Legile proprietatii si impactul acestora asupra institutelor de cercetare din agricultura au declansat in ultima vreme o serie de controverse, mai mult sau mai putin indreptatite.
Ministrul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Gheorghe Fluture, trebuie sa se lupte nu numai cu o atitudine de „las-o ca merge si asa", impamantenita de altfel la nivelul tuturor ministerelor, ci si cu unele afirmatii tendentioase la adresa sa.
Ca „a iesit sau nu din codru", ramane nelamurirea deputatului PSD de Suceava, Eugen Bejinariu. Peste toate astea, ministrul isi vede de treaba si face treaba. Masurile luate in ultima vreme dovedesc ca pot fi gasite solutii pentru ca agricultura romaneasca sa redevina profitabila.
Pe agenda ministerului cercetarea agricola a capatat o pozitie favorizata. Politica ministerului in acest domeniu este aceea de a separa activitatea de cercetare de activitatea de productie.
Scopul principal este acela ca institutele de cercetare sa isi asume treptat doar activitatea de cercetare, activitatea de productie urmand sa fie asumata de agentii economici predominant privati.
Ce decurge de aici? Pe de o parte, posibilitatea ca o parte din terenurile afectate in prezent activitatii de productie a institutelor de cercetare sa poata fi folosite pentru retrocedare conform viitorului pachet al legilor proprietatii.
Si asta pentru ca, fara retrocedari in natura, din terenurile disponibile ale ADS, RNP sau ale institutelor de cercetare, dimensiunea despagubirilor in bani ar fi imposibil de suportat de catre bugetul statului.
Pe de alta parte, modelul european pentru activitatea de cercetare permite realizarea cercetarii in conditii excelente pe suprafete mici de teren. De exemplu, intr-o tara ca Franta, cu o suprafata de peste doua ori mai mare decat cea a Romaniei, activitatea de cercetare se desfasoara pe 6.000 de hectare.
In Romania, pentru aceeasi activitate, suprafata este de 10 ori mai mare - 60.000 de hectare.
