Oligarhia romaneasca a intrat in mars fortat spre onorabilizare. Marea primenire inainte de UE. In fata necunoscutului, strategia lor este o demonstratie de forta.
Pe linga enormitati, Voiculescu articuleaza si idei. Iesirea din subteranele politicii depaseste simpla vointa particulara de putere si tradeaza un simptom. Se incheie o epoca. Oligarhia intra intr-o noua etapa, o data cu sfirsitul tranzitiei si apropierea integrarii. Onorabilizarea fortata a devenit obsesia ei, mai dureroasa decit acumularea salbatica, pentru ca este si mai greu de obtinut.
In spatiul public circula cel putin trei mari teze, nascute din frustrarile unei pseudoelite. Mesajul ei catre Europa este „voi faceti acolo regula, iar noi facem aici legea“, iar catre interior: „Daca voi nu ne vreti, va cumparam cu totul“.
Teza unu: oligarhii pot salva Romania. Pretinzind public un rol mesianic, de „salvare a Romaniei“, Voiculescu a vorbit, pomenindu-i pe Dinu Patriciu si pe cei care „au creat imperii si au demonstrat ca pot genera prosperitate“, in numele intregului sistem. Dar adevarata lor misiune va fi salvarea individuala.
Copos, Patriciu, Vintu, Voiculescu nu gasesc inca un raspuns precis la teribila intrebare: vor fi eliminati de rigorile UE, scuipati din sistem sau vor acumula suficienta putere cit sa pretinda UE sa se adapteze lor?
Teza doi: oligarhii nu au furat, au muncit. Din acest punct de vedere, relevant imi pare raspunsul lui Vintu in interviul pentru „EVZ“: „Sint una dintre cele mai onorabile persoane din Romania. Asa ma consider si am un echilibru desavirsit din acest punct de vedere. Nu am gresit fata de nimeni incepind cu 1990 si pina astazi.
Nu mi-am inselat partenerii de afaceri, nu am omorit, nu am violat. Da, sint extrem de onorabil domnisoara.“ Ce nu l-a intrebat nimeni pe Vintu: unde crede el ca au disparut banii de la FNI? In buzunarele cui trebuie sa ii cautam?
Teza trei: oligarhul roman este la fel de „onorabil“ ca patronul strain.
In numele acestei teze, Sorin Rosca Stanescu a lansat un atac pe cit de murdar, pe atit de neprobat, acuzindu-l, de la adapostul unui text de opinie, pe seful Trustului Ringier ca, pe vremea cind Nastase era premier, „i-a solicitat, nici mai mult, nici mai putin decit un copil“ in plin scandal al adoptiilor.
„Daca tinem neaparat sa le lipim o eticheta unor patroni de presa, pe mine, personal, nu ma deranjeaza sa le spunem moguli ori oligarhi. Cu o singura conditie: sa le spunem la fel. Si unora, si altora.
Cu ce sint mai putini merituosi, in calitate de intemeietori de trusturi de presa, Adrian Sirbu ori Dan Voiculescu decit Ringier?“, a conchis logic cel caruia in presa i se spune Nasul si are dosar penal pentru spalare de bani alaturi de Patriciu.
P.S. Avem oligarhie sau o mafia mica, dispusa sa-si negocieze integrarea de pe pozitii de forta? Ultimul lor tun: cumpara acum la pret de Romania si vind peste un an la pret de UE.
