Pana sa se ajunga insa in faza finala a unui proces, imaginea unei parti implicate poate fi totalmente compromisa.
Ori, in multe cazuri, exact asta se urmareste prin asemenea metode: sa i se dea cuiva o "preocupare", sa fie impiedicat cineva sa vorbeasca! Sau, daca nu tine cont de avertismente, sa fie discreditat, sa-i fie afectata credibilitatea! Aceasta se realizeaza prin manipulare mediatica.
Cand disproportia dintre fortele angajate intr-un asemenea conflict este prea mare, suntem in prezenta unui linsaj mediatic. Raul produs prin manipularea informatiilor judiciare este, de multe ori, mai mare decat posibila sanctiune pronuntata, la final, de justitie.
Alteori, deturnarea atentiei – realizata printr-un astfel de joc murdar – poate ascunde acte criminale nebanuite. Din pacate, daca observam atenti conduita de comunicare a parchetelor de cativa ani incoace, se pare ca si-au format propriii papusari in mediatizarea activitatii procurorilor.
In ceea ce ma priveste, am inteles destul de tarziu aceasta si pe propria piele. In ciuda dosarului voluminos ce mi-a fost fabricat, nici nu se pune problema unei pedepse.
Din punct de vedere penal, toata asa-zisa "probatiune" este prea trasa de par de niste procurori ticalosi si rudimentari ca sa fie luata in serios de orice instanta care se respecta. Demontarea sinistrei facaturi este doar o chestiune de rabdare si nervi.
M-am ferit sa o realizez in presa pentru a proteja surprizele pe care le pregatesc adversarilor. Nu stiu daca aceasta decenta era necesara, daca am fost precaut sau pudibund. Precipitarea evenimentelor din ultima vreme ma obliga insa sa vin cu niste lamuriri.
Sunt necesare anumite clarificari, pe care le pot face cu autoritatea, dar si cu vulnerabilitatea , celui care vorbeste "din interior". Interesul lor depaseste limitele spetei denumite generic "Tarau-Lele-Panait".
Reforma justitiei presupune si disecarea experientelor neplacute, pentru a nu fi repetate si pentru a-i determina pe vinovati sa raspunda.
Poate ca, in acelasi timp, macar o parte din efectele imensei mistificari, care a purtat girul oficial al fostului partid de guvernamant si a fostului premier Adrian Nastase, va fi reparata, desi etichetele sunt foarte greu de sters.
La exact trei ani de la moartea procurorului Panait, am primit prin posta un act oficial, a carui existenta a fost ascunsa opiniei publice de catre tortionarii din Parchetul General.
In ciuda mediatizarii excesive a cazului, ciracii fostului procuror general Joita Tanase au omis, in mod intentionat, sa ne informeze despre ordonanta prin care procurorul Cristian Panait a dispus, cu 9 zile inainte de moartea sa violenta, scoaterea mea de sub urmarire penala.
Aceste cozi de topor ale justitiei obediente mafiei PSD au sperat ca nu se va afla niciodata de solutia dispusa de Panait si vor putea sa orienteze spre mine vina morala pentru disparitia prematura a tanarului magistrat.
O Rodica foarte solicitata
Ca intr-un interminabil thriller politico-judiciar, in special dupa schimbarile politice din decembrie 2004, apar mereu noi manunte ce au fost ascunse opiniei publice de procurorii care au anchetat sau au dirijat cercetarile privind moartea suspecta a procurorului Cristian Panait.
Cel mai recent, in data de 19 aprilie a.c., Monica Macovei, Ministrul Justitiei, a declarat ca listing-urile convorbirilor telefonice dovedesc existenta a 12 apeluri ale procurorului Panait catre fostul Ministru al Justitiei, Rodica Stanoiu, in ziua de 27 martie 2002.
A fost ziua in care, timp de cateva ore, i-am demonstrat lui Panait lipsa de temei a invinuirilor pe care mi le-a comunicat, iar seara, la ora 18, a inceput perchezitia de la domiciliul meu, la care a renuntat dupa numai 17 minute.
De ce era necesar ca un procuror, care ancheta alt procuror pentru "vina" de a fi arestat un fiu al unui prefect PSD, sa aiba aceste convorbiri, in timpul cercetarilor, cu ministrul de justitie din acelasi guvern aflat chiar atunci la putere? "Acest aspect nu a fost verificat in ancheta.
La intoarcerea de la Oradea, procurorul Panait si-ar fi manifestat dorinta de a da solutie de scoatere de sub urmarire penala in cazul Lele.
Solutia data de Cristian Panait a fost infirmata imediat, iar Ilie Piciorus s-ar fi exprimat ca Panait nu ar fi urmat indicatiile stabilite anterior", a mai spus, cu aceeasi ocazie, Monica Macovei.
Cai blocate
Indiferent de modul in care a murit, ca a fost sinucidere sau crima, procurorul Cristian Panait a fost impins spre aceasta moarte violenta. Ancheta condusa de procurorul Ovidiu Sarbu a incercat sa ascunda acest lucru.
El era obligat sa afle cine l-a adus pe procuror de la cel mai inalt nivel pana in situatia ultima, cand a recurs la gestul suprem de disperare. Sarbu a omis din start varianta determinarii sinuciderii.
Daca ar fi avut-o in planul de ancheta, suspectii ar fi fost numai sefii directi ai procurorului Panait, incepand cu Ovidius Paun – seful biroului unde a lucrat victima, la Ilie Piciorus – seful Sectiei de Urmarire Penala – si Tanase Joita, fostul Procuror general al Romaniei.
In acelasi timp, pedaland numai pe varianta sinuciderii, in rezolutia de clasare a cazului procurorul Sarbu a insinuat – ce-i drept, foarte vag, pentru a nu-mi oferi motive sa-i dau in judecata - ca asa-zisa ratare a perchezitiei a fost un factor de stres care a declansat un "lant cauzal direct neconditionat.
Din punct de vedere psihiatric era apt pentru activitatea de procuror. Trasaturile care l-au individualizat i-au conferit in acelasi timp vulnerabilitate psihologica printr-o serie de deficiente la nivelul mecanismelor de gestionare a stresului.
La sfarsitul lunii martie 2001, fiind in delegatie la Oradea, unde a efectuat acte procedurale in dosarul Alexandru Lele, apare ca inabil si rigid in tactica audierii si cea a efectuarii unei perchezitii domiciliare.
In acest context, a fost supus unui factor de stres ce a fost prelucrat ulterior de el ca fiind sever, factor care ar fi putut fi depasit in conditiile abordarii unei strategii adecvate de gestionare a stresului."
O logica viciata prin omisiuni si comanda
Toata aceasta argumentatie se dovedeste acum – prin prisma actelor ascunse de procurorii criminali, pe care le publicam in premiera - o aberatie.
Cristian Panait nu doar "si-a manifestat dorinta de a da solutie de scoatere de sub urmarire penala in cazul Lele" ci a si dispus-o in cel mai legal mod cu putinta!
Daca "vulnerabilitatea biologica si psihologica au reprezentat conditii, iar stresul la care a fost supus Panait la Oradea a reprezentat o circumstanta cu rol de factor precipitant al tulburarii psihice", identificandu-ma, deci, pe mine cu un factor agresor si dusmanos – cum se sugereaza de Ovidiu Sarbu - in nici un caz victima nu ar fi dispus scoaterea mea de sub urmarire penala! Ori, asa cum rezulta din ordonanta semnata de procurorul Cristian Panait la 01 aprilie 2002 - ignorata total in motivarea rezolutiei procurorului Sarbu, de clasare a dosarului privind moartea violenta a tanarului sau coleg, si ascunsa pana in acest moment de opinia publica – Panait a considerat ca "actiunea penala nu poate fi pusa in miscare si exercitata fiind aplicabile prevederile articolului 10 lit. "a" Cod procedura penala, deoarece constat ca exista numeroase elemente contradictorii in continutul inscrisurilor atasate cauzei si, fata de mijloacele de proba administrate, nu exista elemente in masura sa sustina existenta infractiunilor".
De ce l-au omorat pe Panait
Un alt act, pe care GAZETA il prezinta in premiera absoluta, fiind si el pana acum bine ascuns de ochii presei, vine sa explice de ce au declansat sefii lui Panait represaliile fata de el dupa intoarcerea sa de la Oradea.
In aceeasi zi de 01 aprilie 2002, Ilie Piciorus, procurorul sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica din Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, a dispus printr-o simpla rezolutie, "infirmarea, ca netemeinica si nelegala, a ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din 01.04.2002, dispusa in dosarul nr. 102/P/2002 al acestui parchet".
Piciorus, controversatul procuror care ar trebui sa aiba pe constiinta si omorarea in arest a disidentului Gheorghe Ursu, dar cunoscut si pentru "calitatea" de fost sef de cabinet al liderului PSD Viorel Hrebenciuc, a motivat ca "rezulta indicii temeinice privind savarsirea faptelor retinute".
El mai adauga ceva esential in rezolutia sa. De fapt, acesta este motivul pentru care a murit procurorul Cristian Panait: "procurorul nu mai era abilitat sa se pronunte in cauza, deoarece, anterior dispunerii solutiei in discutie, dosarul fusese repartizat altui procuror, care pusese in miscare actiunea penala prin ordonanta din 29.03.2002".
Numai ca ordinul de "repartizare" a dosarului "noului" procuror, Ovidius Paun, nu este de gasit in dosarul trimis la instanta si nici la sediul Parchetului General! In realitate, el nici nu exista! Un asemenea ordin scris, care sa-i fi permis altui procuror decat lui Cristian Panait, cel caruia i se repartizase initial dosarul, sa dispuna acte procesuale, nu a fost niciodata emis in cauza.
Dinozaurii Piciorus si Paun, un politruc si un general de politie in rezerva, au sperat ca il vor convinge cumva pe Panait sa semneze respectiva ordonanta de punere in miscare a actiunii penale din 29 martie 2002, care avea ca efect de drept suspendarea mea din magistratura, fapt anuntat cu mare tam-tam in aceeasi zi, desi nu fusese semnat de Panait. Raspunsul sau a fost exprimat prin ordonanta din 01 aprilie 2002, refuzand falsul si compromisul! Peste 9 zile murea!
Ceea ce era de demonstrat
Faptul ca aceste documente, esentiale pentru intelegerea presiunilor care au fost exercitate fata de procurorul Panait, au fost in mod intentionat ascunse rezulta si din comentariul tendentios al delicatului moment in rezolutia dispusa de Ovidiu Sarbu cu privire la moartea violenta.
"Pe langa factorul stresor marcant s-au adaugat alti factori secundari, si anume: gradul de pregatire si experienta profesionala si, in legatura cu aceasta, posibila interpretare gresita a unor momente procesuale, intre care se distinge punerea in miscare a actiunii penale in dosarul Lele, fapt explicat prin cererea de invoire, din 29 martie 2002, fara ca actul sa fi fost finalizat si, prin nesiguranta fata de emiterea actului".
Deci Piciorus minte! Panait, titularul dosarului Lele, a refuzat sa semneze actul de inculpare si de suspendare a mea din magistratura, comandat cu insistenta de puterea politica pesedista, pe care o deranjasem si care ma acuza atunci de "arestarea nelegala si cercetarea abuziva a numitului Adrian Tarau"!
Sarcina si-a asumat-o unul dintre autorii celei mai mari erori judiciare din justitia romana, fostul ofiter care a instrumentat prin violenta dosarul Samoilescu, in baza caruia un taximetrist nevinovat a stat 7 ani in inchisoare pentru omorarea si sectionarea unei studente, infractiune pe care nu o savarsise (celebrul "caz Anca").
Acesta este Ovidius Paun, cel caruia ii datorez si eu – nu pentru multa vreme inca – suspendarea mea si faptul ca mi-a fabricat ulterior un dosar care sa-i justifice masurile abuzive.
Va urma
Efectele acestei stari de fapt si de drept, ce abia acum iese la iveala, sunt inca greu de anticipat. Deoarece Paun a actionat in dosarul Lele fara sa aiba ordinul de repartizare a dosarului, ordonanta sa este lovita de nulitate absoluta.
Aceeasi sanctiune procesuala afecteaza si celelalte acte de urmarire penala care s-au intocmit in dosarul trimis instantei, deoarece, pentru efectuarea lor era necesara obtinerea unui nou aviz de cercetare de la Ministrul Justitiei! Chiar daca a existat doar un minut, sau o ora, ordonanta emisa de procurorul Panait si-a produs efectul, ea marcand terminarea urmaririi penale fata de mine inca din aprilie 2002. In mod normal, Curtea de Apel Suceava, unde a fost stramutat dosarul, nu are acum decat varianta restituirii acestuia pentru refacerea urmaririi penale.
Iata de ce a avut parchetul nevoie de trei ani pentru a depune la dosar un act ce trebuia sa se afle acolo in mod normal si fara insistente. Iar cu cei vinovati de aceasta situatie am timp sa ma razboiesc!
