Declansarea unui proces de reforma in Biserica Ortodoxa Romana nu va depinde doar de cel care va ajunge Patriarh, ci, in egala masura, si de modul in care se vor redistribui posturile de mitropoliti.
Convulsiile din Biserica la care asistam astazi ar fi putut fi evitate daca Statutul BOR ar fi fost aplicat in litera si-n spiritul sau. Nu este locul aici pentru o demonstratie de istorie contrafactuala, insa trebuie spus ca, teoretic, rolul Patriarhului este unul axat mai mult pe reprezentare.
Din punct de vedere decizional este egalul celorlalti membri ai Sinodului, un lucru trecut adesea cu vederea. Intr-un fel, pe buna dreptate, caci PF Teoctist ne obisnuise, dincolo de zimbetul blind pe care post-mortem, in ton cu medalia prezidentiala, i l-au descoperit patetic unele ziare, cu o imagine de stapin.
Se stia ca, desi oficial se faceau alegeri pentru orice post de episcop, nimeni nu era uns ierarh fara ca el sa agreeze persoana. Exceptia s-a produs doar in 2005, cind pe scaunul mitropolitan de la Sibiu a ajuns Streza, episcopul de Caransebes. IPS Daniel a aratat, cu sau fara voie, ca a devenit cel mai puternic din Sinod, iar masurile nu au intirziat.
IPS Bartolomeu, el insusi iritat de ambitia noului ales, tatal a cinci copii, si pe care il vedea ca pe un calugar part-time, a avut nevoie doar de o noapte pentru lobby ca PF Teoctist sa accepte „schisma ardeleana”, impartirea Mitropoliei Ardealului. O data ce omul IPS Daniel a fost lasat fara putere, ordinea canonica a fost restabilita.
Indiferent cine ii va urma in functie lui PF Teoctist, va fi departe de a se bucura de aceeasi influenta. Polarizarea actuala din Sfintul Sinod va continua si in perioada post electorala, poate chiar citiva ani, iar tabara al carei candidat va pierde va taxa orice incercare a Patriarhului de a-si depasi atributiile modeste stabilite prin statut.
De aceea, in cazul in care Patriarh va fi unul dintre actualii mitropoliti, asa cum se preconizeaza, sint foarte probabile mai multe permutari la nivelul mitropoliilor. Eventuala cistigare a alegerilor de IPS Daniel va face vacant al doilea post ca importanta din Sinod, potrivit asa-zisei ordini canonice, cel de mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
IPS Teofan ar putea fi trimis el in acest post, pentru echilibrarea situatiei, insa e greu de crezut ca acesta va parasi Craiova pentru alt scaun decit cel de la Bucuresti. Iar orice alt ierarh care va ajunge la Iasi va complica si mai mult relatiile de putere din BOR, caci un IPS Teodosie, de exemplu, ii va intarita si mai mult pe opozantii lui Daniel.
In situatia in care cel care va fi viitorul Patriarh va fi IPS Teofan, cel de-al doilea in ordinea canonica, IPS Daniel, il va impune aproape sigur pe viitorul mitropolit al Olteniei. PS Calinic, episcopul de la Curtea de Arges, ar avea mari sanse sa-si vada visul de marire realizat, astazi fiind un adversar nedezmintit al IPS Teofan.
Asadar, in calitate de „prea fericit”, Teofan se va afla intr-o situatie similara cu cea in care s-a trezit Streza dupa ce a ajuns mitropolit al Ardealului: IPS Daniel are suficienta forta incit sa controleze mare parte din eparhii si fara sa fie Patriarh. Mai greu va fi daca Sfintul Duh nu-l va prefera nici pe el, nici pe IPS Teofan.
In cazul unui candidat-surpriza, estimarile sint riscante. Vom putea vorbi mai degraba despre o dezordine canonica.
