Invazia Ucrainei de către Rusia și sprijinul acordat de Uniunea Europeană și NATO celei dintâi acutizează problema dependenței energetice a Europei de Rusia.
Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene și „țarul” tranziției verzi, a făcut vâlvă acum câteva zile afirmând despre cărbune că „nu mai e un subiect tabu”, în condițiile în care această sursă de energie era considerată una dintre cele mai poluante. Afirmația e însă doar una politică, fără consecințe legislative sau decizionale imediate.
Mai interesant e modul cum Uniunea Europeană va gestiona dependența de gaz natural, în condițiile în care necesarul acesteia este asigurat în proporție de 40% de Rusia, fiindcă gazul tinde să fie considerat o sursă de energie fosilă mai puțin poluantă, agreată în tranziția verde. Marian-Jean Marinescu, europarlamentar român membru al Comisiei pentru Transport și turism (TRAN) și supleant în Comisia pentru Industrie, Cercetare și Energie (ITRE), spune că nu va avea loc o criză de aprovizionare a Europei cu gaz, în decursul acestui an.
În același timp, România nu a făcut pași foarte mulți pentru a suplini volumele venite din Rusia, lucru care va fi necesar și din motivul crizei ucrainene, și din cauza așa-numitului Pact Verde, Green Deal, propus de Comisia Europeană.
Rep: Green Deal a fost și este prioritatea Comisiei Europene și înainte de pandemia de COVID, și după. Războiul din Ucraina schimbă însă modul cum va fi pusă în aplicare această prioritate, fiindcă deteriorarea relației dintre Europa și Vladimir Putin creează probleme în privința importurilor de combustibil fosil din Rusia.
Marian-Jean Marinescu: Da, schimbă. E adevărat, Ursula von der Leyen a spus nu odată, și într-un mesaj înregistrat, și în plenul Parlamentului European, că această criză nu va schimba țintele verzi pe care ni le-am propus. Însă au început deja discuții prin Parlament, cel puțin în grupul PPE, referitoare la calea de urmat către aceste ținte, având în vedere criza din Ucraina. Problema e cum putem să aranjăm în interior pașii de urmat, fără să schimbăm obiectivele. Având în vedere posibilele limitări de aprovizionare din Rusia, cum facem ca propunerile legislative să se alinieze cu situația reală? Ne referim la producerea noilor scheme, în transport și în clădiri. În PPE (Partidul Popular European – n.r.), am colectat opinii de la ITRE, de la TRAN, de la ENVI (comisiile pentru industrie, transport și mediu ale Parlamentului European – n.r.), am făcut un grup de lucru în care eu sunt coordonatorul pe partea de transport. Trebuie să ne gândim că Rusia, în acest moment, este compromisă foarte tare, indiferent dacă ocupă Ucraina sau nu, asta este evident. Iar efectele economice negative se vor vedea nu numai la ei, ci și la noi. Ceea ce înseamnă că va trebui să parcurgem pași un pic diferiți, care implică unele costuri. S-a spus și în plen, și de Charles Michel, și de Comisie, de Ursula von der Leyen, că trebuie să ne asumăm aceste costuri, nu avem ce să facem. Singura șansă să mai limităm din eventualele consecințe este să blocăm Rusia în final, asta e ceea ce începem să facem. E adevărat, treptat, dar se face.
Cu alte cuvinte, războiul din Ucraina poate fi văzut și ca o oportunitate în privința tranziției verzi, fiindcă arată că gazul și cărbunele rusesc distrug nu numai mediul, ci și independența strategică a Europei?
Marian-Jean Marinescu: Mai sunt și unii care spun că acum este bine să implementăm Green Deal-ul, fiindcă în felul ăsta micșorăm dependența. Bun, eu unul l-aș implementa și mâine, dacă s-ar putea înlocui peste noapte energia produsă din materiile prime luate din Rusia. Nu se poate, orice-am face noi, regenerabile nu avem de unde produce acum ca să eliminăm importurile din Rusia. Chiar dacă avem acest argument, că noi, de fapt, plătind Rusiei energie, finanțăm războiul.
Ce șanse vedeți să rămânem fără gaz din Rusia, care în momentul de față asigură 40% din necesarul de gaz al Uniunii Europene?
Marian-Jean Marinescu: Nu cred că Rusia va sista livrarea. Poate, având în vedere că vine vara, Uniunea va limita importurile. Dar nu total. Nu poate. Energia electrică va trebui totuși produsă din ceva. În materie de gaz, eu am cerut, prin ITRE (Comisia pentru Industrie – n.r.) să se creeze imediat surse de finanțare pentru alte surse de energie. Asta ne privește, ca români. De exemplu, BRUA (gazoduct care trece prin România, din care a fost finalizată o primă secțiune, dar nu este încă operațional), care ar putea fi realizată foarte repede. Mai avem și exploatarea gazului din Marea Neagră, care e foarte aproape de producție, din ce am citit.
România contraatacă, cu o lege în sertar și „omul Gazprom”
Am scos cantități reduse de gaz dintr-un perimetru altul decât Neptun Deep.
Marian-Jean Marinescu: Până la sfârșitul anului am putea începe să livrăm, ceea ce înseamnă că vom avea posibilitatea de a da mai departe. Fiindcă nu vom avea nevoie de tot ce obținem de acolo. Dar pentru asta înseamnă să finalizăm BRUA. Cu chestiunile politice aferente.
Din păcate, BRUA e condiționată de așa-numita Lege a exploatării offshore, al cărui proiect zace prin Parlamentul României, chiar dacă sunt asigurări că va fi reluat. La Marea Neagră mai e și problema transferului de proprietate către Romgaz, dinspre Exxon, care nu s-a finalizat.
Marian-Jean Marinescu: Aceste lucruri trebuie lămurite foarte repede. Acum! Nu mai e cale de tergiversare, nu mai putem spune că am făcut o lege care n-a fost bună și așa mai departe. Mai văd acum ceva care pentru mine e de neimaginat. La Autoritatea pentru reglementartea energie, există un domn despre care toată lumea spune că este omul Gazpromului (furnizor de gaze rus – n.r.) și a blocat procesul legislativ...
Este vorba de domnul Iulian Iancu (ex-parlamentar PSD, acuzat inclusiv de colegii din PSD că face jocurile Gazprom – n.r.)?
Marian-Jean Marinescu: Da. Mie mi se pare ceva de nedescris. Pur și simplu nu înțeleg cum unii nu înțeleg. Probabil pentru că nu vor să înțeleagă. Dar cei care sunt acolo ar trebui să înțeleagă foarte clar. E evident că trebuie să facem ceva. Dar, revenind la contextul general european, pe termen mai lung, există surse de gaz, și de jur împrejurul Ciprului, de exemplu, fiindcă de asta există toate acele conflicte politice acolo. Iar o altă problemă pe care trebuie să o rezolvăm este recunoașterea gazului ca sursă de energie verde, pe perioada tranziției în acest sens.
Gazul ca energie verde. Polemica europeană
Aici unde este decizia, în momentul de față? Comisia Europeană a publicat o propunere referitoare la clasificarea gazului și a energiei nucleare ca surse verzi – faimoasa taxonomie. Dincolo de protestele activiștilor de mediu, e o chestiune controversată și în instituțiile UE.
Marian-Jean Marinescu:Ceea ce a propus Comisia trebuie după părerea mea modificat. Propunerea este un act delegat, care ar trebui respins de noi, de Parlament, pentru ca apoi Comisia să poată veni cu altă propunere. La actele delegate, răspunsul Parlamentului poate fi doar „da” sau „nu”, spre deosebire de directive sau regulamente, care pot fi negociate mai departe. Or limitele de acolo, de 270 de grame de emisii de carbon, nu sunt fezabile. Ca alternativă, Comisia ar mai putea retrage a doua parte a taxonomiei și reveni cu o altă formă.
O întrebare din perspectiva alegătorului român: rămânem sau nu rămânem fără gaz în Europa?
Anul ăsta nu e în niciun caz o problemă. Și sper că până la sfârșitul anului vom găsi modalitățile să ne redresăm.
Exemplul Norvegiei și ezitările României
Revenind la ezitările României, Norvegia e al doilea mare furnizor de gaz pentru Uniunea Europeană, după Rusia, cu o cotă de 16%. Norvegienii au luat măsuri energice pentru creșterea producției, prin demersuri legislative care urmăresc înmulțirea câmpurilor de exploatare petrolieră și gazeiferă de la 90 la 130, încă înaintea războiului din Ucraina.
Marian-Jean Marinescu: Exact, Norvegia și Marea Neagră sunt două posibilități de suplinire a gazului importat până acum prin Rusia. E drept, Marea Neagră e în apropierea zonei de conflict. Dar există ape teritoriale și alte garanții politice. În afară de asta, până la toamnă se pot construi terminale de gaz lichid (LNG, de la Liquified Natural Gas – n.r.), Statele Unite de-abia așteaptă să livreze și ele gaze în Europa, fiindcă și acolo lucrurile sunt văzute în parametri de business. Ar putea contribui și nordul Africii, conform unuia dintre scenarii.
Eu cred că printr-o mobilizare corespunzătoare, putem ajunge să rezolvăm iarna viitoare. Ce vă spun se bazează pe o înțelegere adecvată a situației în Europa. Asta înseamnă că nu putem scădea emisiile chiar peste noapte, așa cum am putea fi tentați să credem în virtutea Green Deal. Trebuie să facem un compromis pe o perioadă scurtă. Am văzut mai multe analize în care se spunea că ne putem descurca la iarnă. Polonia și Germania au anunțat că vor construi terminale pentru gaz lichefiat, lucrurile se mișcă.
Oricum ar sta lucrurile, conflictul din Ucraina va grăbi desprinderea Europei de dependența de gaz rusesc.
Marian-Jean Marinescu: Va schimba foarte multe lucruri. Din păcate, lucrurile astea se puteau face mult mai demult. De la Nabucco încoace (proiect de gazoduct Turcia-Austria, care ar fi trecut prin România, lansat în 2002 și abandonat în 2013 – n.r.). Comisia Barrosso a finanțat efectiv Nabucco, a fost prima oară când o Comisie a finanțat un gazoduct. Nabucco ar fi adus gaz din Azerbaidjan sau Egipt, și nu din Rusia. A fost vorba, după părerea mea, de o opinie eronată a celor din Vest, în privința Rusiei.
0
1
