Un nou trend al dolarului? E posibil, totul depinde de cat va fi valoarea indicelui preturilor de consum. Insa, investitorii din pietele de capital au pariat deja contra inflatiei.
Joi, 14 Iunie indicele Dow Jones a crescut 71,37 puncte, adica 0,53% la 13.553,72 puncte, S&P 500 0,48% la 1.522,97 puncte, iar indicele de tehnologie Nasdaq100 a crescut 0,56% la 1.924,54 puncte.
Europa, neprinzand raliul indicilor americani din sesiunea precedenta, a recuperat terenul pierdut: DAX30 din Germania a crescut 2,19% la 7.849,16 puncte, indicele pan-european EuroStoxx50 1,89% la 4.485,04, in timp ce FTSE100 de la Londra a crescut 1,38% la 6.649,90 puncte.
Publicarea indicelui preturilor de productie nu a produs surprize majore, desi la prima vedere stirea a fost negativa. Acesta a crescut in luna mai cu 0,9% fata de 0,6% estimari. Insa, valoarea “core” a indicelui preturilor de productie (din care s-au extras alimentele si energia, considerate ca fiind volatile), a crescut cu doar 0,2%, in linie cu estimarile.
Din valorile publicate rezulta ca energia a fost cea care a tras preturile cel mai mult in sus.
Dar cum pretul la energie este extrem de volatil (sa ne aducem aminte ca in vara anului trecut cotatia barilului de petrol atinsese 78 de dolari, la inceputul anului a scazut la 51 de dolari, ca in prezent sa fe din nou peste 67 de dolari), cresterea din aceasta luna a indicelui preturilor de productie nu a fost interpretata ca un pericol inflationist de catre investitori.
Chiar si Fed-ul prefera sa urmareasca varatiile “core” ale indicilor care masoara inflatia, tocmai din cauza volatilitatatii preturilor la energie si alimente. Din aceasta cauza piata si-a indreptat preponderent atentia asupra variatiei indicelui “core”, de aici rezultand cresterea burselor internationale.
Indicele preturilor de productie isi are importanta sa dar, mai important din punctul de vedere al inflatiei, este indicele preturilor de consum. Care este diferenta dintre cei doi indici? Indicele preturilor de consum este o masura a variatiei preturilor, privita din partea consumatorului final.
Indicele preturilor de productie masoara tot variatia preturilor, dar din perspectiva intregului lant de aprovizionare, productie, transport si desfacere.
Datorita acestor diferente este posibil ca cei doi indici sa nu varieze la fel in acelasi interval de timp. Daca macar o parte din verigile lantului decid sa nu includa in pret cresterea costului cu energia (printr-o crestere a productivitatii sau printr-o scadere a marjei de profit), aceasta din urma nu va mai ajunge la consumatorul final.
Investitorii din piata Forex, in asteptarea publicarii indicelui preturilor de consum, nu au dorit sa lanseze pozitii majore. Motiv pentru care dolarul nu a fluctuat mult in aceasta sesiune. A inchis la 1,3311 fata de euro, la 122,88 fata de yennul japonez, la 1,9695 fata de lira sterlina si la 1,2460 fata de francul elvetian.
Daca e sa rezumam activitatea pietelor din ultimele doua zile constatam ca investitorii din pietele de capital au mers pe ideea unei cresteri moderate a inflatiei si pe o accelerare a cresterii economice in Statele Unite. Marturie stau cresterile din pietele de capital.
Insa, cei din piata Forex si din piata de obligatiuni s-au dovedit a fi mai circumspecti, mizand in continuare pe un pericol inflationist.
In cazul in care indicele preturilor de consum nu va creste vineri peste estimari (+0,6%, respectiv +0,2% pentru valoarea core), este posibil ca dolarul sa cedeze tot ceea ce a castigat in perioada recenta, iar dobanda titlurilor de stat la 10 ani sa scada spre 5%.
In cazul celalalt, temerile cu privire la inflatie se vor relansa, dar este posibil ca reactia din piete sa nu fie exagerat de mare dat fiind faptul ca, mai ales in piata Forex si in cea a obligatiunilor, inflatia este pusa in pret deja.
Va voi tine la curent...
