In pietele dezvoltate, ipotecile aferente creditelor imobiliare au o cotatie pe bursa la fel ca aurul sau actiunile companiilor. Romanii mai au insa de asteptat cel putin un an pana cand casele luate pe credit vor avea o valoare clara, tranzactionata pe bursa. Pentru clientii bancilor, aparitia titlurilor ipotecare va permite o ieftinire graduala a imprumuturilor.
Bancile vor putea vinde „la pachet“, prin intermediul pietei de capital, creditele pentru locuinte acordate clientilor, transformand creantele respective in obligatiuni. Avantajul: obtinerea de lichiditati pe care le vor putea plasa apoi in noi credite ipotecare.
Pentru a functiona, sistemul are nevoie insa de mai multe conditii. Contractele de credit ar trebui standardizate si ar trebui sa poata fi facute previziuni pentru evolutia preturilor pe piata imobiliara.
Cum, deocamdata, nu exista estimari credibile privind evolutia preturilor pe 20 de ani (maturitatea titlurilor ipotecare), potentialii detinatori de obligatiuni nu pot evalua corectitudinea pretului unui astfel de titlu si nu pot lua decizii de cumparare sau vanzare.
Este una dintre principalele cauze ale absentei titlurilor ipotecare de pe piata de capital romaneasca, chiar daca legislatia permite de mai multi ani lansarea lor.
Mai mult, riscul garantiilor (ipotecile pe imobilele cumparate prin credit) este dublat de riscul debitorului. Cu o piata „tanara“ a creditului ipotecar, riscul de neplata al clientilor nu poate fi evaluat corect pentru perioade de peste 20 de ani.
