Amarnic s-a inselat cine se astepta ca in aceste ultime saptamini dinainte de evaluarea finala a Comisiei Europene sa mergem in virful picioarelor, ca sa nu prinda europenii de veste ca de fapt nu ne prea meritam bafta istorica de a fi luati la dans in Europa, nefiind ajunsi cu arta dansului nici macar la stadiul aerobic.

Dimpotriva, zilele acestea in Parlament adie aerul ca liderii integrarii noastre europene, cu Monica Macovei in frunte, au de strabatut un teren sapat de transee in toate directiile, din care domnii Iorgovan, Crin Antonescu, Hrebenciuc si Marko Bela trag cu tot armamentul din dotare, fara teama ca zgomotul va ajunge la Bruxelles.

Cum nu avem de-a face cu niste prosti sau niste inconstienti, nu ne ramine decit sa presupunem ca dincolo de interesul comun al integrarii exista un interes personal sau de grup mai profund, care genereaza asemenea comportamente aparent inexplicabile.

Raspunsul la aceasta intrebare poate servi de sinteza a intregii tranzitii romanesti. De ce Romania nu a ajuns ca Belarus, desi in 1990 existau toate sansele? Datorita apropierii mai mari fata de Europa, si a existentei unei minoritati etnice ruda cu o tara care s-a integrat inaintea noastra, Romania, fata de Belarus, a avut parte de o invitatie de aderare la UE.

Asa s-a facut ca noi ne-am oprit la trei mandate cu alegerea domnului Iliescu, in vreme ce belarusii nu se mai opresc cu Lukasenko al lor. Integrarea era clar cea mai buna afacere si pentru tara si pentru oamenii ei, deci fostii comunisti au lasat balta socialismul falimentar si nationalismul pagubos si au devenit niste lideri pro-europeni.

Vedem in stenogramele PSD ca Adrian Nastase ii impingea din greu pe colegi sa mai faca una sau alta ca sa convinga pe europeni ca tara misca in directia buna. Tot in stenograme, liderii locali sint indemnati sa creeze asociat ii care sa se antreneze la luat bani europeni si, una peste alta, semnalul a fost dat ca Europa e o mare afacere din care vor profita mai ales ei

Nu numai asta. Europa a fost cumva vazuta si ca o mare amnistie.

Odata in Europa, o sa devina legal sa ne tinem banii in straina tate, nimeni nu ne va intreba din ce salarii ne-am facut piscina si sauna, o sa stam la masa cu Prodi (care, vorba aceea, le are si el pe ale lui), iar cei cincisprezece ani de faradelegi vor deveni istorie fara consecinte in alta parte decit in conturile noastre grasute sau portofoliul rotunjor de actiuni la vreo firma petroliera.

Cit pe ce era sa se intimple asa, daca nu ar fi survenit in lant doua ghinioane istorice: unul, PSD a pierdut alegerile la o opozitie care nu prea voia sa le cistige si nici nu prea le-a cistigat, numai pentru ca a speriat societatea civila cu apucaturile sale autoritare; doi, pentru ca votantii din Franta, care in spleenul lor spun in sondaje ca economia lor scade, cind de fapt creste, s-au

razbunat pe noii-veniti in Europa, dind de pamint cu Constitutia europeana. Intrarea Romaniei, care parea o formalitate cu doar citeva luni inainte, cind diversi comisari europeni laudau cu nerusinare reformele profunde din Romania, a devenit un examen serios.

Proba o constituie anchetarea citorva din europenii nostri convertiti, de genul domnului Hrebenciuc, cercetat pentru spalare de bani, dar si seful grupului observatorilor PSD in Parlamentul European, sau a lui Adrian Nastase. Sintem pe cale sa le facem figura de neconceput nu doar de a intra in Europa fara ei, dar si de a ne plati intrarea cu capul lor.

Or, nu asta ne-a fost socoteala, isi spun acesti oameni perplecsi. |n fond, totul putea fi mult mai rau. |i puteam macelari pe unguri si ne-am multumit sa-i cumparam pe udemeristi. Puteam plati un basarabean sa taie frinele pe la masina vreunui ziarist sau lider civic incomod, ne-a ajuns sa-i injuram pe la televiziunile noastre de casa.

Puteam imparti toata economia la amici autohtoni, ca sintem oameni cu multi prieteni, dar am mai dat si la Reiffeissen, EADS, OMV si alti europeni din astia, ca sa fie bine si sa ne lase inauntru. S i dupa toate aceste sacrificii, unii vor ca ei sa mearga la Bruxelles, iar noi la Jilava? Zau ca nu e fair.

Cum acest rationament, desi egoist, nu e deloc ilogic, sa ne astepta m la o lupta pe viata si pe moarte in urmatoarele saptamini si luni.