Constanta este unul dintre orasele cu un bogat si vast patrimoniu, care consta in principal in cladiri impunatoare, mai mult sau mai putin conservate corespunzator, care si la ora actuala gazduiesc sediul unor institutii.

Iar parca pentru a marca „varsta" inaintata a cladirilor si faptul ca banii din fondurile alocate de la buget sunt cheltuiti nejustificat, unele institutii inca mai au in dotare mobilierul utilizat la inceputuri.

Desi uitate de autoritatile locale si sarite cand venea vorba de renovari, dovada fiind cazurile din peninsula, unele soldate chiar cu pierderi de vieti umane, o buna parte a cladirilor vechi din municipiul Constanta continua sa adaposteasca sub cupolele obosite de trecerea anilor, si o parte din mobilierul initial.

Acesta este, de exemplu, cazul Colegiului National „Mircea cel Batran" si al Inspectoratului Scolar Judetean Constanta, care, impreuna, cu Teatrul National „Ovidius" impart aceeasi cladire. Astfel, in holul de la intrarea in ISJ troneaza o casa de fier, vopsita in alb, care, la prima vedere, pare a fi o simpla piesa de mobilier pe care se aduna praful.

„Exista doua case de fier, inca de pe vremea primului director al liceului, Gheorghe Coriolan, realizate la Viena la inceputul secolului XX. Una dintre ele este inchisa in spatiu zidit, sub scara principala a colegiului, iar cealalta se afla pe holul Inspectoratului.

Exista si o povestioara legata de casa de bani aflata in dotarea ISJ, in care se spune ca pe vremea lui Carol I, directorul Gheorghe Coriolan a incercat sa-si salveze un secretar socialist de la moarte, ascunzand documentele incriminatorii in seif.

Documentele au fost insa descoperite si odata cu ele si secretarul condamnat", ne-a declarat Vasile Nicoara, directorul Colegiului National „Mircea cel Batran", adaugand ca actualmente aceste seifuri sunt utilizate pentru pastrarea in siguranta a subiectelor de examen si teste nationale.

De asemenea, Colegiul National „Mircea cel Batran" mai are in folosinta piese de mobilier care au scapat din perioada postbelica - masa centrala din cancelarie, cu o dimensiune de 8 metri si o baza de lemn incastrata in bronz si doua corpuri de biblioteca cu sticla de cristal venetian.

Muzeul de Istorie nu are o evidenta clara a mobilierului

O parte din mobilierul Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie de care se folosesc angajatii institutiei dateaza din 1975, cam din perioada in care muzeul a fost mutat in cladirea actuala.

„Numeroase piese de mobilier au fost donate de o familie instarita, si reconditionate de un tamplar pensionar, dar nu pot oferi mai multe date pentru ca evidente din acea perioada nu exista, din bunavointa conducerii de atunci si a timpurilor, de altfel.

In plus, muzeul a fost mutat in aceasta cladire intr-un timp foarte scurt, aceasta fiind inainte cladirea Primariei", ne-a declarat Gabriel Custurea, directorul adjunct al Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie.

In aceeasi situatie se afla si Arhiepiscopia Tomisului, care si-a recuperat cladirea in care functioneaza actualmente destul de tarziu, abia dupa 1990, iar o mare parte din mobilier este reprezentata de donatii din partea enoriasilor generosi.

Desi in aceeasi cladire au fost gazduite pe parcursul timpului atat Muzeul de Istorie cat si Biblioteca Judeteana, fiecare a plecat cu mobilierul intact spre noile locatii, dupa cum a precizat Liliana Naclad, purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Tomisului, conform inventarului facut.