Reprezentantii Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) au avut o intrevedere saptamana aceasta, in cadrul careia au subliniat mai multe aspecte interesante vizavi de mediul de afaceri.

Nemultumirea presedintelui CNIPMMR este ca firmele romanesti au deficiente majore in promovarea si vanzarea produselor proprii, cu toate ca reusesc sa produca, de cele mai multe ori, in conditii competitive.

„Asa se explica si deficitul balantei comerciale a Romaniei“, declara Ovidiu Nicolescu in cadrul aceleiasi intalniri. El a explicat, in continuare, ca acest lucru se intampla din cauza lipsei unei „culturi a vanzarilor“.

Daca intr-adevar ne lipsesc cunostintele si abilitatile si nu avem institutii sau asociatii puternice care sa promoveze metodele de marketing, aflam din declaratiile urmatoare

Mircea MĂGUREANU, manager:

„Politica falimentara a guvernelor in legatura cu ramura de productie va transforma poporul in slujitor la portile tarilor bogate“

„Afirmatia presedintelui Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania, conform careia firmele romanesti nu stiu sa-si promoveze si sa-si vanda produsele si ca, in unele cazuri, au uitat si cum sa produca, este partial adevarata.

Intr-adevar, in Romania se produce putin si nu de cea mai buna calitate, si aceasta pentru ca activitatea de productie este foarte grea. Aceasta activitate este si mai putin rentabila decat comertul, speculatiile bancare, serviciile etc.

Activitatea de productie competitiva nu poate fi realizata decat de catre profesionisti, de catre oameni curajosi, si presupune costuri mult mai mari decat alte activitati. Un lucru bun, aceasta activitate creeaza cele mai multe locuri de munca.

Din pacate, activitatea de productie nu a fost stimulata de nici unul din guvernele care s-au perindat la conducerea tarii dupa 1989, desi cred ca este singura sansa a Romaniei de a face fata deficitului bugetar care creste ca un Fat-Frumos.

Mai intai trebuie sa producem ca apoi sa invatam repede cum sa vindem. De altfel, daca inregistram un progres, acesta este in domeniul marketingului, acolo unde fiecare al treilea roman vinde cate ceva, dar numai foarte putine dintre produsele vandute sunt romanesti.

Ovidiu Nicolescu spunea ca nu avem institutii sau asociatii care sa promoveze metodele de marketing si nu avem nici resurse, pentru ca alocam fonduri reduse activitatilor comerciale fata de cele pentru productie.

Nu cred ca institutiile suplimentare sunt necesare pentru promovarea produselor, ci resursele pentru a realiza produsele. Cum nu sunt resurse pentru a produce, bineinteles ca nu sunt nici fonduri pentru a promova produsele.

Politica falimentara a guvernelor in legatura cu ramura de productie va transforma acest popor in slujitor la portile tarilor bogate“.

Costin ŞORICI, manager:

„Despre o cultura a vanzarilor putem vorbi doar atunci cand piata este a cumparatorilor“

„Este adevarat ca o lunga perioada dupa Revolutia din decembrie 1989 a avut loc o tendinta de reducere a unitatilor productive pe fondul scaderii cererii externe, determinata de desfiintarea CAER si a celei interne, datorita invadarii pietei romanesti cu importuri de mai buna calitate si mai

ieftine. In aceste conditii, majoritatea intreprinzatorilor au preferat sa inceapa activitati de comert cu amanuntul, cumparand de la firmele de import si de la en-gros-isti si revanzand in proximitatea zonei lor de actiune, unor clienti care erau avizi de marfuri de care inainte nu dispuneau.

Asa se face ca pe la mijlocul anilor ’90 aveam mai degraba o economie axata pe comert, decat una bazata pe productie si servicii.

Maturizarea pietei romanesti si presiunea exercitata de investitorii straini care au venit in Romania au fortat insa unele companii producatoare romanesti sa se restructureze si sa se retehnologizeze pentru a face fata concurentei pe piata interna, dar mai ales pe piata externa.

Problema lor multa vreme nu a fost ca nu stiau sa vanda, ci ca, mai degraba, nu aveau ce sa vanda, produsele lor fiind necompetitive in raport cu cele ale companiilor straine.

Normal ca intr-o economie centralizata si cvasiautarhica - cum era cea a Romaniei inainte - nu exista o cultura a marketingului si vanzarilor, pentru ca oferta era mult inferioara cererii, ori marketingul si competitia in vanzari apare atunci cand oferta este superioara cererii.

Despre o cultura a vanzarilor putem vorbi doar atunci cand piata este a cumparatorilor, cand acestia impun in mare masura calitatea, pretul si au anumite exigente fata de produsele pe care le cumpara.

Situatia s-a imbunatatit vizibil in ultimii ani, dar mai este inca mult de facut in aceasta directie.

Exista anumite asociatii care promoveaza tehnicile de marketing, cum ar fi AROMAR (Asociatia Romana de Marketing), AMCOR (Asociatia Consultantilor in Management din Romania) sau asociatii profesionale ale producatorilor etc.

Este adevarat ca multe societati romanesti inca nu s-au dezobisnuit de meteahna mai veche de a produce fara sa stie daca are cui vinde. Asa se facea inainte, asa se face in multe cazuri si astazi.

Productia era activitatea principala, in timp ce activitatile de marketing si vanzari erau la periferia activitatilor unei intreprinderi. Astazi lucrurile s-au schimbat, clientul este cel care decide de unde, ce si cat cumpara.

Sunt si intreprinderi noi - de cele mai multe ori mici si mijlocii - care practica un marketing modern, ce furnizeaza produse la comanda si care au stocuri limitate, uneori chiar zero.

Aceste intreprinderi vor reusi sa se adapteze noilor cerinte ale Pietei Unice Interne, in masura in care vor investi si in cercetare dezvoltare, dar si in activitati de promovare si vanzari“.