuns si noi, bieti avortoni ai scolii ardelene, sa fim prizati ca locuitori ai unei insule de sex-appeal intr-o mare de frigiditate politica.
