Aproape 150. Acesta a fost timpul necesar pentru ca muzica sa treaca bariera laboratorului lui Leon Scott pentru ca acum sa fie ascultata in metrou pe device-uri capabile sa inmagazineze cateva mii de piese. HotNews.ro va propune o calatorie prin toate etapele ce au condus la inventarea IPod-ului si MP3 player-ului.

Fonoautograful, Gramofonul, Grafofonul si altele...

Primul dispozitiv capabil sa inregistreaze sunete a fost fonoautograful lui Leon Scott, inventat in 1857. Inregistrarile initiale era extrem de scurte, adesea mai mici de o secunda. In ciuda incercarilor, tehnologia moderna nu a reusit sa reproduca un dispozitiv similar care sa fie functional.

Continuatorul muncii lui Scott, Graham Bell, a folosit in experimentele sale un cadavru pentru a vedea modul in care sunetele sunt propagate de urechea umana.

Alaturi de Bell, Thomas Edison a fost. la randu-i, un pionier.

O mica parte din inregistrarile lui Thomas Edison se mai pastreaza inca la Muzeul Edison National Historic, insa din cauza starii in care se afla specialistii nu au reusit sa le repuna in circulatie.

Thomas Alva Edison

La mai putin de zece ani de la experimentele realizate de Edison, un competitor serios aparuse pe piata. Gramofonul. In principiu era un fonograf putin mai evoluat. Primele incercari de a exploata potentialul comercial al noilor dispozitive a fost promovarea lor breasla stenografilor, care ar fi avut astfel posibilitatea sa renunte la scrisul de mana.

Succesul a intarziat sa apara pana in momenul in care “noile cutii magice” au inceput sa fie amplasate in locuri publice, functionand pe baza introducerii de monede. A fost debutul ideii de juke-box. Calitatea sunetului era destul de proasta, insa pentru vremurile acelea inovatia era spectaculoasa.

Fonoautograful lui Berliner

Tehnologiile de inregistrare nu au mai consemnat progrese semnificative pana in 1924, cand compania Columbia a inceput sa faca experimente pe baza unor tehnologii dezvoltate de Western Electric Company, o divizie a AT&T. Au fost primele inregistrari care foloseau curentul electric, efectul fiind un sunet cu mult mai clar si mai puternic.

Pentru consumatorii americani, fonograful, sau gramofonul asa cum il numeau europenii, a fost singurul mod in care puteau asculta sau inregistra muzica pana dupa cel de-al doilea razboi mondial. Muzica la cerere, pentru ca in anii ’30 radioul devenise foarte popular.

Insa pentru studiourile de inregistrare si studiourile de film de la Hoolywood, lucrurile mergeau mult mai bine.

Vocile filmului mut

Succesul a venit in anii ’20, cand mai multe companii din industria cinematografica au introdus sistemul de inregistrare a sunetului pe film fotografic. Fimul mut se apropia de final.

Primele realizari notabile au apartinut comapaniei Western Electric care a reusit sa inregistreze “sunet pe film”, tehnologie ce a devenit standard, fiind folosita pana in anii ’80.

Inregistrarea magnetica

Primele tentative de inregistrare a sunetului pe banda magnetica au apartinut danezului Valdemar Poulsen, pe la inceputul lui 1900.

Inca de la acea vreme, Poulsen era de parere ca descoperirea sa va fi extrem de utila inregistrarilor convorbirilor telefonice. Aparatul sau se numea “telegrafon”, insa a fost trecut cu vederea de americani.

La sfarsitul anuilor ’20, companiile germane AG si I.G Farben au imbunatatit intr-atat “telegrafonul” incat se ajunsese la situatia realizarii unor inregistrari excelente si mai ales foarte lungi.

In ciuda discretiei cu care a fost tratata decoperirea, inregistrarea pe banda magnetica a dus practic la disparitia fonografului.

De aici pana la aparitia inregistrarilor digitale nu a mai fost decat un pas. Unul de vreo 80 de ani.

Pickup-ul

Patefon(pick-up)

Pickup-ul a evoluat din fonograful lui Edison. Emile Berliner a inventat in 1887 discul care a fost patentat abia in 1896. In urma rotirii discului, acul pick-upului se plimba pe striuri, dand astfel nastere la vibratii care erau ulterior amplificate si trimise catre difuzor.

Succesul discurilor de ebonita a durat pana in anii ’70, cand a inceput era casetelor audio.

Casetele audio

Caseta audio

Lansate in 1963 de compania Philips, perioada de glorie a casetelor a durat aproape 30 de ani, pana ce compact-discul a fost incoronat. Beneficiind si de suportul oferit de inventia walk-manului, castele audio au detinut monopulul pe piata muzicii in special datorita simplitati cu care functionau, dar si pretului destul de redus. Casetele audio nu au fost numai un supprt pentru muzica.

Au dat nastere multor controverse, in India existand la un momet dat intentia de a fi scoase in afara legii pe motiv ca aduc cu ele decadenta occidentala. Au fost de asemena instrumentele prin care popoarele aflate in spatele Cortinei de Fier au reusit sa se tina conectate la valorile pop ale Europei Occidentale.

Compact discul

CD

In 1979 Sony si Philips si-au unit fortele in dorinta de a putea dezvolta un sistem care sa poata stoca informatie audio in mod digital. Cercetatorii desemnati de cele doua companii au fost Kees Immnik si Toshitada Doi.

Dupa un an de cercetari, rezultatul a fost Red Book, un manual tehnic cu toate datele necesare construirii unui CD. Primul compact disc a fost lansat pe piata in 1982, in Asia. A fost Big Bang-ul revolutiei audio.

Capacitate a de stocare a cd-urilor era initial de doar o ora, insa la sugestia lui Noria Ohga, vice-presedintele Sony, timpul a fost extins pana la 74 de minute, durata suficienta pentru stocarea Simfoniei a IX-a de Beethoven.

Mini-discul

Mini-disc player

Tehnologia necesara a fost pusa la punct de Sony in 1991, iar lansarea pe piata a avut loc in ianuarie 1992. Probabil ca este inventia cu cel mai scazut impact pe piata... S-a bucurat de un succes relativ, in special in Japonia, insa piatele europene si americane nu s-au lasat cucerite de noul dispozitiv capabil sa stocheze orice tip de informatie binara.

A disparut aproape complet de pe piata, Japonia fiind in acest moment singura tara unde se mai bucura de o oarecare popularitate.

MP3 Player-ul

MP3 player

Parintele mp3 playerului e compania germana Fraunhofer-Gesellshaft. In 1987, Institutul german „Fraunhofer Institut Integrierte Schaltungen” a inceput cercetarile pentru gasirea unei solutii care sa permita compresia cat mai redusa de date audio de inalta fidelitate. Numerole proiectului - Eureka.

„In 1991 proiectul era aproape mort. In timpul testelor, decodificarea informatiei pur si simplu nu a reusit. Cu doua zile inainte de termenul limita am gasit eroarea”, recunostea intr-un interviu Karlheinz Brandenburg, unul dintre membrii echipei de cercetatori.

Motion Pictures Expert Group Audio Layer III este numele complet al micutei jucarii. Aparitia primului player MP3 a avut loc abia in 1999.

iPod-ul

iPod-ul lui Steve Jobs

Povestea iPod-ului incepe in iarna anului 2001, cand Tony Fadell, inginer in cadul companiei Apple, a primit un telefon de la superiorii sai, care ii cereau sa realizeze un player digital intr-un timp cat mai scurt, sa fie de dimensiuni foarte reduse si mai ales sa i se poata transfera muzica intr-un mod cat mai simplu.

Ajutat de designerul Jonathan Ive, Fadell a reusit sa termine proiectul intr-un timp record - doar 8 luni - insa primele impresii ale specialistilor de dupa lansare nu au fost foarte bune. Mai mult decat atat, pagina de IT&C a cotidianului „New York Times”, nu ii dadea prea multe sanse de succes.

Urmarea? Aproape 80 de milioane de bucati vandute de lansare si pana acum. Adica un succes extraordinar, care se reflecta in profitul urias al companiei Apple.