Urmarirea evolutiei in timp a ratei cheltuielilor ar trebui sa devina in curand un criteriu important de selectie a unui fond mutual. Treptat, tot mai multi investitori vor constientiza ca rentabilitatea unui fond nu este numai masura calitatii managementului de portofoliu, ci si a eficientei gestiunii cheltuielilor.
Cu cat rata cheltuielilor este mai mica, cu atat mai mare este probabilitatea ca rentabilitatea investitiei in fondul respectiv sa fie mai mare decat intr–un fond cu o politica de plasamente comparabila, dar cu un nivel al cheltuielilor mai ridicat.
Vestea buna este ca, potrivit calculelor noastre, rata cheltuielilor pentru intreaga industrie a organismelor de plasament colectiv la nivelul primelor noua luni din 2005 este de 3,8%, mai redusa decat in 2004 cand a fost de 4,7% si decat in 2003 cand s–a inregistrat o valoare de 6,5%.
Astfel, societatile de administrare a investitiilor (SAI) transmit un mesaj foarte important, si anume ca in conditiile scaderii dobanzilor, au reusit sa–si diminueze comisioanele de administrare astfel incat sa poata raporta randamente competitive ale titlurilor de participare.
Aceasta dinamica este cu atat mai remarcabila cu cat SAI–urile o duc destul de rau din punct de vedere financiar, in conditiile in care valoarea activelor administrate este foarte redusa.
Dintre fondurile cu plasamente preponderent monetare, cele mai mici rate ale cheltuielilor in primele noua luni din 2005 s–au inregistrat pentru Tezaur (0,2%) si Stabilo (1,5%). Simfonia 1, cel mai important fond mutual din punctul de vedere al dimensiunii activelor, are asociata o rata a costurilor de 2,7%.
Pe segmentul fondurilor diversificate, ordinea ar fi urmatoarea : FCEx (1,5%), BCR Clasic (3,4%), Transilvania (3,6%), BCR Dinamic (6,7%), Integro (8,2%), Capital Plus (8,4%), KD Maximus (8,5%), Fortuna Classic (12,3%), Oportunitati Nationale (14,9%).
Cat priveste fondurile pe actiuni cotate, o surpriza placuta este reprezentata de Omninvest, cel mai performant fond din 2005 din punctul de vedere al randamentului, care are o rata a cheltuielilor de numai 2,2%. Nici Napoca si Intercapital nu stau rau, valorile indicatorului fiind de 6% si respectiv 7,8%.
In realizarea unor comparatii intre fonduri trebuie sa se tina seama ca in mod normal ratele cheltuielilor ar trebui sa fie corelate cu nivelul riscului. Mai precis, fondurile cu profil monetar ar fi de dorit sa aiba costurile cele mai mici, iar cele pe actiuni comisioanele cele mai ridicate, deoarece si castigurile pe care administratorul le poate obtine din plasamente sunt mai mari.
Mentionam ca rata cheltuielilor a fost calculata ca raport intre cheltuielile fondurilor (de administrare, cu depozitarul, cu tranzactiile financaire etc ) si activele nete medii in perioada de referinta.
Investitorii mai trebuie sa urmareasca un aspect important, si anume evolutia ratei cheltuielilor in raport cu aceea a dimensiunii activelor. Aceasta ofera informatii importante despre intentiile administratorului de a transfera investitorilor (cel putin partial) beneficii in urma unei eventuale cresteri a activelor.
Daca activele unui fond cresc, iar rata chetuielilor nu scade atunci investitorii trebuie sa–si puna semne de intrebare si sa analizeze daca nu este cazul sa–si schimbe fondul.
