Companiile au ca scop, potrivit legislatiei fiscale din Romania, nu cresterea profitabilitatii si productivitatii, ci protectia sociala, reiese din ultimul studiu al Bancii Mondiale (BM) „Doing Business in 2007”.
Aproximativ 40% din profitul brut al unei companii reprezinta contributii la asigurarile sociale, de sanatate si somaj, taxe pentru administrarea cartilor de munca sau asigurari pentru accidente de munca.
In total, jumatate din profitul brut al unei firme ia drumul bugetului general consolidat. Desi toate aceste contributii ar trebui sa se intoarca sub forma de beneficii catre angajatii companiilor, acest lucru nu se prea intampla - pensiile sunt mici, serviciile de sanatate dezastruoase. Motivul e simplu - statul nu este nici macar un administrator prost, ci un distribuitor al saraciei.
In fond, asa cum observa presedintele american Calvin Coolidge, „nimic nu este mai simplu decat cheltuirea banilor publici. Acestia par ca nu apartin nimanui. Tentatia irezistibila e sa-i daruiesti cuiva”.
Actualul guvern a castigat alegerile promitand o reforma a sistemului fiscal. A introdus cota unica de impozitare de 16%, renuntand la impozitul progresiv pe venit, a scazut impozitul pe profit de la 25 la 16%. A urmat o contra-revolutie fiscala: a marit impozitul pe proprietati.
In plus, invocand principiul echitatii fiscale, a majorat impozitul pe dividende la 16%, la fel si cel pe tranzactiile cu bunuri de capital, ignorand efectul acestor majorari de impozite asupra cresterii economice. De fapt, toate aceste „revolutii” si „contra-revolutii” fiscale au fost facute dupa ureche, fara a se efectua studii de impact.
Si discutiile privind efectele, pozitive (sustine puterea), negative (crede opozitia), ale reformei fiscale asupra economiei arata o mentalitate de simplu contabil, axandu-se numai pe analiza principalilor indicatori statistici pe termen scurt.
Dovada - cea mai impovaratoare fiscalitate, cea pe forta de munca, a ramas aproape neschimbata, fiind micsorate contributiile la asigurarile sociale, de sanatate sau somaj cu numai 2 procente, de la 49,5 la 47,5%.
In schimb, s-au batut in cuie o taxa de 0,75% de administrare a cartilor de munca si o contributie variabila, intre 0,5 si 4%, menita a proteja muncitorii in cazul accidentelor de munca.
Platesti sa muncesti
Studiul Bancii Mondiale ne arata adevarata pondere a diferitelor taxe, impozite si contributii in profitul brut al unei companii. Chiar daca impozitul pe profit a fost redus cu 9 procente, de la 25 la 16%, ponderea totala a birurilor taxelor platite numai de companie, nu si de angajati, in profitul brut, a scazut fata de 2004 cu doar 2,2%, de la 51,1 la 48,9%.
Motivul - o companie intai plateste contributiile la bugetul asigurarilor sociale, de sanatate etc., si abia apoi impozitul pe profit. De aceea ponderea acestui bir de 16% este, in realitate, de numai 9,3% in profitul brut. In schimb, diferitele contributii platite de angajator pe cap de angajat se ridica la 38,6% din profitul brut.
Banca Mondiala nu ia in calcul decat cota minima pentru accidente, de 0,5% din salariul brut. Ea insa poate ajunge si la 4%, in functie de gradul de periculozitate a domeniului de activitate.
De asemenea, Banca Mondiala ignora si faptul ca impozitele pe cladiri cu caracter comercial detinute de persoane juridice vor fi unele uriase, de 100 de ori mai mari decat cele detinute de persoane fizice, fiind calculate la pretul de piata, si nu la o valoare fixa, cuprinsa in Codul Fiscal.
Astfel ca ponderea acestora in profitul brut al companiilor ar trebui sa fie mult mai mare, foarte probabil ponderea birurilor in profitul brut urmand a fi mai mare de 50%.
Locuri de munca si protectie sociala
In loc sa o ia pe urmele unor state cu economii liberale, Romania a preferat drumul socialismului, al statului asistential. In topul BM al tarilor in care companiile sunt obligate sa faca protectie sociala, Romania se afla pe locul 7, intr-o companie selecta.
Deloc surprinzator, pe primele trei locuri se afla tari cu o puternica traditie socialista, Belgia (57,3% contributii in profitul brut al companiei), Franta (54,9%) si Italia (48,2%). Privind cifrele, nu ne mai mira deloc observatia acida a disidentului rus Vladimir Bukovki, potrivit caruia „socialismul a devenit parte integranta a mentalitatii occidentale.
E de ajuns sa citesti ziarele, indiferent de tendinta, pentru a-ti da seama ca, de acum inainte, intreprinderile nu mai exista pentru a produce. Principala lor ratiune de a fi este de a crea locuri de munca”. Locuri de munca si protectie sociala, completeaza studiul BM.
Asta desi menirea contributiilor, spre deosebire de cea a taxelor si impozitelor, este sa fie direct proportionale cu beneficiile. Dar in momentul in care pe fluturas apare doar o contributie de 17% din salariul brut, un contribuabil nu poate estima daca serviciile medicale sau pensia primita este sau nu proportionala cu sumele platite in zeci de ani de munca.
Motivul - mult mai mult plateste pentru angajat compania la care lucreaza, aproape dublu. Iar cele aproximativ 30% din salariul brut al angajatului achitate la stat de companie se duc in oala comuna.
