Saptamanile trecute, in conturile de e-mail ale presei muresene a aparut anuntul unui copil din sistemul de ocrotire sociala, prin care acesta anunta intentia de a-si gasi o familie.
Nu ne-am repezit sa publicam scrisoarea, stiind ca in zilele urmatoare o vom putea citi in toate publicatiile muresene. Am dorit, in schimb, sa trecem dincolo de cuvinte, in lumea din care un copil de 15 ani incearca sa se elibereze, apeland la omenia noastra...
In locul copilului obisnuit, oarecare, pe care ne asteptam sa-l gasim la Ceuasu de Campie, am dat peste un suflet care se zbate sa isi creeze un viitor alaturi de niste oameni pe care sa ii numeasca "mama" si "tata".
Un copil care, de la inaltimea scaunului cu rotile in care este condamnat sa stea, are puterea sa spere ca in lumea asta cineva isi va cobori privirea spre el si spre problemele lui. Si ii va alina suferinta.
"M-am nascut apoape de Sfantul Nicolae, in 4 decembrie 1990. Dar cadoul de "Niculas" mi-a fost refuzat, pentru ca probabil parintii mei, speriati de problemele de sanatate cu care m-am nascut, m-au abandonat in maternitate.
Nu m-am plans niciodata si am incercat sa imi accept soarta, sperand ca poate, intr-o zi, cineva ma va lua «acasa» si voi avea parte de familia pe care o doresc", ne-a spus Alin Bogar, cu privirea melancolica, aplecata asupra mainilor impreunate in poala.
Dorinta implinita
Anul 1995 i-a adus familia pe care si-a dorit-o, cu care a stat timp de doi ani. "Jeno tata si Ilus mama" din Roteni l-au primit in casa lor si il tratau ca pe propriul lor copil. A fost perioada cea mai fericita a vietii lui. Familia adoptiva avea grija ca el sa mearga zilnic la scoala.
Notele pe care le primea erau bunicele, iar dorinta copilului de a invata era de nestavilit.
In acea perioada, o fundatie elvetiana, impreuna cu organizatia "Salvati copiii", au decis sa il duca in Elvetia pentru efectuarea unor operatii la coloana. Intre prima si a doua operatie, "Jeno tata" s-a imbolnavit si a murit, "iar "Ilus mama", evident, nu mai putea sa aiba singura grija de mine.
Asa ca am luat-o de la capat... Familia Novak Lajos din Targu Mures m-a luat sa aiba grija de mine, dar se purtau urat si mi-a fost frica sa raman cu ei.
Imi era frica sa nu ma trimita la cersit, asa ca dupa cea de-a doua runda de operatii din Elvetia, am refuzat sa ma mai intorc la ei…", povesteste Alin.
Din nou la Casa Copilului
Perioada de dupa reintoarcerea acasa, petrecuta la Centrul de Ocrotire Nr. 4 din Miercurea Nirajului, i s-a parut lui Alin "cel putin interesanta". A fost prins in vartejul unor evenimente care l-au bulversat.
Ajuns in pragul pubertatii, dorea sa ia parte la actiunile colective, iar "evadarea" in jungla orasului, dupa o viata petrecuta intre patru pereti, a fost ceva neasteptat, frumos si inspaimantator, in acelasi timp. Centrul din Miercurea Nirajului s-a desfiintat anul trecut.
Alin a fost repartizat provizoriu la Sancraiu de Mures, intr- una din casutele de tip familial, unde sunt ingrijiti copiii din sistemul de ocrotire. Ulterior, la nivelul DGASPC Mures, s-a decis mutarea lui Alin la Ceuasul de Campie.
"Si acolo si aici sunt cate 12 copii mici cu deficiente psihice. Eu sunt al 13-lea si cel mai mare dintre toti. Imi doresc foarte mult sa incep sa duc o viata normala. Nu am mai fost la scoala de un an jumate, din cauza ca distanta este prea mare. Si la Sancrai si aici sunt dealuri de coborat si de urcat.
In ultimul timp, proteza de picior mi-a ramas mica si am abandonat-o prin dulap", explica la despartire Alin.
Aceasta este istoria unui copil care incearca sa isi faca loc in lume, dupa puterile sale, tanjind dupa normalitate si iubire parinteasca.
