L-am auzit la un talk-show cind eram in America: vorbea vesel, dar extraordinar de elocvent, isi incuia interlocutorii elegant, ca un nobil care trateaza din floreta niste manelisti ce au iesit la bataie cu sabia. Am fost atit de incintat incit i-am cumparat cartea. Si nu imi pare rau.

Andrew Sullivan e un personaj complex cum nu se mai poarta in politica actuala atit de maniheista, iar titlul il descrie doar partial. Nu as fi spus nimic despre homosexualitatea sa, pentru ca mi se pare irelevanta orientarea sexuala cind discuti despre autorul unor eseuri politice.

Dar exact asa incepe cartea ”Sint intrebat tot mai des cum de pot fi conservator si homosexual”. Sullivan este acel gen de conservator care a pierdut puterea in Partidul Republican odata cu ridicarea lui George Bush.

S-a nascut in Marea Britanie si a fost un sustinator fervent al lui Margaret Thatcher. Pe vremea aceea, conservatorismul insemna taxe scazute, guvern mic si cheltuieli publice reduse, comert liber, piete libere, libertate individuala, responsabilitate personala si o politica externa puternic anti-comunista. Eroii sai intelectuali erau Orwell, Soljenitin, Havel si Hayek.

Nu e de mirare ca atunci cind s-a mutat in America a devenit un sustinator la fel de crincen al lui Ronald Reagan. Descrie plin de nostalgie acele vremuri ”de argint”, cind eroii sai faceau curatenie in economie, le aratau sovieticilor usa istoriei, iar dusmanul era limpede: stinga occidentala defetista si iresponsabila.

De atunci, a urmat o lunga instrainare personala de Partidul Republican. Ce s-a intimplat? Partidul a fost deturnat de fundamentalistii religiosi. O buna parte a cartii este despre ceea ce Sullivan descrie ca ”psihicul fundamentalist”.

Fundamentalistul este acel om care a descoperit ADEVARUL si vrea sa foloseasca statul pentru a ni-l baga tuturor pe git. Fundamentalistul se deosebeste de practicantul religios traditional, care traieste religia ca pe un ritual ce-i aseaza viata in ordine. Sullivan se descrie pe sine ca un practicant catolic traditional.

Fundamentalistul nu se multumeste cu ordinea din viata sa. El trebuie sa faca ordine in vietile tuturor. Iar fundamentalistul crestin american, spune Sullivan, s-a organizat politic impecabil si a preluat marele Partid Republican. Conservatorismul lui Reagan si Thatcher (chiar al lui Bush senior) a fost tradat.

Fundamentalistul crestin republican a crescut cheltuielile publice, a marit administratia si a folosit-o pentru a-si promova agenda religioasa, a adus spatiul public in zona privata, a luat responsabilitatea de pe umerii individului si a dat-o pe mina liderilor religiosi.

Sa fim drepti: Sullivan face o bine articulata diatriba impotriva oricarei manifestari a religiei in spatiul public. E atit de inversunat incit duce comparatiile la absurd. Psihicul fundamentalist se aplica la el la fel de bine si la George Bush jr. si la Ben Laden.

Sullivan aminteste, dar prea putin, faptul ca fundamentalistii religiosi americani s-au integrat in sistem, au jucat dupa regulile jocului democratic.

Tonul sau prapastios mi se pare de la un moment dat incolo exagerat si daca as avea ocazia sa-l intilnesc i-as spune: amice, nici nu stii cit de simpatic imi esti, adoram aceiasi idoli intelectuali, pretuim aceleasi valori, traim aceleasi angoase fata de politica moderna si amindoi cautam liniste privata, ne repugna amindorura statul

mare care se baga peste valorile oamenilor, dar hai sa ne gindim putin: tu spui ca Bush este acel gen de fundamentalist care poate distruge civilizatia laica occidentala, dar acest om a ajuns deja presedintele celei mai puternice tari, a condus-o opt ani.

Care este dezastrul? O fi luat decizii gresite (si eu si tu am sustinut razboul din Irak in 2003, deci sa-i lasam pe cei care l-au criticat atunci sa dea acest exemplu), o fi sustinut agenda religioasa in unele actiuni publice, asa cum noi ne-am sustine agenda non-religioasa daca am fi cei mai puternici oameni de pe pamint.

Dar CARE este dezastrul? Acum, draga prietene, gindeste-te cum ar fi daca ar ajunge Ben Laden nu presedinte al SUA, daca ar ajunge macar premier al Sudanului, ce s-ar intimpla? Observi diferenta?

V-am spus ca m-a impresionat doar cind l-am auzit vorbind. La cite talk-showuri politice am ascultat la viata mea sint greu de impresionat. Oare ce mi-ar raspunde?

PS

Mi-am dat seama ca as mai avea ceva de intrebat. L-as intreba daca isi mentine pesimismul in conditiile in care primii doi favoriti la alegerile primare republicane sint McCain si Giuliani, ambii conservatori pe gustul lui Sullivan, aprig atacati de dreapta religioasa (Giuliani fiind si el un catolic ceva mai special, casatorit de trei ori).