Unificarea patronatelor sub o singura umbrela in jurul Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR) ar aduce beneficii incomensurabile initiatorilor acestui proiect, mai exact lui Dinu Patriciu, George Copos si George Paunescu.

Aceasta miscare aflata in prezent in stadiu de proiect, Uniunea Confederatiilor Patronale din Romania prin schimbarea denumirii ACPR ar urma sa cuprinda toate asiciatiile si patronatele romanesti.

Pana in prezent, doar adeziunea UGIR 1903, patronata de Ovidiu Tender, este incerta, intrucat acesta nu s-a aratat dispus sa-si lase "mostenirea" cu una cu doua, mai cu seama pe mana dusmanilor sai istorici - Patriciu si Copos.

In joc se afla un patrimoniu de cateva sute de miliarde de euro, milioane de muncitori, peste care Copos si Patriciu s-ar vedea stapani vesnici. Pentru a-si atinge obiectivul, Copos reuseste sa fie cand ministru, cand reprezentant al patronatului in negocierile cu Guvernul.

Copos e convins ca in aceste zile si-ar putea juca cea mai mare si probabil ultima carte norocoasa, cu atat mai mult cu cat minutele se scurg in defavoarea lui, mai ales daca avem in vedere ca tine capul de afis pentru prima remaniere guvernamentala.

In prezent, numarul confederatiilor patronale este greu de aflat. Afaceristul-ministru George Copos vorbea de 12, European Industrial Relations Observatory prezinta 13, iar unii patroni sustin ca ar fi 11. Oricum ar fi, numarul este enorm fata de organizarea din alte tari europene.

Adunate declaratiile proprii asupra a ce reprezinta dau o cifra de 10 milioane de salariati si un patrimoniu de cateva sute de milioane de euro.

Daca reusesti sa unifici patronatele sub o singura umbrela si sa detii controlul asupra noii structuri esti mai mult decat castigat: esti partenerul cel mai credibil in relatia cu puterea politica din tara, cu oficiali europeni, al FMI si al bancilor autohtone si europene.

Banii incep sa curga mai usor pentru proptia-ti afacere, contractele le poti incheia mult mai usor. Cel putin acesta este rationamentul pe care l-au avut in vedere George Copos, Dinu Patriciu si George Paunescu cand au planificat unificarea patronatului romanesc sub umbrela propriului organism patronal.

Proiectul de statut privind unificarea miscarii patronale, aflat pe masa mai marilor ACPR, cuprinde o prevedere cel putin perversa si anume ca in consiliul de conducere, fiecare asociatie patronala membra a noii structuri ar urma sa beneficieze de un numar egal de voturi.

In spatele principiului egalitarist se afla insa dorinta mai marilor ACPR de a detine controlul decizional si financiar, deloc de neglijat si intentia de diminuare a puterii marilor patronate admise printre care se numara si UGIR 1903.

Un calcul sumar indica faptul ca, din moment ce in ACPR sunt cuprinse mai multe federatii cu numar egal de voturi, slugarnice lui Patriciu si Copos, odata cu cooptarea UGIR 1903 si UGIR, Patriciu & Co si-ar adauga in protofoliu si patrimoniul celorlalte patronate estimat undeva la peste 100 de milioane de euro si influenta peste vreo cateva milioane de angajati (utlili la o adica si la manevre politice).

Dar ce cauta in toata aceasta poveste George Copos din moment ce e reprezentantul Guvernului, cu care, in mod normal patronatele ar trebui sa negocieze de pe pozitii de forta?

Ei bine, pana in urma cu cateva saptamani, Copos detinea presedintia ACPR, iar acum de pe pozitia de forta a ministrului pentru coordonarea activitatilor privind mediul de afaceri incearca sa-si forteze norocul indemnand patronatele sa ingenuncheze in fata asociatiei pe care pana mai ieri o conducea.

Cel putin jocul la doua capete practicat de Copos – jucand in acelasi timp rolul de ministru si de coagulator al fortelor patronale motivand ca acestea trebuie sa fie puternice in negocierile cu Guvernul – se numeste conflict de interese.

Copos e in toate

Miscarea patronala din Romania ar trebui sa se reuneasca intr-o singura structura nationala reprezentativa pentru mediul autohton de afaceri, a opinat, in urma cu cateva saptamani, vicepremierul Copos.

Ba mai mult, "ministrul" Copos a indicat si asociatia la care miscarea patronala ar trebui sa adere - Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR) - structura al carei presedinte a fost chiar membrul noului Cabinet si care, in opinia acestuia, este un "organism de reprezentare unitara, interna si internationala a vocii principalilor angajatori din tara".

Mai mult, la predarea mandatului de presedinte al ACPR catre Lucian Silviu Boghiu, Copos a recunoscut ca a purtat discutii cu unele "confederatii patronale puternice" care s-au aratat de acord cu aceasta coagulare, fara insa a nominaliza aceste organizatii.

Confederatiile patronale reprezentative la nivel national au semnat, in urma cu cateva zile, in unanimitate, Declaratia de principiu asupra unificarii Miscarii patronale din Romania, declara Adrian Izvoranu, director general al ACPR.

Vicepremierul Gheorghe Copos a salutat initiativa si a subliniat "importanta pe care Guvernul o acorda necesitatii coagularii patronatului din Romania intr-o formatiune cu adevarat capabila sa sustina un parteneriat social eficient in procesul dezvoltarii economice nationale si integrarii europene a Romaniei".

Reactiile de respingere la propunerea lui Copos nu au intarziat insa sa apara.

Organizatia umbrela pe care Copos o propune prin Uniunea Confederatiilor Patronale din Romania (care e de fapt ACPR care ar urma astfel sa-si schimbe doar denumirea) nu poate reprezenta interesele oamenilor de afaceri, se arata intr-un comunicat de presa al Uniunii Nationale a Patronatului Roman.

"Prin legitimarea UCPR se vor legitima de fapt interesele unor grupuri care doresc sa confiste miscarea patronala din Romania sperand ca in acest fel vor putea beneficia de fondurile europene", se spune in declaratia de presa semnata de presedintele UNPR, Marian Petre Milut.

A fost declaratia care I-a pus pe jar pe reprezentantii ACPR, motiv pentru care au fost exclusi de la negocieri.

Tender, tradat de Paunescu

Secretarul general al ACPR, Cristian Parvan, ne-a declarat ca, in prezent, viitorul statut al UCPR se afla in discutie si s-a aratat convins ca noua structura patronala va avea succes.

Cu toate acestea el a recunoscut ca adeziunea UGIR 1903 "este incerta", fara insa sa ofere explicatii, si ca UNPR-ul lui Milut este scoasa din ecuatie.

Pe langa alte probleme de natura personala pe care o au liderii UGIR 1903 cu ACPR, ar fi de preciazat faptul ca o alta nemultumire este legata de reprezentarea in "umbrela" si care, potrivit acestora, ar trebui sa fie proportionala cu forta confederatiei.

Ar mai fi de spus ca la UCPR va adera, cel mai probabil, pe langa alte structrui patronale si UGIR, condusa, condusa de George Constantin Paunescu.

In acelasi timp, UGIR 1903 ar dori ca intreaga miscare de coagulare patronala sa se realizeze sub palaria Uniunii Patronatelor din Romania, organizatie infiintata tocmai cu acest scop.

La baza acestui proiect s-au aflat George Paunescu (UGIR), Ovidiu Tender (UGIR-1903), Gheorghe Naghiu (Patronatul Roman), Florian Costache (Patronatul National Roman), Mihai Dumitrescu (Consiliului National al Patronilor din Romania) si Ovidiu Nicolaescu (Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii).

Insa, asa cum am vazut, recent, cu exceptia UGIR 1903, toate celelate confederatii au cazut la pace cu ACPR-ul lui Patriciu si Copos.