Oamenii de afaceri din Romania" si-au salvat onoarea: nu mai au nevoie de invitatie de la partenerii de afaceri externi pentru a penetra spatiul Schengen, cum cerea proiectul de lege pritocit de ministrul Vasile Blaga, ci de o adeverinta de la ORC.
Meritul acestui succes rasunator apartine AOAR! Asociatia Oamenilor de Afaceri (AOAR) fiinteaza de ceva vreme prin Romania cu scopul declarat "de a contribui la formarea si consolidarea sistemului economiei functionale de piata in Romania si de a promova si apara interesele legitime si reputatia oamenilor de afaceri din Romania." (citat din "Regulamentul" AOAR, publicat pe internet la adresa www.aoar.ro)
Potrivit aceluiati portal, din AOAR fac parte "poprietari (S.N.) si manageri de societati din toate domeniile economiei, active in tara si in marile centre de afaceri ale lumii, avand o cifra globala de afaceri de peste un miliard de dolari SUA." (citatul a fost inserat cu copy/paste de pe pagina de internet!)
Ei bine, iata cum acesti "poprietari" de mari afaceri au reusit sa apere interesele si reputatia colegilor lor romani: Dupa cum ne-au informat ziarele, ei au reusit sa "imbuneze" Guvernul in privinta masurilor luate impotriva liberei circulatii peste frontiere a - evident - oamenilor de afaceri! Cum?
Pai in loc sa se prezinte la frontiera ca niste penibili umili (ce sunt restul cetatenilor acestei tari) cu invitatia tradusa si legalizata in protap, "oamenii de afaceri" vor cere de la registrul Comertului o dovada! Potrivit sefului acestei organizatii, dl. Florin Pogonaru, "Guvernul s-a angajat sa simplifice si procedura prin care va fi certificata calitatea de om de afaceri.
Astfel, va fi suficient un certificat eliberat de Registrul Comertului." Deci de acum inainte, pentru a deveni "om de afaceri" cu hartie la mana, apt de a trece granita tarii, cetatenii vor trebui sa solicite o adeverinta de la Registrul Comertului!
Cum se va elibera acea adeverinta, in ce baza, ce nastrusnicii vor mai fi inventate, ne putem imagina doar, dar nici macar nu mai conteaza. Absurdul nu are grade de comparatie. (in logica acestei noi hartii, nu ar fi totusi exclus ca una dintre cerinte sa fie calitatea de membru AOAR!)
In loc sa lupte pentru a apara un principiu, general valabil, si pentru toti cetatenii tarii, AOAR a facut un blat penibil cu Guvernul, blat cu care se mai si lauda. Dar, cum au si declarat de la bun inceput prin goarna lor, dl.
Pogonaru, problema AOAR nu a fost violarea militieneasca a unui principiu, a unui drept elementar al omului liber - acela de a calatorii - ci cum sa faca sa calatoreasca fara sa se injoseasca, vezi Doamne!, cerand partenerilor de afaceri o invitatie.
Ca in bancul cu numitul Rahat Vasile care voia sa isi schimbe numele in Rahat Ion, acesti domni "poprietari" agramati, care se erijeaza in reperatorii onoarei businessmanilor grei din Romania, si-au dat girul - cu amendamentul lor jalnic din lac in put - la o masura care inca o data ne face de rusine in ochii lumii intregi.
Multumirea mea este ca aceasta AOAR nu reprezinta, totusi, oamenii de afaceri din Romania, ci - maxim - doar pe proprii membri - si in nici un caz pe cetatenii acestei tari.
Sunt destui romanii care sunt revoltati de masurile luate si de cele pe cale sa fie luate, constienti ca nu este admisibil ca Statul in care traiesc sa fie ostil propriilor cetateni, in virtutea unei fatarnice slugarnicii fata de "norme europene" inventate sau prost intelese - forumurile de dicutii si dezbaterile din massmedia pe acesta tema sunt relevante.
Spre stiinta politicienilor nostri care au intrat in Parlament in bocanci si cu camasile negre la guler, potrivit filosofiei politice tocmai cetatenii unui stat sunt cei care trebuie sa ii arate acelui stat cat ii este plapuma sub care sa se intinda si nu invers (Reciproca este valabila doar atata vreme cat echilibrul nu este compromis).
Restul este patria cetatenilor, iar daca nu este asa, acel stat nu este unul democratic!
Din pacate societatea civila organizata in ONG-uri a reactionat deocamdata anemic, cu exceptia AOAR care, la fel ca si guvernantii nostri, se pare ca nu au inteles nimic din problema in sine, dar nici din valorile lumii civilizate, in care speram ca, odata, sa traim.
Dar bineinteles, asta numai daca vom gasi pe cineva care sa ne dea o nenorocita de hartie - o putem numi de pe acum "adeverinta de om" -, care sa dovedeasca (ea, hartia!) cine suntem, ce vrem si cat timp avem de gand sa stam in acea(sta) lume.
