Ioan Cocos este primarul comunei Astileu, una dintre cele mai bogate din judet. Pentru a fi ales, el a facut alegatorilor o multime de promisiuni, de care nu s-a ales, pana acum, aproape nimic.

Primarul Cocos, care se bucura de protectia fostului presedinte al Consiliului Judetean, actualul vicepresedinte Stefan Seremi, cu care este coleg de partid, le da sistematic cu tifla consilierilor care solicita explicatii asupra modului in care au fost cheltuiti banii.

In loc sa apere interesele celor care l-au ales, primarul a ajuns sa lupte impotriva propriilor concetateni, refuzand sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prin care acestia sunt indreptatiti sa primeasca o suprafata de padure de mare valoare.

Ce interese stau in spatele lui Cocos si care este miza in aceasta afacere ce miroase a coruptie, puteti citi in cele de mai jos.

Capcaunul banilor publici

Ca sa va faceti o idee despre „stilul de management" al primarului de Astileu, reamintim pe scurt continutul unui document intocmit de un grup de consilieri locali din Astileu, care a redactat un adevarat „Armagedon" despre faptele primarului Cocos, publicat in 2003 intr-unul din ziarele locale.

Documentul reclama „modul dubios in care au fost si sunt cheltuiti banii publici de catre primarul comunei Astileu, Ioan Cocos, care cheltuieste sume importante din bugetul local fara a se vedea rezultate".

Iata cateva din pasajele cele mai relevante, din memoriul care ne-a parvenit si noua: „…In anul 2000, Ioan Cocos a ajuns primar prin actiuni discutabile in perioada de campanie electorala, cum ar fi distribuirea de haine second hand, deseuri de vopsele si alte produse, ca si promisiunile ca o sa construiasca la nivel de comuna doua fabrici, una de lapte si una de mezeluri, ca va infiinta o statiune de mecanizare cu preturi mici, etc., lucruri care nu s-au mai intamplat, dar el este primar bine, mersi… Comuna Astileu are un buget pentru care este invidiata chiar de unele orase mai mici. In anul 2001, bugetul realizat a fost de 11,5 miliarde, iar in 2002, de 18 miliarde.

Nu trebuie neglijat nici anul 2000, in care au fost cheltuite de actualul primar sume importante, de ordinul miliardelor.

Cu toate acestea, drumurile comunei sunt ca vai de ele, alimentarea cu apa are serioase probleme in perioadele de seceta si nu numai, ca sa nu mai vorbim si de restul problemelor care tin de administratia locala…Primarul ridica in contul Primariei de la S.C. Helios S.A. boltari in valoare de cateva sute de milioane, care au fost depozitati la diferiti cetateni din satele Pestere si Calatea si comercializati in mod dubios.

Apoi, impreuna cu vechea conducere a firmei Helios, a aranjat actele intr-un mod care sa convina ambelor parti, neexistand o situatie clara nici la aceasta ora, ea nefiind cunoscuta nici la nivelul consilierilor si nici al cetatenilor comunei… A introdus apa in pasunea satului Astileu, investitie in valoare de 27 milioane de lei, fara aprobarea Consiliului Local; a dispus executarea a diferite lucrari la scolile din comuna, folosind pentru aceasta rudele si prietenii, fara nici un fel de licitatii sau prin licitatii aranjate.

In anul 2001, a facut lucrari de ordinul miliardelor cu firme ale colegilor de partid, fara proiecte si supraevaluate la dublu, aducand prejudicii serioase bugetului local.

Le enumeram doar pe cele mai semnificative: transformari la scoala din Pestere, pentru care s-au folosit materiale aduse de catre el din Austria, introduse in devizele de lucrari, ca de altfel si ciment adus prin firma proprie si valorificat apoi la lucrarile din comuna prin diferite artificii in actele firmelor care au executat aceste lucrari. Mai grav este ca incalzirea centrala a scolii, facuta dupa urechea socrului primarului, nu a functionat deloc si a fost nevoie sa se revina la sobele de teracota, cu alti bani pentru lemne tot de la buget.

La Scoala Pestere, punctul Lazut, care numai scoala nu se poate numi, s-a dat cu var de catre femeia de serviciu, dar s-au platit 16 milioane catre altcineva; la celelalte scoli si puncte sanitare din comuna se cheltuiesc sume mari de bani, dar starea acestora este jalnica; scoala din Calatea – 113 milioane, s-a schimbat tigla, dar numai pe jumatate, care, desi nu era toata deteriorata, a disparut fara urma. Punctul sanitar Calatea, pentru care s-au cheltuit circa 80 de milioane, in fapt s-au facut doar cateva retusuri la tencuiala; cu scoala din Chistag s-au cheltuit 113 milioane.

Practic, s-au facut doar mici reparatii si spoieli cu var; pentru punctul sanitar Chistag s-au cheltuit 123 milioane lei.

S-a amenajat doar o incapere; la scoala din Astileu - sat, desi s-au cheltuit 86 de milioane, arata jalnic… Acelasi stil de abordare este folosit si pentru celelalte lucrari, unde totul este supraevaluat la dublu, pentru a putea fi insusiti banii din diferenta, ca sa nu mai vorbim de lipsa proiectelor, care e iar un caz grav de incalcare a legii si care lasa posibilitatea negocierii dupa bunul plac al primarului…Astfel, in satul Pestere s-a facut un sant betonat, care a costat bugetul local 496 de milioane, care in iarna trecuta (2002-n.n.) s-a sapat in mare parte, pentru care se plateste 793 milioane.

Firma este a unui coleg de partid de-al primarului si lucrarea este fara proiect. In anul 2002 s-au mai cheltuit 150 de milioane pentru a se remedia ceea ce in 2001 s-a facut de mantuiala. S-a introdus si o conducta de apa potabila, lucrarea fiind facturata cu 425 de milioane, in aceleasi conditii ca si drumul.

In Chistag s-a betonat un drum, care este mai mult o poteca, pentru care s-au platit 863 de milioane, fara a avea nici un proiect; s-a incercat continuarea lucrarii de alimentare cu apa, dar s-a abandonat, deoarece primarul nu a putut cadea la invoiala asupra comisionului si firma a abandonat lucrarea, dar primarul plateste totusi 270 de milioane; in satul Calatea s-au pietruit drumuri, lucrare pentru care s-au plati 1,5 miliarde lei. Suma ar trebui verificata, intrucat multe dintre aceste drumuri erau pietruite dinainte si nimeni nu a avut control asupra cantitatilor de piatra folosite...

Nu trebuie sa fii mare expert ca sa poti vedea ca exista discrepante mari intre sumele platite de la buget pentru lucrarile efectuate si ceea ce exista efectiv pe teren…"

Afaceri de familie si de partid

„Nu intelegem de ce persoane de specialitate trimise de la nivel de Prefectura nu au depistat neregulile, fiind vorba aici de un domn Ciornei, care la controlul facut nu a gasit nimic. Explicatia ar fi aceea ca a primit sarcini concrete in acest sens ca totul sa iasa bine.

Pe toata perioada amintita, respectiv 2001-2002, lucrurile nu stau bine nici la capitolul «achizitii de materiale», unde s-a mers pe principiul «cine da comisionul cel mai mare».

Asa au fost cumparate calculatoare, conducta de apa, pubele de gunoi, tuburile de canalizare, corpurile de iluminat, pentru toate acestea neexistand o situatie foarte clara in ceea ce priveste locul unde s-au utilizat sau unde sunt tinute in gestiune si nu a fost prezentat nici un raport detaliat in Consiliul Local.

Se pare ca multe dintre ele au fost instrainate de catre primar si acolitii lui...Priceperea primarului in a eluda prevederile legale se vede si din faptul ca in numele mai multor parohii de pe raza comunei si de catre diferite confesiuni, s-a ridicat de la firma Holcim S.A., cu titlu de sponsorizare, cantitati de ordinul a 300-400 tone ciment, care a fost vandut de catre Perticas Mihai si Motoc Vasile la persoane particulare din zona Alesdului, banii intrand in buzunarele primarului, bineinteles, neachitand nici o taxa si toate acestea sub ochii vigilenti ai politiei locale.

In 2002, primarul a facilitat vanzarea terenului de sport al scolii din comuna Astileu unui investitor italian, care in acest moment iti revendica drepturile de proprietar.

La capitolul «executie de lucrari», primarul Ioan Cocos a schimbat putin tactica si nu mai lucreaza direct cu firmele consilierilor din propriu-i partid, ci prin alte firme, iar lucrarile sunt luate in sub-antrepriza de firmele respective si astfel se spune ca totul este legal, desi sumele platite pentru lucrari sunt duble fata de valoarea reala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca se lucreaza in continuare fara proiecte la betonari de drumuri, instalatii de incalzire centrala pentru scoli si dispensar, toate acestea fiind executate de socrul primarului sub acoperirea diferitelor firme.

O alta lucrare «interesanta» este aceea de transformare a unei cladiri in care este tinuta arhiva, la care s-au adaugat cateva randuri de caramizi pe vechii pereti si s-au facut cateva finisaje interioare, cheltuindu-se circa 500 de milioane de lei, sub justificarea ca aceea va fi cladirea politiei.

Cat priveste studii de rezistenta si proiect pentru modificari de structura si destinatie, nici nu poate fi vorba! Mutarea Politiei din sediul pe care il detinea anterior era necesara pentru faptul ca sotia primarului, proaspat angajata, nu avea birou.

Sustragerea de fonduri din banii publici a imbracat si o alta forma.

Astfel, la inceputul lunii decembrie 2002, tabele cu persoanele mai nevoiase din comuna, la care s-au facut anchete sociale, luand copii de pe buletine si cupoanele de pensii care urmau sa primeasca apoi un ajutor in valoare de 460.000 lei, se pare ca banii au fost ridicati din caserie, dar nu au mai ajuns la destinatari.

Ca mare parte din banii bugetului local pleaca spre alte destinatii decat cele legale o poate aratat si faptul ca, desi au fost repartizati suficienti bani pentru asigurarea lemnelor de foc la scoli si gradinite, s-a ajuns in situatia trista de a le cere copiilor sa mearga la scoala cu lemne pentru foc, carate cu ghiozdanul sau cu plasa. Aceasta, intr-o comuna care a cheltuit in 2002 circa 17 miliarde de lei…Vehiculand peste tot faptul ca are sutinere la nivel de Consiliu Judetean, la (ex)presedintele acestuia (Stefan Seremi-n.n.), care-i este coleg de partid, isi permite sa nu respecte hotararile adoptate in Consiliul Local.

Amintim aici cateva: Hotararea nr 10, cu privire la interzicerea angajarii de persoane cu conventie civila, decat cu acordul Consiliului Local, pe care nu o respecta datorita multiplelor angajari de acest fel a prietenilor, rudelor si a celor ce cotizeaza…Daca tot vorbim de angajari, atunci merita sa amintim ca ele se fac dupa placerea primarului si prima care a beneficiat a fost sotia sa, angajata pe un post pentru care nu are pregatire si in detrimentul unor persoane cu studii de specialitate; Hotararea nr. 24, cu privire la uzina de apa din Chistag si uzina din satul Pestere, care implicau lucrari urgente, in special prima, caci exista pericolul colmatarii drenului de captare, pericol care exista si azi; Hotararea nr. 37, prin care se aprobau fonduri pentru realizarea obiectivelor de la cele doua uzine de apa si salvarea caminului cultural din satul Pestere de la surpare, dar care nu s-a dus la indeplinire; Hotararea nr. 67, cu privire la constituirea comisiei de licitatii pentru terenurile destinate constructiilor, comisie care nu este convocata decat sporadic si fara a se tine cont de deciziile acesteia.

Ca cineva il protejeaza pe acest individ este o certitudine, altfel nu se explica faptul ca, desi are la activ atatea nereguli, care au adus atingere bugetului comunei, banilor publici, este lasat sa faca in continuare dupa bunul sau plac.

Faptul ca acest om isi permite sa afirme sus si tare chiar in Primarie si de fata cu martori ca nimeni nu se poate pune cu el, deoarece a construit o casa pentru cineva din Consiliul Judetean si o alta pentru o persoana cu functie importanta de la Curtea de Conturi, incepe sa dea de gandit multora din cetatenii comunei, iar o buna parte ii stiu de frica... Prin demersurile noastre nu dorim decat declansarea unei actiuni de control de la nivel central, cu participarea presei, intrucat se pare ca la nivelul conducerii judetului Bihor acestea au ramas fara nici un rezultat.

Mentionam ca in ianuarie 2002 a fost inregistrat la Secretariatul Guvernului un memoriu care a fost trimis spre solutionare la Prefectura Bihor, dar care la controlul efectuat, nu a gasit nimic si acest lucru este explicabil daca luam in considerare afirmatiile primarului legate de casele construite de catre el pentru persoane cu putere de decizie la nivel de judet. Speram ca prin aceste demersuri vom reusi sa facem lumina in abuzurile si neregulile petrecute la Primaria Astileu, iar acest om care a ajuns sa bata copii de scoala sa fie trimis acolo unde ii este locul"– se spune in documentul intocmit de consilierii din Astileu in anul 2003.

Un Cocos deasupra legii

In urma verificarilor facute de ziaristi, mai multe aspecte din cele sesizate au fost confirmate de consilierii comunali si de alte persoane din Astileu, inclusiv faptul ca Ioan Cocos si-ar fi adus contributia la ridicarea vilei din Sanmartin a fostului presedinte al Consiliului Judetean Bihor, Stefan Seremi.

Primarul Cocos a negat formal acuzatiile, dar a recunoscut ca are o firma pe numele sotiei, o societate cu profil agricol. Potrivit reglementarilor noii legi anticoruptie, el trebuia sa renunte la afaceri.

In 2004, Cocos a castigat din nou alegerile. De data asta, in discursurile politice sustinea ca va introduce apa, va realiza relee de retransmisie a semnalului pentru televiziunea prin cablu si va asfalta drumurile. Pana acum insa, nu s-a miscat nimic.

„Ne temem – spun oamenii – ca si acum vom fi trasi in piept, iar obiectivele amintite vor ramane tot la stadiul de promisiuni.

Dar Ioan Cocos, in loc sa apere interesele cetatenilor comunei Astileu, a ajuns sa lupte impotriva celor care l-au ales. O dovedeste o scrisoare deschisa si un teanc de documente care ne-au fost puse la dispozitie de cetatenii prejudiciati din Astileu.

In speta, este vorba de o padure in suprafata de 411,5 jugare, vanduta in 1945/1946 de Goldner Ladislau locuitorilor din fosta comuna Fasca, astazi sat apartinator comunei Varciorog.

Imediat dupa vanzarea si incasarea banilor, vanzatorul Goldner si-a luat talpasita si a plecat in Israel, lasand niste documente neoficializate juridic ca inscrisuri autentice, in care prevede ca nu garanteaza ca va putea da un act pe baza caruia se va putea efectua transcrierea in Cartea Funciara dupa legile in vigoare la acea vreme, incheind un contract provizoriu sub semnatura privata.

Bastinasii au ramas fara padure si cu banii luati, deoarece in baza Legii 187/1945 privind Reforma Agrara, padurea a fost expropriata si scoasa din circuitul civil.

In contextul noilor legi funciare aparute dupa 1990, titularii in viata si mostenitorii dupa titularii decedati, au revendicat aceasta padure, revendicare la care s-a impotrivit actualul primar de Astileu, Ioan Cocos.

Drept pentru care mostenitorii cumparatorilor au actionat in justitie Primaria Astileu si in anul 2005, Curtea de Apel Oradea le-a dat castig de cauza prin Decizia 512/R/2005, care este irevocabila si investita cu formula executorie.

Insa, acelasi primar Cocos nu o recunoaste si nu vrea sa o puna in executare, dand apa la moara Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Bihor, care revendica padurea. Odata cu exproprierea mosiilor lui Goldner, prin Hotararea Comisiei de Ocol Alesd nr. 1276/1922, aceasta este contestata la Curtea de Apel Cluj. Cumparatorii au fost de acord sa li se retrocedeze mostenitorilor 814 jugare, cum rezulta din dosarul 237/1923 cu Sentinta 230 din 24.09.1923.

In sentinta se stabileste pretul de 800 lei/jugar pe care l-au platit fascanii, teren ramas neocupat (neinscris) nici astazi in CF 360 si 361, in acte figurand aceeasi mostenitori pe care este trecuta si padurea pe care o revendica astazi la Primaria Astileu cuprinsa in CF 152

Calatea, cumparata de aceiasi fascani si castigata prin Decizia 512/R/2005 a Curtii de Apel Oradea.

Desi Decizia este definitiva si irevocabila si investita cu formula executorie, primarul Ioan Cocos refuza sa o puna in aplicare.

Cei afectati il acuza pe primar ca are interese in acest caz, respectiv ca reprezentantii Comunitatii Evreiesti i-ar fi promis un comision pe masura valorii padurii revendicate, care se ridica la mai multe milioane de euro.

La data de 29.112005, In numele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Filiala Bihor, a fost inregistrata la Primaria Astileu cererea de revendicare a proprietatilor evreiesti de pe teritoriul comunei, printre care si padurile amintite, semnata de presedintele Felix Kopelmann, invocandu-se Legea 245/2005 privind retrocedarile, fara insa a avea o fundamentare juridica si legala.

Contactat telefonic de noi, primarul Cocos a incercat sa prezinte lucrurile intr-un mod convenabil pentru el.

„Am prezentat comisiei de aplicare a legilor Fondului Funciar cererea Federatiei Comunitatilor Evreiesti. Urmeaza ca aceasta sa fie analizata. Exista, intr-adevar, o hotarare judecatoreasca definitiva, dar, conform legii, cei care sunt trecuti in Cartea Funciara sunt proprietarii de drept.

Nu exista un contract de vanzare-cumparare pentru padurea in litigiu! Evreul care a vandut-o satenilor care o revendica a primit de la acestia doar un avans, o arvuna, restul nu s-a platit. 36 de oameni din Fasca sustin ca prin hotararea judecatoreasca ce s-a dat s-a comis o mare nedreptate.

Eu am incercat sa-i pun in posesie pe cei indreptatiti de hotarare, dar am fost impiedicat de oamenii din satul Calatea. Ma voi consulta cu Prefectura. Am sunat la Prefectura si mi s-a spus ca CF-ul e sfant, iar conform CF-ului, proprietar e evreul" – ne-a declarat Ioan Cocos.

Interesul poarta fesul primarului

Ceea ce a „uitat" sa spuna primarul de Astileu e ca impotriva sa exista inregistrata o plangere penala exact pe aceasta tema, respective pentru faptul ca refuza sa puna in aplicare hotararea judecatoreasca, fiind vadit partinitor fata de Federatia Comunitatilor Evreiesti.

In documentul inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Alesd cu nr. 655/P/03.11.2005, se arata, printre altele: „In anul 1945, proprietarul Goldner Ladislau din Comuna Astileu, in numele consortiului pe care il reprezenta, vinde locuitorilor din comuna Fasca, plasa Tileagd, suprafata de 411 jugare de teren cu padure, teren care a fost confiscat de comunisti in mod abuziv imediat dupa vanzare, de drept de la vanzator si de fapt de la cumparatori, in baza Legii 187/1945 de reforma agrara. Desi prin art. 23 din lege padurile erau exceptate de la expropriere, cumparatorii nu au putu intra niciodata in posesia acestora nici de fapt si nici de drept, deoarece terenul a fost circuitul civil si trecut in proprietatea statului. In baza Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, cat si a Legii nr. 1/2000, s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate de catre titularii in viata si succesorii legali decedati la Comisia Locala Astileu, care in 2002 respinge cererile acestora, respective si comisia Judeteana, in contextual altor legi decat cele in baza carora au fost formulate, incalcandu-se grav prevederile art. 12 din Legea 1/2000, precum si prevederile art. 48 ale Constitutiei.

In acest context, o parte din petenti au actionat in judecata, prin dosarul 763/2002, la Judecatoria Alesd, cu Sentinta Civila 1234/2002, care respinge contestatia, apoi cu apel la Tribunalul Bihor (dosar 403/2003) cu Hotararea 462/A/2003, care, la fel, respinge apelul, dupa care cu recurs la Curtea de Apel Oradea, dosar 4438/2004, cu Decizia 512/R21.05.2005, prin care se da castig de cauza in contextual noii legislatii in materie, respective Legea 247 si HG 890/2005. In Decizia 512/R/2005 se stabileste: «Reclamantii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafetele individualizate.

Intinderea cestora nu a fost contestata de paratii intimati, astfel instanta urmeaza sa oblige comisiile de aplicare a Legii Fondului Funciar sa emita titluri de proprietate fiecarei persoane indreptatite pentru suprafata solicitata»… Presedintele Comisiei Locale Astileu, Ioan Cocos, se transforma in «avocatul» vanzatorului, cand sustine unele ineptii, fara nici un drept sau argument plauzibile in favoarea acestuia, urmarind un anumit scop, cum se va vedea…Se omite cu rea credinta a se constata ca vanzatorul nu a renuntat la vanzare, in conditiile clauzelor invocate de Ioan Cocos din precontractul din 12.10.1945… Terenul in discutie nu mai poate face obiectul reanalizarii cu cereri in baza noii legislatii in materie, cum incearca Ioan Cocos… Curios este faptul ca fostul proprietar din strainatate sau mostenitorii acestuia revendica si ei acest teren cu cerere la Comisia Locala Astileu, confirmata de Ioan Cocos, care o tine dosita fara a o inregistra, si cand i-am cerut sa o vedem ne-a raspuns: „Numai la momentul potrivit!» Ioan Cocos ne propune solutii bizare, in afara tuturor legilor si chiar a bunului simt, de targuiala, de «troc», de parca aceasta padure ar fi propria lui feuda…Cocos ne-a spus ca atunci cand a fost sofer pe tir, a cunoscut-o pe fiica lui Goldner la Viena, unde locuieste… Se pune intrebarea: dreptatea se face dupa bunul plac al primarului?"– se spune in plangerea semnata de cei carora Decizia 512/R le da dreptate.

Noi il intelegem pe Ioan Cocos; miza e deosebit de mare. Padurea in litigiu valoreaza milioane de euro, iar in cazul in care mostenitorii lui Goldner ar reusi sa puna mana pe ea, comisionul sau ar fi pe masura.

Insa, pe de alta parte, refuzul de a pune in aplicare o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare.

Ramane de vazut pana unde e dispus primarul Cocos sa mearga pentru cei ale caror interese le apara acum, incalcandu-si fara sa clipeasca juramantul depus la instalarea sa in functie.