… dar in Luca 18 Iisus spune parabola vaduvei staruitoare in a i se face dreptate … de catre un judecator nedrept, ba inca unul care-si recunoaste conditia: “nu ma tem de Dumnezeu si de oameni nu mi-e rusine!” afirma raspicat judecatorul. Satul insa de pisolageala vaduvei, cedeaza in cele din urma si-i face dreptate. Asa ca cine stie? Poate ca o banala pisolageala poate rezolva o data pentru totdeauna si problema minerilor mintii – plagiatorii din cauza carora educatia din Romania s-a imputit precum un peste – de la cap.
Cum spuneam, in “profesia” de miner al mintii egalitatea de sanse este un fait accompli. De aceea am si inceput cu o minerita – Diana Stanciu, Directoarea Romanian Young Academy (nu “Youth” cum gresit am scris din graba in precedentul text – mea culpa). “Academia” este gazduita de catre Universitatea din Bucuresti si e sponsorizata de catre Fundatia Alexander von Humboldt si Stiftung Mercator. Romanian Young Academy (RYA) este o filiala a Global Young Academy (GYA) al carei scop declarat este incurajarea dialogului si sprijinirea tinerilor cercetatori pasionati, aflati la doar cativa ani (3-10) de la dobandirea doctoratului in varii discipline.
Toate bune si frumoase daca de aici incolo n-am intra in ceea ce limba romana desemneaza drept “noaptea mintii”. Pentru ca directoarea RYA, organizatie a carei menire este “sa contribuie la dezvoltarea unei baze sanatoase (sic) pentru viitorul stiintei si al politicilor publice in Romania si in restul lumii – bazata pe excelenta in cercetare si in actiuni civice …”, s.a.m.d. este o “poster-minerita a mintii”, imaginea perfecta a unei cariere construita pe plagiat dupa plagiat! Si-am uitat sa precizez – dupa plagiat! N-am reusit sa aflu cati membri activi are RYA in acest an, dar de pe site-ul organizatiei (www.rya.org.ro) am aflat ca, printre criteriile pentru acceptare/finantare, un rol crucial l-ar avea “expertiza cercetatorului” si “relevanta academica” a proiectului la care lucreaza! Este ironie? Bataie de joc? Ambele? Greu de spus. In orice caz, rata de exceptionalitate in cercetarea romaneasca pare sa fie bunicica, dat fiind ca in 2020 au fost acceptati 80% dintre aplicanti (18), iar in 2021 a saltat la 85% (16). 16+18=34. Si-acum sa numaram “sefii”.
Ca directoare RYA, Diana Stanciu a avut grija sa se inconjoare de nume sonore atat din tara cat si din strainatate, prin infiintarea de “comitete si comitii” carora in ziua de astazi le zicem “boards”, ca suna mai bine. “Academia” are un Executive Board (trei membri, printre care si Diana Stanciu), un International Advisory Board (saptesprezece membri), un Steering Committee (douazecisidoi de membri) si un Board of Reviewers (zece membri). 3+17+22+10=52, daca artimetica mea nu imi joaca feste. 52 de sefi/consultanti la 34 de membri in doi ani! (Cei curiosi pot gasi lista completa aici – https://rya.org.ro/boards.) Pe cativa dintre acestia ii cunosc personal – si stiu ca unii dintre ei au aflat deja despre “realizarile” doamnei Stanciu, fiind usurel ebluisati ca o asemena frauda s-a putut chiar produce sub nasurile domniilor lor.
Iar cu asta am ajuns la prima caracteristica a mineriadelor mintii – nerusinarea! Cum ti-ai putea imagina ca o persoana cu doua doctorate, unul in Romania si celalalt in Belgia, la Leuven (poate ajungem si-acolo unde indrumatorii sunt platiti la “bucata”) ar putea plagia cu nerusinare, si nu o data, nu de doua ori? Nu de trei ori? Dupa cum ar fi zis Stalin (care-ar fi plagiarizat si el un ziarist … german!) “moartea unui om e o tragedie, moartea unui million e doar o statistica”. Asa si cu plagiarismele – de la un nivel incolo, in Romania nu mai impresioneaza pe nimeni. Avem atatia premieri, vicepremieri, ministri – ca sa nu mergem pe toata scara politicii in jos pana la primarii de comuna – care-au plagiat, si-au inventat carti, articole, etc, incat asta nu mai ridica nicio spranceana, daramite vreun val de indignare publica. De ce ne-am mai agita pentru (inca) o “biata” Directoare de un fel de Academie a excelentei in cercetarea post-doctorala? De ce fac asta? Ce-mi “pica” mie, Alin Fumurescu, de-aici? Mie, nimic! Dar poate ne “pica” noua, ca romani, ceva – putina fizioterapie la scara nationala. Pentru indreptarea coloanei vertebrale.
Si uite-asa ajungem la ceasul marturisilor: NU o cunosc doamna in cauza. Nu ne-am intalnit si nu am corespondat. NU am nimic personal cu dansa. Dar il cunosc foarte bine, il admir si il respect pe Cary Nederman. Cary este unul dintre (foarte) putinii profesori de filosofie politica din Statele Unite preocupat de gandirea politica medievala. Asa l-am si cunoscut, in perioada in care imi faceam doctoratul si incercam sa ma lamuresc cu unele aspecte ale Weltanschauung-ului medieval. El a fost primul care mi-a atras atentia asupra doamnei, stiind ca suntem conationali. De-abia ii fusese sesizat un caz in care Directoarea RYA il plagiase “la greu” cum se spune la noi, dintr-o carte despre Marsilius de Padua si ma intreba, mai in gluma, mai in serios, daca asta e o practica romaneasca tipica. Rusinat, am fost nevoit sa recunosc ca da. Asa ca, pe masure ce evidentele se acumulau, cazul a devenitunul derusine nationala. De aici si textul cu “Romania imputita ca un peste” pentru care am primit chiar o amenintare cu bataia de la un profesor pensionar (sic). Pare-se ca-n Romania, dragostea de tara ramane la fel de riscanta ca-n Romeo si Julieta.Citeste intregul articol pe contributors.ro
