Vinerea Mare a fost ziua aleasa de Fundatia Umanitara Alexandrion, pentru ca impreuna cu Fundatia "Destine Comune", organizatie a femeilor din Targu Mures afectate de cancer, sa imparta cadouri de Paste copiilor internati in compartimentul Hematooncologie Pediatrica din cadrul Clinicii Pediatrice I din Targu Mures.

Faptul ca un copil poate fi bolnav de leucemie, limfom sau tumoare renala este de neimaginat. Zilnic cele 20 de paturi ale sectiei de Hematooncologie Pediatrica sunt ocupate de copiii care sunt afectati de aceste boli.

Iar atunci cand te afli printre ei, te simti vinovat pentru boala lor si inca o data vinovat ca tu, adult, esti sanatos si ei sufera. Este tot realitate crunta.

Pentru a aduce putina bucurie, pentru a le face mai usoar sederea in clinica in zile de sarbatoare sfanta, Stela Hanusz, presedintele organizatiei "Destine Comune", si Fundatia Umanitara Alexandrion, a carei presedinte este Andreea Gurtler, le-au pregatit copiilor pachete cu dulciuri, sucuri si creioane colorate.

Durere si speranta

Adi este un baietel de 12 ani. Cand avea cinci ani, a fost dignosticat cu leucemie acuta limfoblastica. De atunci alterneaza starile de remisie a bolii, cu recaderi. Dar boala a devenit feroce, ultima lui sansa de vindecare fiind transplantul de maduva.

"Ultima recadere am avut-o acum doi ani jumate, apoi totul a fost bine pana in octombrie cand boala a revenit. Este necesar transplantul de maduva. Saptamana viitoare, daca putem, vom merge la Timisoara pentru testul de compatibilitate. Apoi asteptam.

Daca unul din parinti e compatibil cu mine, vom face transplantul la un spital din tara. Daca nu sunt compatibili, atunci ne vor trebui bani. Am inteles ca vreo patru miliarde de lei. Tata e sofer pe tir, mama e angajata ca asistent social pentru ca trebuie sa aiba grija de mine. Si mai am doi frati.

Nu stiu de unde vom avea bani pentru transplantul de maduva. Noi speram ca testele sa arate ca suntem compatibili", ne-a spus Adi, privindu-ne drept in ochi. O privire curajoasa pornita din doi ochi albastii. Am auzit dinainte de a sta de vorba cu acesti copii ca ei privesc altfel boala.

Cu incredere, cu speranta, fara presiunea altor ganduri sau probleme, dar nu cu inocenta, asa cum am fi tentati sa credem. Medicii sunt siguri ca ajunsi la 10- 12 ani, pacientii lor, stiu mai multe despre boala decat lasa sa se vada.

Dar nu pun pe umerii parintilor presiunea constientizarii bolii. "Ei sunt cei care incearca sa fereasca parintele de suferinta. Sunt mereu surazatori, sunt mereu in miscare, sunt mereu gata sa se ajute intre ei.

Iar atunci cand urmare a tratamentelor isi pierd parul se incurajeaza intre ei", ne-a spus Horvath Adriene, medic in cadrul sectiei de Hematooncologie Pediatrica.

Viata la 13 ani

Pentru Mihaela, ultima perioada a fost una dificila. Nu i-a fost deloc usor ca acum cateva luni, cand implinea 13 ani sa ramana fara par ca urmare a tratamentului cu citostatice, tratament pe care il urmeaza din cauza leucemiei, boala care s-a abatut asupra ei cu multi ani in urma.

Acum, pentru a ascunde ravagiile facute de boala si tratament isi ascunde capul sub o sapca primita cadou de la personalul clinicii. Dar trasaturile ei frumoase, indulcite de varsta trecerii de la copilarie la adolescenta, rabufnesc de sub borurile lasate.

Mihaela este din Brasov, dar a ales sa vina la tratamente in Targu Mures pentru ca a auzit si ea si familia ei ca medicii de aici ar fi cei mai buni. Este plina de speranta, desi in urma actualului tratament se va decide daca este nevoie de transplant. "Boala mea a fost descoperita de medicii de la Targu Mures.

Cei din Brasov mi-au facut teste si analize dar nu au descoperit nimic suspect. Pentru alte teste m-au trimis aici. Si am aflat ca ceea ce nu vedeau cei de la Brasov era de fapt leucemie. Boala e intr-o faza ciudata pentru ca in ultima perioada, fac tratament, merg acasa si la o saptamana ma intorc cu probleme".

Asta ne-a spus Mihaela pe un ton cald, egal, fara patima, dar cu speranta ca totul va fi bine, ca va putea sa mearga din nou la scoala pentru ca este eleva in clasa a saptea. La anul vrea neaparat sa dea examen de admitere la liceu.

Mereu alaturi

Istvan este un baietel de sase ani atat de bolnav, cu atat de multe probleme, incat in ultimii ani a stat majoritatea timpului in spital. Boala l-a lovit cand avea doi ani. De atunci el si mama lui "locuiesc" in patul unui salon al clinicii. "Atunci cad s-a imbolnavit Istvan, aveam si o fetita de aproape un an. De atunci sunt patru ani.

Trec luni de zile fara sa imi vad familia, fetita si sotul. Am trait separat, sperand intr-o minune. Acum speranta s-a spulberat, pentru ca ni s-a confirmat ca Istvan are nevoie de operatie de transplant de maduva. Suntem oameni saraci si nu avem bani si nici speranta ca vom avea vreodata.

Este vorba totusi de patru miliarde de lei. Viata noastra… ce e viata noastra…?", ne-a intrebat Eva, mama copilului Istvan. Dar pentru ca in acelasi timp privea catre puiul ei, am stiut ca de fapt vorbea cu Istvan, singurul ei partener de discutii din ultimii patru ani.

Parinti care isi privesc copiii ajunsi in pragul agoniei. Copii care privesc cu incredere spre cei de la care asteapta ajutor. Incapacitatea noastra de a-i ajuta. Si durerea pe care o provoaca constientizarea acestui adevar. Aceasta este drama zilnica a prea multor copii, ai nostri.

De sarbatorile de Paste, adultii cu aceleasi probleme de sanatate le-au adus acestor copilasi putina bucurie. Acum, dupa ce sarbatorile au trecut, povestea unora dintre ei a devenit cunoscuta si poate vom reusi sa gasim in noi puterea de a oferi o mangaiere, o mana de ajutor.