Un an de zile s-a straduit Consiliul Judetean Cluj si Tetarom sa gaseasca investitorii doritori sa concesioneze terenul din Parcul Industrial Tetarom, insa pretul de pornire al licitatiei de 2,4 euro/mp/an i-a determinat sa ramana in asteptare. Au asteptat pana ce Tetaromul si conferentiarul univ. dr.
Vladimir Fosti au realizat o expertiza a carei concluzie a adus apa la moara grupului german Ruwel AG. Cu o redeventa de numai 0,12 euro/mp/an nemtii vor investi 50 milioane de euro intr-o uzina pentru producerea circuitelor imprimate (PCB) folosite in industria automobilelor si vor oferi 600 de locuri de munca.
Alesii locali au trecut cu vederea ingineriile fiscale ale grupului german care au dus la lichidarea subsidiarei franceze, dar si fentarea autoritatilor franceze, care au ramas cu buza umflata fara terenul si cladirile aferente.
Acestea au fost cumparate in familie, prin holdingul actionarului majoritar al grupului, Bernd Zvenes, al 5 in topul celor mai bogati germani detinatori de propietati imobiliare si funciare.
Mirajul investitiei in interesul judetului le-a fost insuflat autoritatilor prin simpla fluturarea a scrisorii primite de nemti de la Banca Europeana de Investitii, datand martie 2004 si care anunta acordarea unui credit de 100 milioane euro pentru investitia lui Ruwel AG in Cluj.
Cu mult inainte de a perfecta contractul cu Tetarom, investitorii pareau siguri de castigarea licitatiei de cesiune a terenului si mai mult, vor beneficia de sansa instrainarii terenului in schimbul sumei de 5,8 euro/mp /an.
Cale libera speculatiilor imobiliare si financiare pentru nemti pe spinarea contribuabililor romani, ce vor suporta scutirea nemtilor de taxe prin legea parcurilor industriale, dar si smecheriile contabile ale nemtilor la capitolul impozitarii profitului de catre statul roman.
Hotararea buclucasa
In noiembrie 2003, Consiliul Judetean Cluj si Tetarom au scos la licitatie publica concesionarea intregii suprafate a Parcului Industrial, cu o redeventa de 2,4 euro/mp/an pe durata a 49 de ani, insa nimeni nu s-a aratat interesat de oferta.
Exceptia s-a numit Ruwel AG, care inaintea lansarii licitatiei trimitea o scrisoare oficiala directorului Tetarom, Viorel Gavrea, in care isi dezvaluiau intentia de a crea 600 de locuri de munca in urma unei investitii de 75 milioane euro.
Surprinzator e faptul ca, nimeni nu a cumparat documentatia la a doua reluare a licitatiei organizata in mai 2004, in afara Ruwel AG, care a inceput astfel sa tatoneze terenul si sa dea coate in stanga si-n dreapta pe modelul experientei franceze, fix in preajma alegerilor locale.
Atunci, presedintele Consiliului de Administratie al grupului, Wielfred Sehner, s-a intanit cu o seama de oficiali si chiar si-a exprimat intentia de a ridica o fabrica pentru producerea PCB-urilor pe 10.000 mp din totalul suprafetei dorite de 30.000 mp.
Acelasi refren cantat francezilor a trecut pe la urechile gurilor cascate ale admiratorilor: o investitie de 75.000 milioane euro plus 600 de locuri de munca.
Atat de vrajiti au fost reprezentantii autoritatii judetene, incat nu au reusit sa faca atractiva oferta si altor investitori nici la a doua licitatie din mai 2004.
Mai degraba au gasit o solutie profitabila gustului nemtesc pentru profitul obtinut prin scutirea de taxe: realizarea unei expertize care justifica pretul redeventei de 0,12 euro/mp/an. Expertiza de evaluare a preturilor practicate in parcurile industriale din tara fost realizata de Tetarom si conf.univ. dr.
Vladimir Fosti de la Politehnica clujeana si furniza o scala cu 6 nivele ale taxelor de redeventa corespunzatoare valorii investitiei.
Astfel, taxa minima era de 0,5 euro/mp/an corespunzatoare unei valori a investitiei de pana la un 1 milion de euro, iar maximul era tocmai 0,12 euro/mp/an pentru o investitie mai mare de 5 milioane de euro.
Nu putem sti daca ei au hotarat singuri expertiza sau li s-a imprimat ideea printr-un oneros circuit al intereselor autoritatilor si al oamenilor de afaceri posibili, sustinatori ai nemtilor.
Posibil sa le fi sucit mintile iarasi, a doua scrisoare primita de nemti de la Banca Europeana de Investitii, care garanta creditul german de 100 milioane de euro pentru investitia din Cluj, dupa ce grupul oferise garantii bancare destul de solide pentru a convinge finantisti europeni.
Numai consilierii nostri judeteni nu au reusit sa inteleaga logica capitalismului dupa care functioneaza orice firma straina, care se foloseste de banii publici oferiti pe tava de politrucii decidenti, iar in final la terminarea pomenii spala putina fara griji juridice.
La o asa realizare, consilierii judeteni au rostit oficial un DA, de acum devenit sloganul-paravan al activitatii autoritatilor si au consfintit contractual investitia germana prin Hotararea de Consiliu Judetean din 18 noiembrie 2004.
Sol de pace e Nicoara, in folosul cui?
In respectiva sedinta au existat si voci care au rostit un raspicat NU, pe motivul ca nemtii s-ar deda la speculatii imobiliare si financiare. Doar cu vorbele au ramas, pentru ca presedintele Consiliului Judetean Cluj, Marius Nicoara a intervenit abil si a oprit sedinta pentru o pauza explicativa.
Nu ne-am propus aflarea argumentelor folosite de cel devotat trup si suflet programelor de investitii in interesul judetului, Marius Nicoara. E suspecta totusi graba votarii Hotararii fara o informare exacta asupra situatiei grupului german, care in urma cu numai 2 ani inregistrase falimentul subsidiarei sale franceze din Bayonne.
Daca pana la urma ar fi justificat pretul mic al taxei de 0,12 euro/mp/an, portita lasata speculatiilor germane a fost deschisa prin posibilitatea instrainarii terenurilor catre Ruwel Romania SRL la pretul de 5,8 euro/mp/an, pentru ca in final Tetaromul sa aiba drept de preemtiune la cumparare pentru aceeasi suma.
Nici speculatiile financiaro-imobiliare ale antreprenorului german, Bernd Zvenes nu merita presupuse atata vreme cat autoritatile responsabile nu s-au sesizat in virtutea tepelor pe care nemtii le-au tras francezilor.
O mostra a seriozitatii managementului utilizat de nemti in raporturile lor cu institutiile statului roman a fost deja oferita de nemti. Societatea Ruwel Romania SRL inregistrata in 22.12.2003, activeaza deja dupa spusele directorul Tetarom, Viorel Gavrea si conform site-ului Ministerului Finantelor, ultima data a declaratiei obligatiilor de plata fata de bugetului statului a fost septembrie 2004.
Curiozitatea ne-a determinat sa accesam si indicatorii financiari din bilantul financiar al anului 2003, dar pagina a ramas goala, fie datorita imperfectiunii site-ului, fie datorita posibilitatii ca Ruwel Romania SRL sa nu fi depus bilantul.
Sau poate e disponibil doar anumitor persoane cu functie si avere! Viitorul ne va arata clar modul de lucru al nemtilor si cum si-au adaptat stategia franceza pentru a folosi in interes personal banii publici, iar drept multumire sa isi bata joc si de forta de munca abitir exploatata in folosul propriilor conturi si averi.
Sa vedem in continuare lectia servita francezilor de care nu auzit autoritatile clujene sau poate nu au luat-o in seama sub pretextul garantiilor Bancii Europene de Investitii, aduse oricum tot in folosul nemtilor!
Strans uniti in cuget: Sony si Ruwel
La inceputul anilor 80, Sony a venit in Bayonne si s-a folosit de facilitatile oferite de legea modernizarii sociale primind un teren gratuit pe care si-a construit uzina de casete audio. Milioane de franci francezi au intrat in buzunarul japonezilor la care s-au adaugat si scutirile de taxe si impoziute.
Atat de mari au fost subventiile, incat au avut nevoie de aprobarea Ministerului de Finante pentru derogarea de la plafonul autorizat pentru ajutoarele de stat. Promisiunile japonezilor au fost clare: 600 de locuri de munca plus inca 1.200 dupa 6 ani.
Dupa 17 ani sub pretextul tinerii pasului cu cerintele pietei au vandut uzina, terenul si constructiile anexe firmei Ruwel AG si cei 310 muncitori, pentru a nu mai cheltui cu plata indemnizatiei de somaj.
Nemtii le-au fluturat aceeasi promisiune francezilor: crearea de locuri de munca cu sprijinul generos al fondurilor publice (aprozimativ 12 milioane de franci francezi) dar si scutirea de la plata taxelor si a impozitelor.
Totul a fost parafat pe o perioada de 5 ani, adica din 1997 pana in 2002, cand Ruwel Bayonne a fost lichidata prin declararea falimentului fara asumarea vreunei responsabilitati pentru grupul german.
Grupul Ruwel a castigat enorm in 5 ani si, chiar daca a pretextat concurenta dragonilor asiatici pentru a motiva inchiderea subsidiarei, a inaugurat o uzina nou-nouta in Germania.
Profitabilele inginerii finanicare si imobiliare
Presa franceza de investigatii semnala la vremea respectiva statutul subsidiarei franceze si tehnicile ei manageriale. Ruwel Bayonne avea statutul unui simplu atelier de productie al grupului-mama, pentru care realiza produse finite intr-un circuit dominat de aceeasi vanzatorii si cumparatorii.
Uzina nu avea autonomia gestiunii si nu dispunea de o structura de vanzari proprie . Principiul dupa care conduceau nemtii productia era mult, rapid si prost facut, iar rezultatul a fost aruncarea a 20% din productie.
Acelasi principiu le-a servit ulterior justificarii refuzului redresarii uzinei si lichidarii afaceri care trebuia sa se plieze cererii pietei mondiale de circuite imprimate.
Conducatorii grupului s-au erijat in victime ale ultimei crize din domeniul electronic si cu 5 luni inaintea lichidarii au transferat acasa cea mai performanta masina din uzina si baza de date a uzinei.
Insa, autoritatile franceze nu au reactionat nici acum , dupa ce nemtii impusesera somajul partial pe banii statului francez la care adaugau si 75% din fondul de salarii.
Jurnalistii de investigatii au dezvaluit aranjamentele lor financiare: facturile disproportionate trimise subsidiarei de catre firma-mama sau numeroasele transferuri de fonduri efectuate prin intermediul facturilor platite de uzina franceza firmei mama pentru prestatii inexistente.
Subventiile destinate subsidiarei erau si ele deturnate catre firma-mama si tunul final a venit inaintea depunerii ultimului bilant, transferand in Germania 2,8 milioane de euro. In 2000 grupul german a incercat ingenios sa mai scape de datorii si au vandut terenul si cladirile unicului actionar Bernd Zvenes si hodingului sau Eu-CO Gmbh.
Acesta cumparase in 1993 toate actiunile Ruwel Werke si a continuat expansiunea locatiilor, acasa si in Danemarca. In 2001 grupul german isi schimba denumirea in Ruwel AG si e cotat la bursa.
Si pentru a calma spiritele in Bayonnne , nemtii numeau in decembrie 2001 director general al uzinei, propriul responsabil, cu afaceri imobiliare al grupului. Au reusit sa manipuleze trei sindicate si in final, sa plece fara sa fie responsabili pentru faliment.
Marseilleza fara ecou
Muncitorii francezi au fost dusi de nas cu toate ca aveau trei sindicate care ii reprezentau. Desi patronii foloseau ajutorul din fondurile publice pentru plata indemnizatiilor de somaj aveau tupeul sa ceara ore suplimentare si sa cheme muncitorii la ordine.
In martie 2002, cand societatea era administrata de un judecator , conducerea centrala a grupului s-a deplasat doar pentru a le spune franc: nu sunteti capabili sa produceti lucruri de calitate, asa ca nu are sens sa ne implicam in vreo redresare a unitatii sau gasirii unui cumparator.
Au lansat intai un zvon, managerial aratandu-se interesasi de locatie, insa finalul a fost trist pentru francezi, au plecat fara sa plateasca ajutoarul de somaj al celor 350 de muncitori.
Sindicalistii au format o comisie cu reprezentanti sindicali si non-sindicali si au urmarit sa aduca in instanta Ruwel AG pentru deturnare de active si abuz de bunuri sociale generatoare ale falimentul dirijat.
Procedura greoaie ar fi necesitat ani buni pentru ca nici legea franceza nu era darnica cu situatia, iar pe de alta parte dovedirea cauzei era dificila. In aprilie 2002 s-a pronuntat falimentul firmei si au inceput protestele muncitorilor.
Acestia au blocat incinta uzinei, ba chiar au deversat acid clorhidic si amoniac in incinta pentru a atrage atentia. Dar nu au obtinut din partea nemtilor nici macar plata prejudiciului adus prin acordarea unei compensatii banesti echivalenta salariului ("oricum inghetat" de 2 ani) pe 3 ani.
Totul a picat pe autoritatile credule si hulpave, care au apelat iarasi la bani publici, fara sa ia vreo decizie fata de Ruwel AG, ei au jucat rolul interlocutorilor fantoma.
Sindicatele franceze nu au reusit sa preia responsabilitatea respectarii legii modernizarii sociale pe care ar fi trebuit sa si-o asume presedintele general al grupului. Ruwel AG., si astfel, sa asigure reinvestitia in vederea reindustrializarii locatiei.
In fata atotputernicului profit se pare ca oficialii francezi au surzit la versurile Marseillezei, cantate printre aromele ucigase ale substantelor chimice!
Reluare cu incetinitorul
Nu dorim sa intuim ce strategie va aplica Ruwel AG subsidiarei sale Ruwel Romania SRL, insa conform Codului fiscal si a Legii parcurilor industriale (490/2002) vor putea solicita scutiri de taxe si impozite.
In plus, vor putea inregistra cum vor muschii lor sumele alocate subsidiarei si astfel, vor putea dirija si impozitul pe care il vor plati statului roman. Ca sa nu mai amintim de eventualele transferuri de fonduri catre firma mama din Germania, nejustificate sau justificate conform politicii profitului.
Stiau sau nu consilierii judeteni despre lectia servita francezilor nu mai are relevanta pentru ei , din momentul in care s-au asigurat si au introdus in contractul cu Ruwel Romania SRL o clauza a carei nerespectare duce la rezilierea contractului.
Nemti trebuie sa anunte Tetaromul si CJ daca vor sa plece cu cel putin un an inainte, prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire.
Intrebarea este daca vor folosi scrisoarea sa-si anunte inclusiv speculatiile financiare? Cu ce pret obtineti investitiile in interesul judetului, domnilor consilieri judeteni?
O intrebare la care presedintele Consiliului Judetean Cluj, Marius Nicoara nu a raspuns fiind de negasit la sediu, iar la celular fie nu raspundea fie era ocupat.
Nici Viorel Gavrea, directorul Tetarom nu a gasit un raspuns, in schimb am aflat de eforturile personale investite cautarii doritorilor si de "sabotajele" Agentiei Romane pentru Investitii (ARIS) conduse de Marian Saniuta, care directiona investitorii spre alte zone ale tarii.
