Zilele trecute, presa ardeleana se arata revoltata de faptul ca Ministerul Transporturilor a alocat 250 milioane euro pentru modernizarea caii ferate Bucuresti- Constanta, in detrimentul Autostrazii Transilvania.

Invidiosi, ardelenii acuzau ministerul de dezinteres si luau in derizoriu importanta lucrarilor de reabilitare a tronsonului dobrogean al CFR, modernizari care vor permite cresterea vitezei de deplasare a trenurilor pe ruta Bucuresti- Constanta pana la 160 km/ora, ceea ce ar fi redus durata de parcurgere a acestei distante pana la o ora- o ora si jumatate.

Se pare ca invidia ardelenilor ne-a adus ghinion, daca stam sa ne uitam la numele firmelor implicate in acest proiect. Firma austriaca Swietelsky GmBH si societatea germana WiebeGmBH, doua din contractantele acestui proiect de un sfert de miliard de euro sunt protagonistele unei tepe de 4,5 milioane euro, data in 2003, culmea ironiei, sucursalei transilvane a CFR. Coincidentele nu se opresc aici.

Tepele germano- austriece au fost date in cadrul unui program de reabilitare absolut identic. In 2001, au inceput lucrarile de modernizare a tronsonului CFR Bucuresti Nord- Campina, lucrari care ar fi permis trenurilor sa circule cu 160 km/ora, asa cum se intampla in tarile occidentale. Partile contractante au fost Swietelsky GmBH, Wiebe GmBH si Compania de Constructii Cai Ferate SA (CCCF).

Inceputurile colaborarii au fost cat se poate de armonioase. Cei doi parteneri de asociere straini erau la prima lucrare in Romania si, la acea vreme, au beneficiat de intregul sprijin al CCCF, care dispunea de specialisti autorizati, laborator agrementat, surse materiale verificate, relatii pe plan local, precum si cunoasterea in amanunt a legislatiei in vigoare.

Prin contractul incheiat intre CCCF SA, Swietelsky si Wiebe, fiecare a beneficiat de cate o treime din proiect. Astfel, partenerii straini detineau majoritatea actiunilor, adica doua treimi din intregul contract.

Prin Managementul Tehnic (Swietelsky) si Managementul Comercial (Wiebe), reprezentantii celor doua societati au inceput insa in anul 2002 o adevarata campanie sustinuta impotriva CCCF, implicit a statului roman, prin diverse actiuni extrem de grave.

Initial, cei doi parteneri straini au furat, scurt, un milion de euro din banii dati de CFR si cuveniti CCCF, refuzand pur si simplu sa livreze partenerului roman suma pentru lucrarile prestate.

Ulterior, la maraiturile de nemultumire ale romanilor au solicitat modificarea contractului si instituirea unui plan de plati care sa necesite numai semnaturile lor, fara ca CCCF, detinatoarea unei treimi din contract sa mai aiba vreun drept de a incasa bani.

Romanii, bataia de joc a germanilor, austriecilor si elevetienilor

Romanii au contestat decizia la Curtea de Arbitraj de la Zurich, dar nu au avut castig de cauza in fata elvetienilor. Dimpotriva, un fel de complot germano- austriaco- elevetian a decis ca la banca finantatoare a proiectului, Dresder Bank, din Bremen, sa fie luate in considerare numai semnaturile companiilor straine.

Cireasa de pe tortul nesimtirii austriece a fost decizia Swietelzki, care a eliminat-o pur si simplu din proiectul platit de CFR pe compania romana parte a CFR-ului. Lucrurile au degenerat de-a dreptul, restul proiectului desfasurandu-se sub semnul dezinteresului, jaful germano- austriac insemnand, de pilda, sabotarea intregului tronson lucrat, prin nerespectarea parametrilor tehnici ai lucrarii.

Astfel, Swietelsky si Wiebe au turnat de-a lungul terasamentului un strat de forma de doar 40 cm, si nu 50 cum se stipula in proiect. Efectul a fost catastrofal: calea ferata s-a tasat, linia are o rezistenta scazuta si a devenit extrem de sensibila la inghet. Iar viteza de circulatie a trenurilor a trebuit redusa.

Asta in conditiile in care, reamintim, scopul acestor lucrari era acela de a facilita marirea vitezei de deplasare a trenurilor.

Reprezentantii CCCF, au estimat, la nivelul anului 2003, ca partenerii germano- austrieci au tepuit partea romana, cea care a platit intreaga lucrare, cu 4,5 milioane euro, reprezentand manopera realizata de romani pana au fost exclusi din proiect si contravaloarea materialelor de constructie folosite.

Culmea tupeului, reprezentantii firmelor germane si austriece nu au negat nici un moment teapa trasa CFR, multumindu-se doar sa nu comenteze. Iata ca, dupa trei ani, aceleasi firme se intorc pe tronsonul Bucuresti- Constanta.

Data fiind experienta celor doua firme in tepele date statului roman, este extrem de interesant de aflat cum de au fost in stare conducerea CFR (cea care a pierdut in 2003 suma de 4,5 milioane euro din cauza manevrelor germano- austriece) si ministrul Gheorghe Dobre sa mai acorde credit societatilor in cauza.

Raspunsurile le vom afla peste cateva luni, atunci cand vom constata starea dezastruoasa a tronsonului aflat in grija Swietelsky si Wiebe si mai ales in conturile celor care au intermediat aceste afaceri.