Trepidatia, zgomotul si furia ating cotele maxime. Peste doar cateva zile avem sansa sa nimerim chiar in ochiul ciclonului care a devastat Romania politica a ultimilor luni. Cine scapa si ajunge acolo, in pupila lui marita, va avea parte de calm si seninatate.
Cati dintre actualii beligeranti vor gusta din linistea de apoi? Cati vor pieri? Tarmurile sunt apoi pline de supravietuitori ai naufragiilor, mai neputinciosi decat victimele negasite ale furtunii, ale caror suflete, se spune, nu inceteaza sa bantuie zi si noapte. Lasand la o parte metafora marii furtunoase si a navigatorilor norocosi sau blestemati, sa mai constatam un fapt neobisnuit.
De obicei, alegerile au ca scop gasirea unui invingator, in legatura cu persoana caruia pot exista, inainte, doar sperante sau indoieli. Intrebarea normala, in aceste situatii, este: pe cine alegem sau cine merita sa fie ales? Pentru sambata, 19 mai, intrebarea nu poate fi aceasta. Stim deja precis pe cine sau pe cine nu trebuie sa alegem. Traian Basescu este numele lui, in ambele ipoteze.
Intrebarea, pe de alta parte, aproape ca nu-l mai priveste pe presedintele suspendat in curs de reinstalare sau demitere. Peste cateva zile avem de-a face cu ocazia rarisima in care singura surpriza veritabila a alegerilor nu va fi persoana, ci situatia iesita din urne.
Un Traian Basescu reinstalat la carma prin scrutin universal va fi la fel de inutil precum un Traian Basescu trimis la plimbare prin vot parlamentar daca ceea ce urmeaza, in planul unor schimbari profunde, in adancul obscur al salii masinilor, nu va iesi rapid si pentru toata lumea la lumina zilei.
Asadar, nu pe cine, ci ce alegem la si dupa 19 mai 2007?
Daca votul pro-Basescu va fi coplesitor, situatia fostului presedinte devine mai complicata decat daca ar fi trimis in viata privata. Puterea sa institutionala nu este doar restabilita, ci si intarita.
In situatia in care avem de-a face cu un presedinte surprins ("doar" de Parlament) in flagrant delict de incalcare a Constitutiei pentru ca si-a depasit atributiile, el ar putea fi si mai tentat de a proceda la fel. In logica unui sef de stat cezaric, taxat de parlament, aliati si adversari politici, un cezar redivivus poate deveni si mai abuziv. Are doar in spate atatea milioane de alegatori.
In situatia in care Traian Basescu isi va continua, de pe noul piedestal, operatiunea unilaterala de schimbare a sistemului politic, prin excluderea si anatemizarea acestuia, in ochii si cu sprijinul poporului, situatia va fi mai dramatica decat acum. Toate actualele conflicte dintre politicieni si institutii se vor reproduce la scara multiplicata. Impasul va fi definitiv.
Daca presedintele reimputernicit propune, dimpotriva, o reforma noua si rapida a redistribuirii rationale a puterii, in termeni clari, intre presedinte si parlament, exponentii de baza ai democratiei liberale, atunci vom avea de-a face nu cu un simplu gest de marinimie -
intotdeauna util pentru invingatori si invinsi deopotriva -, ci si cu inceputul unei perioade de lunga stabilitate politica in tara.
Un Traian Basescu victorios trebuie sa se comporte, cu alte cuvinte, cu decenta si sensibilitatea, adesea lipsa la apel in ultimii doi ani si jumatate, ale unui invingator responsabil si nu cu tafna si suficienta singurului salvator posibil.
In traducere: refacerea sistemului politic, prin optiunea rapida a electoratului intre republica prezidentiala sau parlamentara, la sfarsitul unei dezbateri nonpartizane, cu toate cartile pe masa si, mai ales, desprinsa de isteria competitiei electoraliste dintre partide sau adversari politici si economici.
Doar invingatorul poate impune schimbarea regulilor prin includerea, nu excluderea invinsilor.
Traian Basescu nu poate reforma Romania singur, si nici macar alaturi de majoritatea populatiei, impotriva sistemului politic existent. El trebuie sa obtina consensuri si sa gaseasca aliati, sa obtina solutii prin negociere si compromisuri cu actorii si figurantii existenti, nu ideali, ai scenei politice.
El nu poate fi frate cu dracul si sa doreasca sa treaca puntea cu ingerii. Romania nu poate fi, pe de alta parte, exclusiv o functie a asteptarilor si nevoilor politicienilor, ostatici ai obsesiilor propriului serai, oricata dreptate ar avea, fie doar si unul dintre ei, impotriva tuturor.
In ultimele luni, impresia este ca toti politicienii vorbesc in numele poporului, dar actioneaza unii impotriva altora. Aici nu mai avem de-a face cu politica, inteleasa ca arta a aducerii, fara pierderi, a vasului la tarm, pe marea dezlantuita, ci cu un act colectiv de piraterie impotriva democratiei.
Traian Basescu, redevenind presedinte, va trebui sa-si aminteasca sau chiar sa invete din nou ce inseamna sa fie si capitan.
