De cateva decenii, imprejurimile lacului Tasaul au fost supuse unei exploatari iresponsabile in vederea extragerii din sol a materiilor prime pentru fabricarea materialelor de constructii, precum si pentru obtinerea pietrei destinate realizarii de drumuri, terasamente si a altor obiective de infrastructura.

In urma inchiderii mai multor cariere si fronturi de lucru ale fostei Intreprinderi Miniera Dobrogea, zona lacului Tasaul a inceput sa semene cu un peisaj din zonele cele mai aride de pe mapamond sau chiar cu cel de pe Marte.

Lipsa oricaror lucrari de ecologizare a carierelor abandonate din zona lacului Tasaul nu numai ca incalca grosolan legislatia romana actuala de mediu armonizata cu cea a Uniunii Europeana, dar prin efectele nocive pe care le are asupra vegetatiei, enormele cantitati de praf raspandite de vant pe suprafete imense din teritoriul dobrogean conduc la transformarea extrem de rapida intr-un veritabil

desert a intregii regiuni dintre Dunare si Marea Neagra. Inainte de 1989, toate carierele din zona lacului Tasaul au apartinut Intreprinderii Miniera Dobrogea, care si-a schimbat dupa Revolutie denumirea in Dobromin S.A.

De-a lungul tranzitiei economice, Donbromin-ul a instrainat catre diverse companii private toate carierele de pe malul si din imprejurimile lacului Tasaul, cu exceptia uneia singure, situata in imediata vecinatate a rafinariei Petromidia. Din cauza exploatarii intensive si iresponsabile a rezervelor de calcar si piatra din subsolul regiunii Tasaul, relieful acesteia s-a modificat radical.

Ascunse printre micile dealuri ce marginesc lacul, se afla hidoasele relicve ale iresponsabilitatii umane, reprezentate de veritabile canioane artificiale ce pornesc radial din craterul gigantic format de exploatarile miniere de suprafata abandonate. Nici urma de masuri de ecologizare a zonei, asa cum prevad normativele legale actuale.

Aceste cariere abandonate se afla in imediata vecinatate a celor mai noi, aflate in plin proces de exploatare, cum este cea a companiei Lafarge Romcim, de langa catunul Luminita. Privatizarea carierelor din zona lacului Tasaul nu a condus nicidecum la o „civilizare" a exploatarilor salbatice practicate in perioada regimului comunist.

Lacul Tasaul, candva extrem de bogat in peste, este astazi aproape lipsit de viata. Cu toate acestea, Directia Apelor Dobrogea Litoral nu a luat nici o masura pentru protejarea lacului invadat de sterilul aruncat pe sest in apa de cei care exploateaza carierele situate in special in zona localitatii Sibioara.

Satenii din Luminita inghit praful carierelor mai vechi si mai noi

Nici localnicii din Luminita nu au scapat de norii imensi de praf generati de circulatia si descarcarea camioanelor care deservesc cariera Lafarge, in ciuda faptului ca producatorul de ciment de la Medgidia a incercat totusi sa asigure o protectie antipraf a drumului frecventat de autovehicule, prin construirea unui gard si a unor vagi intentii de udare a carosabilului.

Numai ca problema cea mai grava ramane tot existenta craterelor si a canioanele „selenare" lasate in urma de fostele cariere, de a caror soarta nu pare a se mai interesa nimeni, nici macar institutiile statului, abilitate si platite din banii contribuabililor pentru a veghea la respectarea legislatiei de mediu.

Astfel, Legea nr.137/29.12.1995 prevede fara nici o urma de tocmeala (art.54) faptul ca „persoanele juridice care exploateaza resursele subsolului au obligatia sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem natural".

Or la carierele abandonate de langa lacul Tasaul nu exista nici urma de lucrari de ecologizare, craterul fiind o sursa permanenta de praf nociv care, purtat de vant, acopera vegetatia de pe imense suprafete din teritoriul Dobrogei, teritoriu ce in curand va deveni un enorm desert - marturie a incapacitatii oamenilor de a conserva si proteja mediul ambiant.