Intr-o tara in care toate institutiile statului se descurca la limita subzistentei, pare de domeniul incredibilului sa ai chiar sub nasul tau o avere de cateva zeci de milioane de euro si sa refuzi cu obstinatie sa o valorifici. Este cazul Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Constanta, unul dintre cele mai importante din tara si viitoarea granita de est a Uniunii Europene.

Din motive necunoscute, care tin mai degraba de o mentalitate invechita decat de rea intentie, Politia de Frontiera constanteana nu este lasata sa-si valorifice bunuri a caror valoare depaseste cu mult 10 milioane euro. Sute de masini care zac nefolosite in parcarea Inspectoratului, patru nave de patrulare sunt date la casat si peste zece hectare de teren intravilan sunt lasate in paragina.

Numai rablele din parcul auto al IJPF valoreaza peste 500.000 euro la fier vechi, dupa cum a declarat in exclusivitate pentru „Replica" seful Politiei de Frontiera Constanta, comisarul Adrian Toba. Dar cei de la Bucuresti nu-l lasa sa le vanda. Seful IJPF da din umeri, nu are nici el vreo explicatie pentru refuzul celor de la Bucuresti.

Iar exemplul celor aproape trei sute de masini este unul minor. Comisarul Toba ne-a povestit si despre cele patru vedete de patrulare, care daca ar mai fi lasate la apa s-ar scufunda aproape instantaneu, avand o vechime in „campul" muncii de peste 50 de ani.

O astfel de nava cantareste in jur de 120 de tone, doar fierul vechi adunat de la cele patru vedete valorand peste 2,1 miliarde lei, fara a mai pune la socoteala aluminiul si celelalte metale componente, mult mai scumpe.

Cel mai delicat exemplu este insa cel al terenurilor in paragina, foste cazarmi dezafectate sau pur si simplu spatii ale IJPF care nu au efectiv nici o utilitate, hectare de teren „cultivat" cu ciulini si plin de serpi.

Multe consilii locale ar face orice sa puna mana pe ele, exista chiar discutii, tatonari in acest sens, dar comisarul Toba ne-a declarat ca nu poate face nimic, Bucurestiul nefiind de acord sa instraineze bunurile. Cele mai insistente voci se fac auzite, potrivit sefului IJPF, din partea consiliilor locale de la Vama Veche, Neptun si Agigea, dar si din partea unor firme din municipiul Constanta.

La nivelul judetelui, din cei 10.506, 87 kilometri patrati de uscat pe care ii are la dispozitie, Politia de Frontiera are cel putin zece hectare de teren intravilan de care se poate dispensa fara a-i simti lipsa. La preturile actuale ale pietei imobiliare, aceste terenuri valoreza milioane de euro, bani din care Politia de Frontiera constanteana si-ar rezolva toate problemele.

Terenuri de milioane de euro din Tomis, puse sub „sechestru"

Comisarul Toba ne arata, de la geamul biroului sau, cele 16 hectare de teren din buricul Constantei, proprietatea IJPF. „Daca mi-as lasa oamenii sa cultive un strat de rosii sau de cartofi pentru popota, m-ar da imediat afara", ne-a marturisit seful de la Frontiera.

Cei de la Bucuresti nu-l lasa sa faca nimic cu pamantul: sa-l lucreze, sa-l inchirieze, sa-l vanda sau sa se asocieze intr-o afacere, sa ridice o ferma din care sa hraneasca inspectoratul. Comisarul Toba ne-a povestit unul din visele sale, ce ar face el daca ar primi aprobare sa vanda, de exemplu, 8 hectare din cele 16 pe care IJPF le are in cartierul Tomis.

„Blocuri cu locuinte pentru angajati, o gradinita pentru copiii personalului, un centru de instructie. Asa au politistii de frontiera din Germania sau Spania, adevarate cartiere ale lor. Eu sunt seful Inspectoratului si inca stau cu chirie, nu exista locuinte de serviciu, mereu ni se spune ca nu sunt si ca trebuie sa asteptam", ne-a spus comisarul Toba.

Iar visele sale sunt cat se poate de realizabile, daca tinem cont de faptul ca un metru patrat de teren in zona Tomis valoreaza circa 80 euro. Cele opt hectare de pamant pe care IJPF este nevoit sa-l lase in paragina valoreaza 6,4 milioane de euro.

„Le dau lor, la Bucuresti, 5 milioane, sa-mi ramana mie numai un milion si tot imi ajung sa-mi modernizez inspectoratul, numai sa fie de acord", a spus Toba. Nici macar pentru casa de odihna de la Mangalia, cu trei apartamente si sase garsoniere, nu se gasesc bani de renovare, iar romanii se cam fac de ras in fata delegatiilor straine, pe care sunt nevoite sa le cazeze in hoteluri.

Cheltuielile IJPF sunt astfel mult mai mari, dar nimeni de la Bucuresti nu se gandeste la o eficientizare sau la un plan managerial care sa permita Constantei sa profite de mina de aur pe care sta.