Din „Epoca de Aur“ imi mai amintesc doar cateva lucruri, infipte bine in memorie, insa: vocea unei femei care la coada la painea pe cartela spunea „O sa se termine si asta. Nu se poate sa ajungem la sapa de lemn“,
joaca noastra, a copiilor cand stateam la cozi lungi pentru ratia de zahar, ulei si nu mai stiu ce, „bannerele“ cu „Ceausescu reales la al n-spelea Congres“, bateriile patrate, Beta, parca, de care tata lega doua becuri mici-mici ca sa faca lumina in serile, multe, fara curent,
conspectele pe care tot tata trebuia sa le faca saptamanal din niste carti insipide si un difuzor care spunea ceva neinteles pentru mine dar alarmant pentru mama.
Era in apropierea Sarbatorilor de iarna si ne aflam, impreuna cu cativa vecini, prieteni ai mei de joaca, in „Oraselul Copiilor“. Dar a devenit o amintire. Si n-ai fi spus. N-ai zice nici astazi cand te uiti in jur ca am trecut prin acel „atunci“.
Una din dovezile palpabile, insa, sunt cartile Epocii de Aur, „Omagiu“, „Manifestul Partidului Comunist“, colectia „Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate“, colectia „Congreselor“, „Conferinta Nationala a Partidului Comunist“, „Capitalul“ lui Marx, sau „Operele complete“ ale
„clasicilor“ Marx, Engels, Lenin.
Ce s-a facut cu aceste „dovezi“? Dupa 15 ani au cam disparut, din setea acelei clipe post-decembriste de a renunta la TOT. Pe alocuri, insa, au mai ramas, ca „document“. Daca cineva ar avea acum curiozitatea sa le consulte, nu trebuie sa incerce la Biblioteca Judeteana „Costache Sturdza“ Bacau. Nu mai sunt.
Nici la sala de lectura, nici la sectia de imprumut. Ele s-au pastrat. Dar sunt facute pachete si duse intr-un depozit de carte de la subsolul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu“. „O parte s-au casat, dar o parte le-am dus in depozit. Din lipsa de spatiu. Nu avem suficient spatiu nici pentru cartile care sunt cerute frecvent“, a declarat Gabriela Muraru, sef serviciu.
La biblioteca din Casa de Cultura, insa, aceste „dovezi“ s-au pastrat. Cam toate. Stau acolo, intr-un colt prafuit, vreo patru rafturi de carti cu carnet de partid. Pe un teanc de „Lenin“, „Omagiul“ nu mai aduce nimanui vreun omagiu. „Nu le-am aruncat pentru ca am preluat gestiunea bibliotecii cu ele cu tot. Eu consider valoroasa orice carte.
Cineva, vreodata, poate va avea nevoie. Sunt idei, in ele, e munca, e hartie. Sunt si intr-o stare buna“, ne spune bibliotecara Felicia Zahiu. Bibliotecara Colegiului National „V.Alecsandri“ ne conduce spre raftul cu cartile „respective“. Ca sa ajungi la ele trebuie sa te urci pe o scara. Dar sunt acolo. In biblioteca. Asezate unele peste altele.
„S-au eliminat la inceput foarte multe, in 1990. Marx, Engels, Lenin, Rapoartele. Dar au mai pastrat. Pentru ca au valoare documentara, chiar daca valoare morala nu mai au.
Chiar daca le respingem ca doctrina, ele pot oferi multe informatii despre ideologia din acea vreme“, este de parere bibliotecara Maria Cretu, secretara filialei Bacau a Asociatiei Bibliotecarilor din Invatamantul Romanesc.
