Cum se jupoaie o fosta intreprindere de stat. Asa asa ar numi o parte din actionarii Trans Cibin SA, ceea ce s-a intamplat cu fosta intreprindere ITA. O firma de stat, din Sibiu, privatizata si care a ajuns sa fie impartita intre doua SRL-uri. O poveste cu procese, aranjamente si inginerii financiare.

Trans Cibin SA este ceea ce a ramas din fosta intreprindere ITA (sau IRTA, initial). O intreprindere de stat, pentru reparatii si transport auto, care dupa '90, a urmat un proces de privatizare. La fel de intortocheat, ca tot procesul de trecere la capitalism, din Romania. Urmasul de drept al ITA, SC Trans Cibin SA este insa in cadere libera.

De ceva ani buni. Societatea, care a terminat de platit ultimii bani la FPS, actualul APAPS, abia in 2004, a fost rupta in doua. Doua firme, ale unor fosti membri din consiliul de administratie. Doua SRL-uri, unde nimeni nu are actiuni, si care merg, bine-mersi, cu resursele fostei intreprinderi.

Iar actionarii de la Trans Cibin au ramas cu buza umflata. Pentru ca actiunile lor s-au dus pe Apa Sambetei, odata cu firma. Trans Cibin sta rau acum. Are ipoteca pe tot ce inca detine, datorii mari, iar actuala conducere incearca fara succes sa o vanda.

Soarta Trans Cibin SA pare pecetluita. Cum s-a ajuns aici, de la o firma cu profit, pana nu cu multi ani in urma? O parte din actionari sustin ca prin capusare si prin relatii acolo unde trebuie.

Sfasiat in doua SRL-uri

Dumitru Rafaila, este un administrator de SRL. Si anume, Sib Peco SRL, o firma care are ca obiect principal comertul cu amanuntul al carburantilor. O firma, care, la prima vedere, nu are nici o legatura cu fosta intreprindere de stat ITA. Numai ca, Dumitru Rafaila a lucrat la ITA.

Iar, dupa privatizare, a fost si in consiliul de administratie si director executiv. Sotia lui lucreaza de asemenea, la Trans Cibin. Una din fiicele lui, Elena Mihaela Barbu, a fost directoare economica la Trans Cibin SA, iar acum este actionar majoritar si presedintele Consiliului de Administratie.

De asemenea, Sib Peco SRL are o statie de carburanti si niste masini care au apartinut Trans Cibin.

O alta firma care are legatura cu Trans Cibin SA este serele-ul Transcibin I.T.A., al carui administrator este un fost presedinte al consiliului de administratie al firmei pe actiuni, Ioan Dancila.

Acesta, impreuna cu ceilalti trei membri din consiliul de administratie de la fosta intreprindere au preluat pe serele, masinile pentru transport. Ceilalti patru membri sunt Dorin Flucus, Steliana Muresan si Gheroghe Gradinaru.

Acestia, impruna cu Ioan Dancila, au dictat tot in consiliul de 5 membri de la Trans Cibin SA si au cumparat de la firma pe SRL-ul Transcibin I.T.A masinile de transport fara a plati vreun ban.

Iar Trans Cibin SA a ramas cu inchirierile, datoriile si ipoteca.

Aranjamentul

In 2002, Trans Cibin SA era deja in cadere libera. Iar consiliul de administratie nu mai stia cum sa faca sa reduca din datorii. Si, mai mult, creditele erau inaccesibile, iar falimentul se zarea la orizont. Surse din interior arata ca falimentul firmei a fost premeditat, pentru a se ajunge la capusare.

Asadar, cei din conducere s-au gandit la o schema. Dumitru Rafaila, impreuna cu Ioan Dancila si alti membri, au decis ca fost intreprindere trebuie impartita. In trei. Doua SRL-uri, noi si curate ca lacrima, care sa faca afaceri cu adevarat si Trans Cibin-ul mama, care ramane cu datoriile.

Cele doua firme noi urmau sa aiba administratori pe Dumitru Rafaila, atunci director executiv si, de cealalta parte, pe Ioan Dancila, director general, alaturi de ceilalti trei membri ai CA. Firmele infiintate in 2002, Sib Peco, a lui Rafaila si Trans Cibin I.T.A, creata de Ioan Dancila.

"A fost o decizie a consiliului de administratie. Am hotarat ca asa e mai bine, ca sa putem salva firma, sa o impartim. Ambele societati infiintate au preluat din personal, iar Sib Peco a luat staaia de carburanti si ceva masini, iar Dancila a luat pe firma lui transportul", declara Dumitru Rafaila.

Motivatia era ca Trans Cibin SA avea datorii mari si nu mai putea desfasura nici activitatea de comert cu carburanti, nici cea de transport, unde nu putea obaine certificatul pentru transport international. SRL-urile erau fara datorii si puteau merge in liniste, pe cele doua activitati.

SRL-urile urmau sa plateasca o chirie Trans Cibin SA, pentru statia de carburanti si pentru masini. Numai ca, cei patru de la Trans Cibin I.T.A si-au pus in aplicare planul si au redus chiria initiala, de la 200 milioane la 90 de milioane lei.

Apoi, intr-o sedinta a CA, cei patru au fortat schimbarea contractului de inchiriere, pe vanzare-cumparare. Motivatia e ridicola: "Decat sa primeasca firma o chirie mica de 90 de milioane pe luna, mai avantajos este sa primeasca cateva miliarde bune, pe vanzare".

Chiria fusese coborata de cei patru, care conduceau si Trans Cibin SA si Transcibin I.T.A. Mai mult, factura de vanzare a masinilor, in valoare de 4 miliarde lei, dateaza din 7 februarie 2003. Iar Hotararea de vanzare luata de CA al Trans Cibin SA apare de-abia patru zile mai tarziu!

Si asa, printr-o simpla consfatuire, Trans Cibin ajungea pe mana conducerii, care isi pastra actiuni la fosta intreprindere, dar aveau acum afacerea proprie. Grosul afacerii mergea catre Transcibin I.T.A, unde sunt patru din cei cinci membri ai CA. "Eu am cumparat statia si masinile. Sunt toate pe acte.

Orice acuza ca am aranjat actele si ca nu am platit este nefondata", mai spune Dumitru Rafaila. Fiica acestuia Elena Mihaela Barbu a ramas directoare economica la Trans Cibin SA. Aceasta arata ca vanzarea statiei de carburanti catre Sib Peco, a fost "o solutie de moment".

Chiria platita de Sib Peco si de Transcibin I.T.A nu acoperea datoriile lunare catre furnizorii de carburanti. Atunci, vanzarea statiei a devenit o solutie de moment", spune Elena Barbu.

Aceasta adauga ca Transcibin I.T.A foloseste masinile pe care nu le-a platit catre firma-mama si tot firma mama plateste de pe urma acestora, pentru ca contractul de vanzare a fost dezavantajos pentru fosta intreprindere.

Si asa, ideea ca serele-urile sa ajute Trans Cibin SA, s-a evaporat, iar noile firme au inceput afaceri bune, pe patrimoniul fostei intreprinderi.

Profitul a scazut constant

In 1999, Trans Cibin SA avea un profit de circa 815 milioane lei vechi. Ceea ce arata o privatizare cu succes, la Sibiu. Numai ca, lucrurile au mers in jos, dupa ce, director executiv a ajuns Dumitru Rafaila. In 2000, profitul societatii a scazut la 363 milioane lei, pentru ca, in 2001 Trans Cibin sa inregistreze ultimul an de profit, de 23 milioane lei.

Urmatorul an a fost un dezastru, cel putin din punct de vedere al indicatorilor financiari. Pe hartie, Trans Cibin SA, inregistreaza in 2002, o pierdere de 16 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma avea profit. Pierderea vine in acelasi an in care cele doua SRL-uri preiau din patrimoniul si personalul fostei intreprinderi.

In fine, 2003 a adus un minus de 13 miliarde la Trans Cibin.

In acelasi timp cu declinul fostei intreprinderi, Sib Peco, creata in 2002, inregistreaza profit. De 131 milioane lei, in 2002, 26 milioane in 2003 si 133 milioane in 2004. Celalalt SRL, transcibin I.T.A, are un profit de 35 milioane lei, in 2002, un minus de 6 miliarde lei in anul urmator, pentru ca in 2004 sa aiba pierdere de 780 milioane lei.

Datoriile fostei intreprinderi ITA, au crescut treptat, de la 13 miliarde, in 1999, la circa 40 miliarde lei, in 2004.

Jocul cu actiunile

Dezastrul de la Trans Cibin SA s-a produs treptat. Iar datoriile mari si nerentabilitatea au alungat creditorii. Dupa segmentarea firmei, in 2002, disperarea domina inca in fosta intreprindere. Dintr-un motiv clar, nu avea cum sa plateasca ultimele datorii la APAPS si sa incheie si practic privatizarea.

Datorii de circa 5 miliarde lei, care trebuiau platite in 2003. Dar, firma mergea in pierdere si creditori nu se afisau. "Am tot amanat termenul limita. Am convins pe doamna de acolo sa ne mai pasuiasca", arata Rafaila. Si rabdarea APAPS a durat destul, din septembrie 2003 pana in februarie 2004.

Intre timp, adunari generale, consilii de administratie au tinut sfaturi. Fara rost. Au fost cautati investitori, care sa preia actiunile neachitate, pentru 5 miliarde lei. "Au fost cunoscuti ai membrilor, cunostinte, pe care i-am evaluat, cu care am discutat. Nimeni nu a vrut. Cand vedeau datoriile si cum mergea firma, plecau.

Au fost si alti membri care au adus investitori, e drept, dar le-am aratat cum stau lucrurile si tot au refuzat", sustine Rafaila. Ideea este ca, la inceputul lui 2004, consiliul de administratie a luat o decizie in disperare. "Primul investitor care venea la mine cu 5 miliarde, primea actiunile direct", spune Dumitru Rafaila.

Ei bine, primul investitor care a venit la biroul lui Rafaila, dupa aceasta decizie pe hartie, a fost Elena Mihaela Barbu, fiica lui Rafaila. Care a primit actiunile si a devenit actionar majoritar la Trans Cibin SA. Lucru care a starnit proteste si procese.

Elena Barbu spune ca ea a vazut un pootential in firma, de aceea a platit 5 miliarde. "Eram directoare economica, stiam cum e situatia si am vazut ca se poate face ceva. De aceea am facut investitia. Nu stiu de ce ceilalti investitori s-au ferit", declara Elena Barbu.

Pe de alta parte, o parte din actionari au aratat, in repetate randuri, ca Elena Barbu si-a insusit actiunile fara ca sa dea un ban. "Au fost sicane cu anonime, de mai multe ori. Oamenii spun multe. Dar cum sa facem asa ceva?", zice Rafaila.

Elena Barbu mai arata ca, la un memnt dat, Ioan Dancila ar fi propus rezilierea contractului cu APAPS. Acest lucru i-ar fi permis acestuia sa preia usor Trans Cibin SA.

Camata pentru SA

Actiunile consiliului de conducere de la Trans Cibin au iesit in evidenta prin multe aspecte. Inclusiv prin obtinerea de imprumuturi pentru firma, din partea unor persoane fizice. Atunci cand datoriile nu mai dadeau voie obtinerii de credite, conducerea a apelat la cunostinte.

La indivizi care au dat bani imprumut unei foste intreprinderi, cu dobanzi de camata. Dumitru Rafaila admite ca a obtinut, pentru firma astfel de imprumuturi, de la Vasy Barburiu, Lupulet Gheorghe si Marinela Pantea. Sumele au fost de 41.000 euro, 24.000 euro si, respectiv, 255.294.341 lei.

"Firma a luat bani de la persoane pentru ca avea mare nevoie. Nu a fost camatarie, a fost totul facut la notar, legal. Dobanzile erau putin mai mari, intr-adevar", arata Rafaila.

Unii din actionari cred insa ca prin aceste imprumuturi cu dobanzi mari, conducerea a prejudiciat firma cu sume mari, de ordinul zecilor de mi de euro, care, potrivit unui astfel de actionar, care nu a avut curajul sa isi dea numele, nu au fost evidentiate in contabilitate, de catre Elena Barbu. "Sunt numai povesti.

Totul este legal, pe acte si se poate dovedi oricand", spune fiica lui Rafaila.

Colonelul Radu Balici, omul din umbra

Un personaj mai aparte apare in tot filmul fostei intreprinderi ITA. Un colonel, fost sef al Politiei Capitalei, al serviciului de Cercetari Penale din IPJ Sibiu si fost sef al IPJ Prahova, Radu Balici.

Acesta apare ca asociat la Sib Peco SRL, alaturi de Dumitru Rafaila si se numara printre persoanele care au imprumutat Trans Cibin SA, fiind aratat cu degeteul de actionarii ramasi.

Balici ar fi, potrivit unor surse din cadrul Asociatiei Programul Actiunilor Salariatilor Trans Cibin (PAS), omul care a aranjat ca Trans Cibin sa castige toate procesele. Balici a ales sa plece din Sib Peco, de curand, din motive necunoscute.

Razboi prin anonime

Este o adevarata telenovela, in interiorul fostei intreprinderi privatizate Trans Cibin SA O gramada de procese, actionari care sustin ca li s-au furat actiunile, segmentari ale patrimoniului, acuzatii neoficiale de furt si fals in documente contabile. Razboiul se poarta pe ascuns. Prin anonime.

O astfel de anonima a ajuns si la ZIARUL de Sibiu. O anonima care descrie in termeni pe alocuri precisi, ceea ce s-a intamplat la Trans Cibin SA. "Cred ca in spatele anonimei este Dorin Flucus, fot director in perioada 2003-2004. Sau chiar nepotul meu", precizeaza Dumitru Rafaila.

Intre Trans Cibin I.T.A si conducerea Sib Peco exista o tensiune care a ajuns si in tribunale. Iar anonime au tot fost. "Am avut chiar si o sesizare la metrologie, pentru firma mea, Sib Peco.

Inca nu stiu exact nici acum cine a facut-o, daca a fost persoana al carui nume era trecut acolo, Pop sau daca a semnat Flucus cu nume fals", mai spune Rafaila. "Au tot fost astfel de anonime", arata si Elena Barbu.

In acest moment, Dumitru Rafaila este director la Sib Peco SRL. Este actionar la Trans Cibin SA. Fiica sa, Elena Mihaela Barbu, este presedintele consiliului de administratie al fostei intreprinderi si actionarul majoritar al acesteia.

Elena Barbu spune ca incearca sa gaseasca un cumparator de ceva vreme pentru Trans Cibin SA, care, conform indicatorilor financiar, este pe butuci.

"Intreaga afacere derulata de dl. Balici Radu si Rafaila Dumitru este suspecta, fiind ciudat faptul ca din verificarile organelor financiar-fiscale locale efectuate la S.C. Sib Peco S.R.L. nu a rezultat ca distribuirea carburantilor se face in baza unei evidente de gestiune olografa, intocmita de dl.

Rafaila Dumitru, in care sunt inregistrate livrarile fara a fi eliberate facturi fiscale sau alte documente contabile.

Ulterior, la sfarsitul fiecarei luni calendaristice este evaluata oportunitatea intocmirii facturilor fiscale si a chitantelor de plata aferente livrarilor in scopul evidentierii partiale a operatiunilor in documentele contabile. In prezent, dl. Rafaila Dumitru manifesta interes pentru transferarea terenurilor si cladirilor S.C.

Transcibin S.A., aflate sub ipoteca", se arata in "anonima", primita la redactia ziarului, anonima care, conform conducerii Sibi Peco, ar putea veni de la Transcibin I.T.A.