Investitiile grupului de firme Lukoil au explodat, in ultimii ani, in tarile din estul Europei. In Romania, firma care se ocupa de reteaua de distributie este Lukoil Downstream Romania SRL.
Firma antreprenoare care raspunde in Romania de constructia tuturor statiilor este SC Valgab Invest SRL, inregistrata in Iasi, societate apartinand fostului lider al defunctului Partid Agrar, Victor Surdu, fratelui acestuia, impreuna cu un cetatean moldovean, Valeriu Ciopchin.
Modul in care societatea intelege sa respecte legea in Romania este unul extrem de original: incepe lucrarile de constructie la statiile de benzinarie inainte sa obtina autorizatiile de constructie.
Din punct de vedere financiar, mecanismul este unul avantajos, daca avem in vedere ca amenzile incasate pana in prezent pentru incalcarea legii in Sighetu Marmatiei, Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc, sau Mures sunt derizorii.
Asa se face ca cei de la Valgab isi permit sa contruiasca statii de benzinarie inclusiv in spatele unor unitati scolare, sau in te miri in ce alte locuri, punand in pericol siguranta .
Fratii Victor si Mihai Surdu sunt cotati in topul Capital cu o avere de aproximativ 6 milioane dolari, cu afaceri in domeniul petrolului si a vanzarilor auto. Victor Surdu si-a incercat vreme de patru ani norocul in politica. Partidul sau agrar a ajuns in Parlament, insa doar pentru o scurta perioada.
Apoi, Surdu s-a retras in afaceri, in special in cele petroliere. Afacerea s-a dovedit a fi extrem de profitabila. Fostul director pe Romania a concernului rus LukOil, Victor Surdu a reusit impreuna cu fratele sau sa puna bazele unei societati care sa devina contructorul tuturor statiilor de benzinarie ale LukOil in Romania.
Doar in 2003, cei doi frati au ajuns la performanta de a ridica 32 de benzinarii.
Mihai Surdu a adaugat ca firmele pe care le detine au avut anul trecut o cifra de afaceri de peste 25 milioane de dolari si ca aceasta va creste semnificativ, in conditiile in care Lukoil a inceput modernizarea rafinariei Petrotel Ploiesti, unde au fost investite 100 milioane de dolari.
"Parinti" pierduti in paradisuri fiscale?
Firma mama care face afaceri in Romania se numeste Lukoil Black Sea Ltd. Presa a semnalat ca Lukoil Black Sea Ltd. este inregistrata in Insula Man, Marea Britanie. Teritoriul respectiv este zona off shore.
O asemenea zona este, de fapt, o forma legala de evaziune fiscala, in care nivelul impozitului pe profit este foarte redus, sau nu se percepe deloc. Din acest motiv, aici sunt transferate beneficiile realizate de unele firme in alte tari, cum ar fi, de exemplu, Romania.
Societatea Lukoil Downstream este un SRL care are un capital de 81 de milioane de lei, din care participarea in valuta este de 10.000 de dolari. Actionar majoritar este societatea din Insula Man (99 %). O societate cu raspundere limitata, care, in caz de faliment provocat de incompetenta sau de dorinta de a „tepui", raspunde in limita capitalului social.
Considerata de specialisti drept un investitor strategic, colosul Lukoil a fost prezenta in ultimii ani in Europa de Est cu o politica agresiva. Politica aplicata si in Romania, unde statiile de benzinarie au aparut ca ciupercile dupa ploaie in te miri ce locuri.
Fratii Surdu fac munca mudara pentru LukOil
Din politica agresiva a LukOil, fratii Surdu au avut si au in contiunare partea leului. Mai mult, intentia de a deschide noi statii de benzinarie intra in sarcina acestora, prin societatea pe care o patroneaza. Iar in realizarea acestui obiectiv, Valgab a dat dovada ca nu respecta nici o regula. Dar sa le luam pe rand.
In Cluj-Napoca, in urma cu doi ani, statia de pe Calea Turzii din Cluj a aparut peste noapte. Dupa ce s-a terminat constructia, au fost taiati arborii de la sosea care mascau, pana atunci, lucrarile. Firma antreprenoare a fost, evident, Valgab Invest.
La acea vreme, autoritatile locale au trecut cu vederea neregulile sesizate de presa. Si in acest caz a existat suspiciunea ca statia respectiva "facea ochi", in absenta autorizatiilor, dar si a Planului Urbanistic de Detaliu necesar.
Atentat la siguranta localnicilor
Povestea statiei de benzina Lukoil din Sighetu Marmatiei, construita in 2003, reprezinta o alta pagina din "dosarul" neregulilor cu care opereaza societatea. Lucrarile la benzinaria Lukoil din Sighetu Marmatiei s-au desfasurat mai bine de o luna fara autorizatie de constructie.
In ciuda semnalelor din presa potrivit carora structura metalica de rezistenta si platformele, inclusiv cele care protejeaza rezervoarele de combustibil, au incalcat grosolan proiectul si normele tehnice, autoritatile s-au sesizat cu intarziere.
Mai mult, pentru a intregi aceasta suma de smecherii, Valgab Invest, si-a onorat cu intarziere platile catre subantreprenori. Una peste alta, locatia gasita de Valgab pentru o statie Lukoil in Sighet depaseste orice imaginatie – un parc situat in spatele unui liceu.
Concernul rus a platit 85.000 de euro pentru concesionarea terenului si mai nimeni nu si-a mai pus problema ca benzinaria a fost amplasata gard in gard cu un liceu sau ca terenul respectiv era revendicat de Parohia Reformata.
Valgab si-a montat santierul si, desi nu aveau autorizatie de constructie, a inceput executarea lucrarilor la mijlocul lui decembrie 2003. Mai mult, in mai 2004, statia a inceput sa vanda combustibil, desi nu era autorizata.
Alte cazuri, aceleasi nereguli
Nici orasul Miercurea Ciuc nu a scapat de Lukoil. Si aici societatea a inceput lucrarile la o statie de benzinarie, fara sa fi obtinut autorizatiile necesare. Insa, autoritatile locale, in frunte cu primarul au incercat sa tina piept neregulilor.
Nici amenzile, dar nici sesizarile pentru a intra in legalitate venite din partea institutiilor abilitate nu i-au induplecat pe cei de la Valgan sa intre in legalitate.
In aceste conditii, primarul orasului a adresat chiar o scrisoare deschisa lui Miron Mitrea, pe acea vreme ministrul Transporturilor, in care semnala neregulile si i-a solicitat acestuia sa ia masuri.
Evident, "masurile" s-au lasat asteptate, timpul a trecut, statia a fost finalizata, iar Valgab "s-a impacat", in cele din urma cu legea.
Si la Mures, povestea s-a repetat. O statie Lukoil a facut ochi fara autorizatii si fara un Plan Urbanistic de Detaliu aprobat de Consiliul Local municipal. Abia dupa patru sedinte de sedinta de CL, consilierii au cazut de acord si au dat unda verde constructiei.
La Deva, Lukoil a "driblat" statul roman si municipalitatea cu 15 miliarde de lei, afacere mijlocita de unele oficialitati locale.
Si asta pentru ca terenul pe care s-a contruit benzinaria figura ca teren arabil, situat in extravilanul orasului, iar pentru scoaterea terenului din circuitul agricol ar fi trebuit sa se plateasca 15 miliarde de lei. Proprietarii nu au platit la acea vreme nici un leu.
Si asta pentru ca autorizatia de constructie a fost eliberata, contrar legii, fara documentatia Oficiului Judetean de Cadastru, autoritate care ar fi trebuit sa-i puna la plata pe benzinari.
Lukoil, un nume "patat" in Romania
Rusii de la Lukoil au intrat pe piata romaneasca in 1997. Ei au anuntat atunci ca au achizitionat 51 la suta din actiunile rafinariei Petrotel de la Ploiesti, cu conditia ca Romania sa fie integrata pe traseul titeiului caspic.
La finele lui 2000, Lukoil anunta deschiderea a aproximativ 50 de statii de alimentare, numarul acestora urmand sa creasca in 2003 la 180. Ascensiunea firmei rusesti a fost pusa, deseori, pe seama dezvoltarii relatiilor dintre fostul premier Adrian Nastase si presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin.
Preluarea rafinariei de la Ploiesti, concedierile masive de muncitori, regimul preferential privind plata impozitelor si taxelor catre statul roman au constituit suficiente motive pentru ca afacerea rusilor sa fie privita cu suspiciune. La fel ca Rompetrol, Lukoil a beneficiat de bunavointa Guvernului Nastase.
La 27 iunie 2002, Guvernul a iertat Grupul Lukoil de plata obligatiilor fata de bugetul de stat - majorari de intarziere de 91 miliarde de lei.
Mai mult, Parchetul Curtii de Apel Ploiesti a semnalat, in 2000, traficul cu produse petroliere de la SC Petrotel LukOil, intr-o ancheta de proportii care ameninta cu aducerea in fata instantei nume sonore din conducerea rusa. Afacerile subterane cu produse petroliere concurau neloial SNP PETROM SA, MOL si SHELL.
