Pasionat cercetator al documentelor din vechime, un arhivist din Oradea si-a inscris definitiv numele in cataloagele internationale ale oamenilor de stiinta care studiaza caderile de meteoriti pe Terra. GAZETA l-a gasit pe singurul roman care a demonstrat, de doua ori consecutiv intr-o perioada extrem de scurta de timp - mai putin de un deceniu, ca istoria poate fi rescrisa.
Meteoritul de la Oradea
Mihai Georgita, cercetator la Directia Judeteana Bihor a Arhivelor Nationale, este omul care a facut, cu totul intamplator, o descoperire de exceptie atunci cand a gasit cea mai veche atestare documentara a unui meteorit cazut in Romania.
Este vorba despre un document unicat care a stat la pastrare in arhivele Academiei Militare din Viena si care, copiat pe microfilm, a ajuns la Bucuresti in anul 1970, unde nici unul dintre cei care l-au studiat nu au realizat ca acesta contine dovada clara a celui mai vechi meteorit cazut in Romania.
In ianuarie 2002, arhivistul din Oradea, care studia microfilmul pentru lucrarea sa de doctorat, a fost surprins sa vada o schita extrem de clara si explicita facuta in primavara lui 1692. La acea vreme, Cetatea Oradiei era pasalac turcesc si era asediata de trupele austriece.
Dupa cum relateaza documentul, redactat de generalul de cavalerie contele von Auersperg, in zorii zilei de 20 aprilie “din cer a venit o minge de foc, ca o ghiulea de 200 de kilograme, care a trecut de avanposturile noastre, peste cetate si peste tabara, iar apoi a cazut in padurea de acolo”. Era vorba de padurea dinspre Olosig, zona unde acum este Parcul Copiilor din Oradea.
“Meticulos, generalul si-a adunat toti ofiterii care au fost martori oculari ai evenimentului, dupa care a facut o schita foarte riguroasa”, spune Mihai Georgita. “In document, apare si o legenda care descrie plafonul de nori din acea noapte, dimensiunea aproximativa a meteoritului, coada de flacari si ploaia de foc din urma impactului cu solul.
Meteoritul a provocat panica atat in randul asediatorilor, cat si printre musulmanii din cetate, care, fiecare, au inceput sa traga haotic salve de tun. Asediatorii au crezut ca turcii au lansat un contraatac, in vreme ce musulmanii credeau ca austriecii au trecut la un atac surpriza. Schita lui Auersperg este un document militar, un raport inaintat generalului von Veterani, la Viena.
Daca un asemenea act contine descrierea si schita meteoritului inseamna ca austriecii i-au dat importanta cuvenita, adica stiintifica”, mai spune Georgita.
Descoperire cu repetitie
Descoperirea din iarna lui 2002 i-a starnit arhivistului oradean curiozitatea si, dupa cum declara inca de pe atunci, a initiat un studiu amplu asupra fenomenelor caderilor de meteoriti in Transilvania, despre care istoria perioadei medievale ne spune atat de putine lucruri.
“In acele vremuri de restriste pentru populatia din Transilvania, fenomenele ceresti aveau o semnificatie deosebita, preponderent cu regasire in misticism”, vorbeste Georgita. “Era normal, cunostintele de astrologie a marii majoritati a oamenilor erau aproape nule, iar imaginatia colectiva asocia aceste fenomene, mai ales cometele ori meteoritii, cu prevestiri de vremuri rele.
Fiind foarte spectaculoase si generand de cele mai multe ori panica in randul populatiei, era normal ca ele sa se regaseasca oarecum si in scrierile cronicaresti. Insa au fost gasite extrem de putine asemenea atestari”, mai spune cercetatorul. Asta, pana acum doi ani, cand meticulosul arhivist a mai dat o lovitura.
Cluj, vara lui 2004. “Studiam colectia de documente Hurmuzaki”, spune Mihai. “La un moment dat, am dat peste o scrisoare a ambasadorului Venetiei la Poarta Otomana, Aloise Molin.
Depesa, foarte scurta si datata in 5 aprilie 1659, era adresata dogelui Venetiei si descria strict intamplarea la care a fost martor ocular, dovedind ca inca de pe atunci exista o preocupare stiintifica vizavi de aceste fenomene ceresti.
Ambasadorul se indrepta spre locul unde urma sa se tina dieta din Transilvania - in zona Bistrita - si a fost extrem de impresionat de <
Alta a cazut in cealalta parte, in Valahia, iar alta inspre Polonia, ceea ce a provocat o mare teroare printre oameni. Bucati din aceasta (cea cazuta la Bistrita) au fost trimise astrologilor pentru a da preziceri>>”. Aceasta noua descoperire reintregea tabloul atestarilor documentare ale caderilor de meteoriti din Romania, inscriind o noua data.
Meteoritul de la Oradea, cunoscut pana atunci ca cel mai vechi din Romania, a devenit nitel mai “tanar”, surclasat de atestarea ambasadorului venetian. Insa lucrurile nu s-au oprit aici.
Istorie rescrisa
Dovedind un stoicism de invidiat, cercetatorul din Oradea si-a concentrat atentia asupra oricarui inscris care putea sa releve alte caderi de meteoriti in Transilvania. Si soarta i-a suras din nou. In trei ani de la prima sa descoperire, Mihai a avut din nou noroc. Interesul i l-a suscitat “Cronica Transilvaniei”, lucrare scrisa de carturarul Georg Kraus.
“Am gasit o singura mentiune, insa foarte importanta”, spune Mihai. “In ziua de 5 decembrie 1618, la orele doua spre ziua, a aparut o noua stea cu coada lunga, avand un cerc mare, in intregime scanteietoare, care arunca bucati din ea asupra Sibiului. Aceasta a tinut pana la ceasurile cinci”, scria neamtul in cronica sa.
“Pentru mine este dovada de netagaduit ca in acele vremuri Transilvania a fost lovita de un val de fenomene ceresti”, spune Mihai. “Carturarul se referea, cel mai probabil, la o cometa despre care scriau si cronicarii din Germania si care a fost vazuta acolo timp de aproape un an.
In Transilvania, a fost vizibila aproape o luna si este foarte posibil ca meteoritul de la Sibiu sa se fi desprins din coada acesteia. Mentiunea lui Kraus este, insa, singura descoperita pana acum care se refera la Transilvania si nici in ziua de azi nu se stie despre ce cometa era vorba”, mai spune Georgita.
Arhivistul de pe Cris a rescris istoria contemporana, iar numele sau sta scris in analele ce dovedesc caderile de astri ceresti in Romania, in dreptul celor mai importante descoperiri de gen din Romania. Lucru care demonstreaza pe deplin cat de putine lucruri se cunosc din trecut si cat de multe mistere mai sunt inca de dezvelit.
Muzeul astrelor
Muzeul de Mineralogie al Universitatii “Babes-Bolyai”, din Cluj Napoca, detine o mare varietate de specii minerale. Printre cele mai interesante este colectia de meteoriti, care contine 222 de esantioane de astre ceresti si este cea mai importanta de acest tip din tara.
Muzeul clujean detine fragmente a cinci dintre meteoritii cazuti in Romania, inclusiv bucata cea mai mare (35,7 kilograme) din caderea de la Mociu (1882, judetul Cluj), a carui denumirea stiintifica este “meteoritul de la Mocs” si despre care se presupune ca ar fi avut o greutate de peste 300 de kilograme. Din astru au fost recuperate 911 bucati, cantarind in total 174 kilograme.
Exista atestari documentare si ale martorilor oculari care certifica faptul ca fenomenele luminoase care au insotit prabusirea meteoritului au fost vazute din Slovacia pana la Craiova si Brasov, iar zgomotul a fost auzit pana la Sibiu si Toplita.
In afara de fragmentele de meteoriti cazuti in Romania, celelalte exponate ale muzeului de mineralogie din Cluj-Napoca sunt adunate de pe toate cele cinci continente ale lumii, unele constituind raritati pe plan mondial.
Conform informatiilor de pana acum, in colectiile publice in lume exista circa 2.100 de mostre de meteoriti, adunate de pe toate continentele. Mai mult de jumatate dintre astrele ceresti au cazut in Statele Unite ale Americii.
Termenul de “meteor” provine din limba greaca si inseamna “fenomen petrecut pe cer”. In particular, se refera la fenomenul luminos provocat de aprinderea materiei cosmice, din cauza frecarii cu atmosfera terestra.
Deseori, in limbajul comun termenul de meteorit este confundat cu cel de meteor. Semnificatia corecta a celor doua cuvinte este, insa, alta. Meteoritul este un corp ceresc de dimensiuni mari care reuseste sa strabata atmosfera si ajunge pe Pamant, intreg ori in fragmente dupa explozia din atmosfera terestra.
Meteorul se vaporizeaza in frecarea cu atmosfera si niciun fragment din el nu loveste Pamantul.
In urma cercetarilor recente, s-a constatat ca o parte dintre meteoriti sunt fragmente lunare sau martiene, iar restul isi au originea tot in sistemul nostru solar, intre planetele Marte si Jupiter.
S-au inmultit
Pe teritoriul Romaniei erau inregistrate, pana mai ieri, opt caderi de meteoriti si patru de meteori. Cea mai veche mentiune era din anul 1692, in urma descoperirii cercetatorului oradean Mihai Georgita, care a gasit dovada istorica a singurului meteorit cazut in Oradea, cel mai vechi atestat documentar pe teritoriul Romaniei, fiind urmat de relatarea din 1774 despre caderea de langa Targoviste.
Acum, insa, dupa ultimele descoperiri semnate tot de Georgita, meteoritul din 1692 a ajuns pe locul trei ca vechime, cel mai “batran” fiind cel cazut in 5 decembrie 1618, la Sibiu, urmat de cel cazut in 1659 in zona Bistritei.
Impact devastator
Fenomenul Tungusk retine inca atentia oamenilor de stiinta, pasionati de mineralogie si cercetarea corpurilor ceresti, din intreaga lume chiar si acum, dupa 95 de ani de la producere. La finele lunii 30 iunie, in anul 1908, in taigaua siberiana, s-a produs un “impact cosmic”, in apropierea raului Podkammenaia Tunguska.
Unii specialisti spun ca Pamantul ar fi fost lovit de un obiect a carui origine nu a fost stabilita nici pana azi, in vreme ce altii cred ca “fenomenul Tungus” s-a produs in urma exploziei unui meteorit la mica distanta de suprafata terana. Impactul a fost devastator, explozia distrugand totul pe o suprafata de aproape 2.200 kilometri patrati.
Flacarile, care au mistuit peste 1.000 de kilometri patrati de padure, au fost vizibile mai multe saptamani de la sute de kilometri departare.
Cercetatorii au estimat ca, judecand dupa efectele dezastruoase produse, greutatea astrului ceresc ce a lovit Siberia a fost de aproximativ 100.000 de tone, iar forta exploziei produse in urma impactului colosal de 2.000 de ori mai puternica decat bomba atomica de la Hiroshima.
In taiga au fost gasite zeci de cratere lasate de fragmentele desprinse din meteoritul gigant, dintre care cel mai mare are diametrul de peste 60 de kilometri. Ce pare ciudat este faptul ca, nici pana azi, nu s-a descoperit niciun fragment din meteorit. Dupa impact, timp de cateva saptamani pe intreg globul au avut loc fenomene seismice si meteorologice de o intensitate nemaintalnita.
Imaginatia oamenilor a dat nastere chiar la cateva exagerari dintre care cea mai picanta spune ca, chiar la cateva zile de la explozie, cerul era atat de luminos incat la Londra se puteau citi ziarele pe strada in miezul noptii.
Zona in care s-a produs impactul a fost cercetata pentru prima oara in anul 1927 de savantul rus L.A. Kulik (foto). Se presupune ca meteoritul de la Tungusk este cel mai mare care a lovit Pamantul in ultimii 2.000 de ani.
