În articol găsiți multe link-uri care va direcționează către site-uri explicative sau concerte și piese de blues, pe care le puteți deschide pentru exemplificarea ideilor enunțate.
În 2023 au fost programate șase festivaluri de blues în România. Este public. Și este select. Tot în acest an a apărut și “Blues made în România”, în două volume a lui Radu Lupașcu. Pentru România au fost multe evenimente dedicate bluesului!
Puțina „arheologie”
Genul a apărut la sfârșitul secolului al XVIII în Statele Unite, ca muzică a sclavilor afro-americani eliberați. Simplitate, durere și suferință sunt marile caracteristici ale blues-ului. Se deosebește prin ritmica provenită din munca câmpului și este cântat în 4 / 4 în 12 măsuri de forma A – A – B, prin gama specifică ”blue”, unde avem alterate intervalele dintre nota întâi și a treia, întâi și a șaptea și întâi și a cincea. De la blues-ul simplu de muncă (cu subgenul de pușcărie), sau din biserică (gospel), sau de dragoste, cântate numai cu vocea, uneori însoțite de tempoul unei mături, a unui ciocan sau a două lemne bătute, evoluția a fost către adoptarea instrumentelor europene, chitara (rece sau electrică), bas, tobe, pian, muzicuță sau instrumente de suflat, care mai târziu (dupa 1930) au fost amplificate și electrificate.
Primele înregistrări au fost făcute după 1920 și se regăsesc în Biblioteca Congresului American. Aceste ”înregistrări rasiale”, la început au fost consumate exclusiv de afro-americani, având un mare succes. Încet - încet, blue-notes s-au infiltrat către jazz și chiar către muzica simfonică.
Populația albă a luat contact cu bluesmanii, împrumutând stilistica, instrumentele, vorbele. Cel mai mare impact a fost în Marea Britanie. Începând cu 1962 câțiva oameni de showbiz au început să organizeze în toata Europa occidentală ”American Folk Blues Festival”, o caravană itinerantă în care erau prezente cele mai mari nume ale genului, pe cele mai reprezentative scene ale momentului.
De ce renaște în Europa după mulți ani acest gen muzical ?
Ca și industria cinematografică de la Hollywood, blues-ul a fost parte a soft-power-ului american, generând un val de nestăvilit în Europa, care a început cu ”british invasion”, adică o mare parte din cântăreții britanici și o însemnată parte a bluesmanilor americani mutați în Anglia, au adoptat blues-ul electrificat generând rock-ul european, un mix de influențe bazat pe formulele simpliste de blues.
Astfel, plecând de la Beatles, Rolling Stones, The Who, Animals sau Jimi Hendrix, (mai adaug Cream, John Mayall, Alexis Korner sau Jeff Beck!) care au performat începând cu mijlocul anilor `60. Apoi au apărut în toata Europa trupe care au dezvoltat genul, inclusiv dincolo de Cortina de Fier.
Astfel, ceea ce pe atunci se numea rock, s-a cizelat și a evoluat către Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, King Crimson, Atomic Rooster, Artur Brown, Jetro Tull, Genesis sau Colloseum. Toate au legătura cu bluesul, cu toate că unele nu par.
În țările comuniste au existat fel de fel de trupe sau soliști care au promovat blues-ul, trupe ca Locomotiv GT, Omega (din Ungaria), Czeslaw Niemen, Silesian Blues Band (Polonia), Prudy, Collegium Musicum, Bluesquare, Olympic (Cehoslovacia), Puhdys, Klaus Renft Combo și Karat (RDG). Chiar și în URSS existau trupe care au abordat blues-ul : Mashina Vremeni sau Akvarium.
Și în România s-a cantat blues, de la Mondial, la începutul anilor `70, până la Alexandru Andrieș, la căderea comunismului. (Nu scriu prea mult despre artiștii români care au cântat blues deoarece îi găsiți în cartea lui Radu Lupașcu!)
Blues revival
Astăzi blues-ul reînvie! Sunt extrem de multe baruri în Statele Unite, devenite celebre prin artiștii invitați să concerteze. (vă recomand sa intrați pe canalul Youtube a Boca Raton din Florida cu peste 300 concerte) Sunt extrem de multe înregistrări pe Youtube care au milioane de vizualizări (intrați de curiozitate de canalul lui Joe Bonamassa). Milioane sunt și audițiile pe Spotify. (Buddy Guy are peste 1.000.000 ascultători pe lună) Există posturi de radio cu canale dedicate blues-ului. (încercați rockradio.com sau bluesradio.gr)
Există festivaluri dedicate exclusiv acestui gen. La Chicago Blues Festival, ce se ține de peste 40 de ani în Millenium Park, se strâg anual peste 500.000 spectatori. Încă din anii 1998, Eric Clapton a inițiat Crossroads, la care participă cei mai mari chitariști de blues ai momentului iar cele 20.000 de bilete ale Cryptocom Arena se vând în două zile.
Cel mai sofisticat festival este Keeping the Blues Alive at Sea, organizat de Joe Bonamassa și care are o ediție în martie și una în august. Ediția din martie este de fapt o coazieră în Caraibe, cu plecare din Miami, iar cea din august, o croazieră în Mediterana cu plecare din Atena.
Ceea ce se întâmplă azi cu bluesul în Europa este urmarea soft power-ului cultural american din anii `60 ! Până la căderea Cortinei de Fier, în lumea liberă nu a existat nici o opreliște, cei de dincoace, din blocul comunist, tânjind după fiecare notă de blues din libertate.
După modelul Newport și Woodstock, în Europa occidentală s-au organizat fel de fel de concerte grandioase la care a participat un amalgam de cântareți și formații. Toate au avut în repertoriu blues-ul! După 1990 muzica rock s-a diversificat și mai mult, dar și publicul și organizatorii de festivaluri și concerte s-au segmentat. Dacă în anii `70 Hendrix, Cream și Zepellin cantau hard rock, astăzi numim muzicalor lor blues rock. … Ceea ce este adevărat!
Astazi rock-ul este de 1000 de feluri cu un public extrem de diferit de la stil la stil. Avem festivaluri de heavy metal dar și festivaluri focusate pe blues. La ultimile găsim de la bluesul rural cu Blind Boys of Allabama, trecând prin jazz și funk, până la cel electrificat și dat tare. Zepellin nu mai există, Clapton s-a mutat în Statele Unite, dar au apărut de unde nici nu te aștepți trupe de care te miri că nu ai auzit până acum, atât sunt de bune! Blues suedez (Blues Pils), sau blues italian (Cinelli Brothers), lăsând la o parte britanici (oare cum nu am auzit până anul trecut de Ben Pool ?)
Problema este rezolvată și pentru est-europeni! Au recuperat și mai au de recuperat puțin! Ceea ce se cântă în occident se cântă și în est și exemplul cel mai clar este România, unde de câțiva ani chiar vin cei mai buni bluesmani! Există două asociații europene de blues: European Blues Union și European Blues Association care ajută în atragerea cântăreților de blues în festivalurile din est.
România recupereaza Woodstock-ul!
Este clar că în România avem un public educat! Oamenii cu care am interacționat la cele cinci festivaluri de blues la care am fost în 2023, știau exact unde vin și ce urmează să asculte, știau piesele de pe albumele trupeților care s-au urcat pe secene, unii știau și versurile …
Nu pot să nu spun: la festivalurile de blues nu există droguri, nu există gunoaie aruncate, nu există bețivi și scandal. Toată lumea este de un exemplar bun simț! Lucrurile sunt confirmate de organizatori, de Poliție, de localnicii care până la urmă au de caștigat după cele câteva zile de asalt dat de cele câteva sute, până la câteva mii de spectatori care caută locuri de cazare, restaurante sau în cel mai rău caz locuri de campare.
Sunt convins că românilor le-a lipsit Woodstokul și acum și l-au creat pe al lor. Este clar că cel putin generatiei 50+ (din care fac parte) i-a lipsit un astfel de festival și iată că au apârut mai multeîn Romînia.
Anul acesta nu s-au ținul festivalurile de la Sighișoara, Tușnad și Tulcea. Focșaniul a dispărut din 2019. Organizatorii speră că vor reveni în 2024.
La cele din Sighișoara, Suceava și Tulcea nu am ajuns niciodată, cu toate că anul trecut la Tulcea au fost doi mari bluesmani americani (Albert Castiglia și Mike Zito).
Anul festivalier 2023 a debutat în martie București, la The Pub. Urban Blues Fest probabil că este singurul festival cu o ediție de primăvară și una de toamnă. Deci după primii doi ani are deja patru ediții. Fiind făcut fără sponsorizări, artiștii nu sunt așa de cunoscuți. Oricum dacă sunteți bucureștean, să nu pierdeți concertele din The Pub!
A urmat la începutul lui iulie, Jazz say Blues de la Potigraful, unde au fost capete de afiș Big Daddy Wilson și Aynsley Lister. (înregistrări de la Potigraful nu există dar în linkuri sunt concerte identice) A fost prima ediție și nu am înțeles de ce nu i s-a făcut reclamă deoarece locația este fabuloasă: un teren de golf amenajat cu baloți de paie, scaune pliante și cuverturi aduse de acasă și întinse pe iarba proaspăt tunsă la care nu lipsea berea rece. Concertele au fost memorabile iar cei prezenți, care nu erau numai din București sau Ploiești, știau la perfecție repertoriul capetelor de afiș.
Apoi a fost Suceava Blues Festival pe 7, 8 și 9 iulie.
Brezoi Open Air Blues Festival este deja pus pe harta lumii, fiind probabil în Top 10 la capitolul “festival de blues”. Attila Weinberger l-a poreclit « Brezoiu’ Lumii ». Sigur este cel mai valoros festival din centrul și sud-estul Europei. I s-a dus buhul după ediția din 2019, când au participat Beth Hart și Ana Popovici, la care adăugăm veteranul pe Oscar Benton (RIP !) Sigur Beth Hart s-a simțit excelent la Brezoi și în România, deoarece în pandemie a ținut cinci concerte cu număr restrâns de auditori iar în 2022 a populat festivalul cu cele mai mari nume ale momentului: Eric Gales, Popa Chubby, Larkin Poe, Samantha Fish, Dana Fucks, King King, Blues Pils și Kaz Hawkins. Știți cum e! Dacă se aude în bula cântăreților de blues că festivalul Brezoi e ok, este mult mai ușor organizatorului (Mihai Mugescu) să aducă pe scenă mari vedete.
Din 2022 la Brezoi se cântă cinci zile, ceea ce înseamnă 30 de concerte. Și anul acest a fost ”aglomerație” de vedete, multe dintre ele fiind în top 50 mondial. După concerte, la cort se fac jam sesion-uri, unde se cântă până dimineața! Mâncare bună, băutură de calitate, toaletele impecabile! Marea problemă este cazarea: unde să culci câteva mii de spectatori? Pe site-urile specializate nu mai există cazare dinainte de a se termina festivalul anterior. Mihai Mugescu spune că au existat zile când plătitorii au fost peste 10.000, ceea ce este un record pentru astfel de evenimente.
Sigur este cea mai mare reușită națională în materie de cultură și de promovare a României în exterior din ultimii 33 de ani și sunt convins că ediția din 2024 va fi și mai valoroasă decât ceea ce a fost până acum. _ Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
