Levente Salat, prorectorul Universitatii Babes-Bolyai (UBB) si seful liniei de studii maghiare, are 49 ani si are ca principale domenii de specializare etnopolitica si filosofia politica normativa. A absolvit cursurile Politehnicii, in Cluj-Napoca, sectia Calculatoare, in paralel urmand si cursuri de Istorie si Filosofie la UBB.

Stagiul de doctorat, tot la UBB, s-a finalizat cu lucrarea de dizertatie pe problema dreptatii etnoculturale in societatile multiculturale din perspectiva filosofiei politice normative.

Si-a inceput activitatea profesionala ca lector asociat la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, in prezent fiind conferentiar la aceeasi facultate. In intervalul 2003-2005 a fost director al Centrului de Cooperari Internationale al UBB.

Din martie 2004, Levente Salat este prorector al UBB. In 2001 a luat Premiul UBB pentru volumul "Multiculturalismul liberal", in 2002 Premiul UBB pentru merite deosebite aduse dezvoltarii universitatii, in 2004 Premiul UBB pentru excelenta in profesorat, iar in 2005 UBB i-a acordat Premiul pentru excelenta in dezvoltarea institutionala.

Salat a publicat un numar mare de carti, volume si articole de specialitate.

Reporter : Adunarea Generala a cadrelor didactice de etnie maghiara de la UBB a dat un vot negativ scindarii UBB. In cadrul Adunarii s-au conturat doua tabere, cu pozitii diametral opuse. Dumneavoastra v-ati pronuntat impotriva scindarii.

Care au fost argumentele, pe care le-ati adus pentru ca UBB sa ramana in formula actuala?

Levente Salat: Este nevoie, inainte de toate, de nuantarea pozitiei mele. Pana nu demult, eu mi-am perceput mandatul de prorector responsabil cu activitatea liniei maghiare in termenii unui rol de mediere.

Atunci cand, in martie 2004, am acceptat propunerea de a candida la functia de prorector al UBB, am constatat ca situatia de la acea vreme se caracteriza prin pozitii incremenite in jurul unor optiuni care au blocat continuarea dialogului intre conducerea Universitatii si comunitatea cadrelor didactice de la linia maghiara.

Comunitatea maghiara sustinea, pe de o parte, nevoia infiintarii a doua facultati cu predare exclusiv in limba maghiara si a intreprins o serie de initiative in vederea realizarii acestora.

Conducerea universitatii s-a situat, pe de alta parte, pe pozitia ca aceasta problema este de competenta Guvernului, fiind de datoria acestuia sa recunoasca oficial caracterul multicultural al Universitatii si sa aloce fondurile necesare pentru aceasta structura institutionala specifica a UBB.

Am considerat ca e nevoie de o tentativa de apropiere a celor doua pozitii, de a vedea ce se poate realiza din doleantele comunitatii maghiare, ce pare acceptabil din aceste obiective pentru conducerea Universitatii.

Strategia mea era sa acceptam ca punct de plecare oferta Universitatii, premisa referitoare la caracterul multicultural si sa analizam cum anume poate fi dezvoltata aceasta forma de institutionalizare a multiculturalismului astfel incat aceasta sa includa cat mai mult din asteptarile formulate de cadrele didactice de la linia maghiara.

Asumarea rolului meu de mediator a devenit practic imposibila in urma deciziei Senatului din 20 februarie anul acesta, prin care s-a scos de pe agenda problema, considerandu-se ca organizarea actuala a Universitatii este singura posibila.

Am realizat ca felul in care mi-am conceput mandatul a condus la un esec si se impunea asumarea responsabilitatii si luarea in considerare inclusiv a optiunii de demisie din functie.

In acest sens am convocat Adunarea Generala a cadrelor didactice de la linia maghiara pe 2 martie unde am solicitat un punct de vedere al colegilor privind strategia care trebuie urmata in continuare, precizand fara echivoc ca, in cazul in care comunitatea adopta o optiune pe care nu o vad realizabila, atunci imi voi da demisia.

Cum o astfel de optiune nu s-a conturat, parerile exprimate de membrii comunitatii fiind foarte impartite, am hotarat sa-mi continui mandatul, dar reconsiderand semnificatia acestuia.

Din acest moment, rolul meu este de a facilita conturarea unor optiuni sustinute de comunitate, fezabile si asumate cu toate consecintele previzibile si de a reprezenta aceste optiuni in fata conducerii universitatii.

In ceea ce priveste intrebarea propriu-zisa, cred ca problema reformei structurale a Universitatii este una ce va deveni actuala mai devreme sau mai tarziu.

Pe scena invatamantului superior din Europa sunt in plina desfasurare importante procese de reforma care, din pacate, sunt preluate sau intelese cu intarziere de autoritatile de resort din tara, dar sunt convins ca se va impune si la noi necesitatea reconsiderarii structurilor.

Exista, pe de alta parte, o frustrare foarte clara exprimata de cadrele didactice de la linia maghiara privind felul in care invatamantul in limba maghiara este organizat si functioneaza in cadrul UBB.

Frustrarea vizeaza in esenta modul in care autonomia liniei de studii, sustinuta cu mare generozitate in declaratiile conducerii, se traduce in solutii institutionalizate. Personal, sunt convins ca orice propunere de solutie trebuie sa aiba in vedere ambele aspecte si ca in principiu sunt posibile abordari foarte inovative.

Politica generoasa

Rep.: Care au fost argumentele celeilalte tabere cu privire la scindarea UBB?

L.S.: Este evidenta acumularea unui esec colectiv al comunitatii maghiare in privinta ultimilor 15 ani. Nici unul dintre obiectivele majore fixate de comunitatea maghiara dupa revolutie nu s-a realizat.

Intre timp, a aparut o noua generatie, mult mai pregatita, care cunoaste tehnicile de comunicare politica, respectiv de mobilizare. Aceasta generatie urmareste in mod vizibil capitalizarea esecului colectiv cumulat in ultimii 15 ani. In acest context mai larg, UBB a fost un subiect extrem de usor de exploatat.

Erau multe controverse in plina desfasurare in jurul Universitatii. De exemplu problema inscriptiilor - desi UBB se declara o universitate multiculturala, problema inscriptiilor bilingve treneaza de mai multa vreme. Acesta este unul dintre argumentele de care generatia tanara s-a folosit.

Felul in care au tematizat problemele combina trei elemente. Pe de o parte, dreptul legitim al comunitatii maghiare la o universitate de stat in limba maghiara. Acest drept nu este contestat de nimeni, dar este cat se poate de evident ca acest lucru nu se poate face din interiorul UBB.

Al doilea element este faptul ca UBB s-a infiintat in urma comasarii fortate in 1959 a celor doua universitati, cea maghiara si cea romana. Cei ce doresc scindarea evoca dreptul de restituire asupra Universitatii Bolyai. In al treilea rand, problema institutionalizarii multiculturalismului in UBB.

Din acest amalgam s-a creat disputa actuala din jurul Universitatii. Cei care doresc scindarea UBB au facut greseala sa spuna ca remedierea deficientelor asumarii multiculturalismului din UBB include infiintarea facultatilor in limba maghiara. Acest lucru inseamna, de fapt, primul pas spre scindare.

Ei si-au asumat, in declaratii publice si in repetate randuri, aceasta pozitie.

Este foarte evident ca orice demers care urmarea imbunatatirea situatiei institutionale a liniei maghiare a ajuns intr-o conjunctura extrem de nefavorabila, deoarece exista temerea de partea cealalta ca orice se intampla este un pas catre scindare.

Rep.: Care este actuala politica a UBB in ceea ce priveste linia de predare in limba maghiara?

L.S.: Aceasta politica este extrem de generoasa, permite dezvoltarea liniei maghiare intr-o dinamica care deseori depaseste capacitatea comunitatii de cadre didactice de a sustine aceste specializari.

Acolo unde exista o acreditare pentru o specializare in limba romana, daca exista dorinta din partea comunitatii maghiare, posibilitatea organizarii invatamantului in limba maghiara este asigurata.

Gratie acestei politici exista, la ora actuala, un numar impresionant de specializari in limba maghiara.

Intre Da si Nu

Rep.: Ar fi justa scindarea UBB?

L.S.: Daca pornim din perspectiva istorica si ne gandim la faptul ca exista un precedent, ca a existat o universitate maghiara unificata fortat si daca nu avem in vedere alte criterii, atunci putem spune ca acest deziderat este just.

Daca insa luam in considerare evolutiile care au avut loc de atunci, daca avem in vedere contextul actual si aspectele tehnice de realizabilitate a scindarii, atunci lucrurile se schimba.

Personal, inclin sa cred ca in contextul actual scindarea ar fi o pierdere pentru ambele parti, mai ales daca aceasta s-ar produce intr-o varianta insuficient de bine pregatita si agreata de ambele parti.

Ar fi in avantajul tuturor sa se gaseasca o solutie care sa reflecte interesele tuturor partilor implicate.

Rep.: Este nevoie de o universitate strict cu predare in limba maghiara?

L.S.: Daca pornim de la premisa ca astfel de universitati exista in mai multe tari europene si ca exista o dorinta clara din partea comunitatii maghiare de a avea o universitate proprie, s-ar putea spune ca da.

Dar daca am face o analiza a formelor institutionale existente la aceasta vreme in care exista invatamant universitar in limba maghiara si daca am analiza consecintele previzibile privind efectele infiintarii unei noi institutii de acest gen, nu ar fi exclus sa se ajunga la concluzia ca acest deziderat se poate realiza doar in detrimentul formelor institutionale existente in momentul de fata.

Rep.: Cati studenti de etnie maghiara sunt la UBB ?

L.S.: La UBB la ora actuala 6.400 de studenti studiaza la linia maghiara si din totalul de 44.000 de studenti inscrisi la toate formele de invatamant aproximativ 11.000 de studenti s-au declarat a fi de etnie maghiara.