Daca nu murea, traia! Cam asa obisnuiesc unii oameni din popor sa trateze problema mortalitatii corpurilor, pentru ca spiritul lui Eminescu ne vegheaza si astazi, sa nu uitam!
Ce frumos ar fi fost sa poata fi si poetul acum cu noi, sa ne uitam la televizor ca niste somnoroase pasarele si sa ne intrebam de ce se da lumea atat de tare cu fundul de asfalt pentru ca imbatraneste. Macar de-ar catadicsi liderii de opinie si admiratorii lor sa faca un calcul scurt ca sa realizeze cat de stupida e situatiunea.
Daca ar trai ei 156 de ani, cat ar fi avut azi marele Mihai, facand un calcul sumar reiese ca ar iesi la pensie pe la varsta de 135 (femeile) - 145 (barbatii). Cititorii scrupulosi in privinta cifrelor sa fie asa draguti si sa aiba in vedere ca pragul de pensionare va creste dramatic pana in 2011, deci atentie sporita la longevitate! Chiar incepe sa nu merite efortul.
Dar revenind la perspectiva unei vieti mai lungi, cum o fi sa citesti contorul 100 de ani? Sau sa prezinti stirile de la ora cinci vreme de 80 de ani? In general, cum o fi sa spargi seminte 150 de ani la rand si sa scuipi mereu cojile pe jos?
Realizeaza oare cei carora le place spritul ce senzatie unica poate fi o betie de aproximativ 137 de ani? Contextul pare atragator mai ales pentru obsedatii sexual, dar sa nu se amageasca. Chiar si intr-un astfel de caz, tot cei de 80 de ani vor culege spuma.
Numai la o astfel de pedeapsa divina ma gandesc atunci cand aud vaietele celor care se sperie ca vor avea 30 de ani. Nevrozele celor sufocati de iminenta varstei de 25 de ani. Prabusirea interioara a fotomodelelor de 20 de ani.
Necrologul din privirile tinerilor care intalnesc un om ce a rezistat in viata peste 40 de ani. Terminarea pare sa inceapa din ce in ce mai devreme astazi. La 17 ani esti cam expirat, la 20 poti sa-ti iei adio si sa-ti rogi prietenii mai tineri sa-ti spuna nenicule. Ce se intampla dincolo de varsta de 40 de ani este un film de groaza, cu multe accente psihologice si chirurgicale.
O doamna bine spunea ca cea mai buna tehnica de a impresiona auditoriul, atunci cand ai probleme de imagine, este sa declari ca ai cu 10-15 ani mai mult decat e cazul.
Toata lumea va fi fericita sa remarce cat de bine te tii si s-ar putea sa auzi ca pari chiar mai tanar decat esti. Paradoxul e ca tot ceea ce pare sa conteze in aceasta infinita numaratoare inversa e punctajul mic, intotdeauna cat mai mic. Dispare avantajul maturitatii, intra in scena bubele pe fata sau pielea bine intinsa dupa urechi.
Experienta e un cuvant penibil, frumusetea pare sa aiba o singura forma, iar intelepciunea nu exista. Transformarea inseamna doar decadere, naturaletea si spiritul nu se bat cu coenzima Q10 Plus. Cei mai multi incep sa se simta sfarsiti, exclusi, atunci cand dicteaza prejudecatile proaste ale lumii.
O autosugestie generala ii face pe oameni sa intre la ora exacta, de bunavoie, in cutiutele pe care scrie: adult, 50 de ani, terminat. Ba uneori sunt incurajati sa arunce cu pietre unii in altii pornind de la aceleasi considerente de varsta. Ciudat e ca, la fel ca si in chestiunile de morala, toata lumea are de ales si isi ignora cu buna stiinta aceasta putere.
Poate ca mult mai periculoasa decat gripa aviara si decat toate bolile lumii este aceasta transa in care oamenii reusesc sa-si ia singuri viata in timpul vietii, cu ajutorul celor care le soptesc neincetat in urechi: acum incepi sa fii terminat, acum incepi sa te simti urat, acum arati foarte batran, acum nu te mai poate iubi nimeni, acum nu mai esti decat o carne zbarcita de ura si tristete, care viseaza sa traiasca vesnic.
Daca lumea ar fi organizata dupa regulile unui ring, zilnic ar trebui anuntate sute de mii de abandonuri, provocate de huiduielile celor din ultimul rand. Nici nu mai e nevoie sa ne uitam bine unii la altii, conteaza ce se spune la megafon.
Astazi repetam, ca si ieri, ca tineretea e o stare de spirit si ne operam pleoapele din timp ca sa putem privi afirmativ in ochii doamnei infirmiere care ne intreaba rastit: E toti bolnavii sanatosi?
