In data de 14 august a intrat in vigoare acordul de incetare a focului in sudul Libanului, intre armata israeliana si luptatorii miscarii islamiste siite Hezbollah.

Conflictul, inceput la 12 iulie ca urmare a rapirii a doi militari israelieni de la frontiera cu Libanul, a facut peste 1.000 de victime libaneze, majoritatea civili, si peste 150 de israelieni, majoritatea militari.

“In Israel, lumea e resemnata in fata mortii”

Maria Spielman este o profesoara din Cluj, care traieste de aproape trei ani, impreuna cu sotul ei, in Israel, in orasul Netanya, situat intre Haifa si Tel Aviv. Sotii Spielman s-au intors vara aceasta in tara, pentru a-si revedea familiile si pentru un scurt concediu la Marea Neagra.

Maria Spielman a consimtit sa ne povesteasca despre situatia din Israel si despre cum percepe un roman conflictul din zona.

Reporter: Considerati intemeiate motivele declansarii razboiului dintre Israel si Liban?

Maria Spielman: Eu ma pricep destul de putin la lucrurile astea. Insa vazand situatia de acolo, pe de-o parte mi se par intemeiate. Israelienii sunt obisnuiti cu situatia militara de acolo, insa mie mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu atentatele. La noi in oras au avut loc doua explozii de cand am ajuns eu acolo.

Israelienii traiesc cu atentatele, nu au incotro. Ei au fost mai putin socati decat mine cand s-au produs exploziile. Obisnuit e totusi un fel de-a spune. Atata timp cat te plimbi linistit pe strada si o bomba poate exploda oricand langa tine, nu stiu ce fel de obisnuinta poate fi asta.

Rep.: Care a fost reactia poporului israelian vizavi de stoparea conflictului?

M.S.: Eu eram deja aici cand s-a intamplat, dar am inteles ca s-au bucurat. Nu stiu insa cat sunt de multumiti ca s-a terminat asa. Dezarmarea Hezbollahului nu s-a realizat in masura in care isi dorea poporul evreu.

Rep.: Credeti ca a incetat cu adevarat conflictul?

M.S.: Israelienii asteapta sa vada ce se intampla in continuare. Deocamdata nu considera situatia nicicum. Se bucura ca nu mai explodeaza rachete si ca soldatii vin acasa. Pentru ca toti au cate o mama, o familie care ii asteapta sa se intoarca teferi.

Nu imi dau seama daca s-a incheiat conflictul cu adevarat. Am observat insa ca soldatii israelieni sunt foarte buni patrioti. Am vazut la o televiziune din Israel un soldat ranit care spunea ca abia asteapta sa iasa din spital pentru a se reintoarce pe campul de lupta.

Deci, daca vor mai exista conflicte, soldatii nu vor ezita sa lupte mai departe.

Rep.: Ce urmari credeti ca va avea razboiul?

M.S.: Va trebui reconstruit tot, toate locuintele care au fost distruse. Cu toate ca nu se poate reconstrui o familie din care a murit cineva. Totusi, daca se vor linisti lucrurile, va fi mai bine si economic. Din pacate, turismul a fost la pamant vara aceasta, spre deosebire de alti ani.

Zona de nord e foarte frumoasa, sunt foarte multe hoteluri, care erau pe vremuri pline. Acum toata activitatea s-a stopat. Va trece ceva timp pana cand lucrurile vor reveni la starea normala.

Rep.: Care credeti ca sunt motivele reale pentru care americanii v-au sustinut?

M.S.: Lumea zice ca americanii ii sustin pe evrei deoarece Israelul e singura tara nearaba din zona. Si ca trebuie sa ii ajute cineva atunci cand toata lumea se repede la ei, mai ales ca exista state care nu recunosc nici acum Israelul. Probabil ca exista si motive ascunse ale americanilor.

Cred ca Statele Unite ale Americii sustin totusi acest conflict din umbra, pentru piata de desfacere a armelor pe care o ofera.

Rep.: Din punct de vedere economic, cum a fost afectata comunitatea din care faceti parte?

M.S.; Zona noastra nu a suferit dereglari economice majore cauzate de razboi. Toata productia, industria, comertul, turismul merg la fel ca si inainte. Insa in nord s-au inchis magazine si fabrici si au plecat foarte multe persoane. Au ramas spitalele, casele de batrani si bolnavii care nu puteau fi transportati.

Dar in afara de spitale, care au functionat normal, restul institutiilor si societatilor au suferit o dereglare puternica. Foarte multe firme si magazine au fost inchise. Astfel, nu au mai reusit sa-si faca incasarile, nu au mai putut sa-si plateasca impozitele fata de stat.

E bine insa ca statul a hotarat ca aceste societati din nord sa fie pasuite cu taxele pana cand se va relua productia si se reiau veniturile.

Rep.: Ce curs credeti ca va lua viata dumneavoastra dupa intoarcerea in Israel?

M.S.: Drept sa spun, eu nu am simtit conflictul atat de puternic. De doua ori au fost atentate in orasul meu, iar eu ma aflam atunci pe strada. M-am tot gandit ca puteam sa ma aflu la cinci sute de metri mai incolo si sa fiu si eu prinsa in explozie.

Dar fiecare avem un destin, iar daca imi e dat sa mor intr-un atentat, oricum se va intampla. Am fost socata la inceput, chiar cand am ajuns in Israel, de ideea ca lumea e oarecum resemnata in fata mortii. Poate ca, intr-un fel, am ajuns si eu sa accept ideea ca se poate intampla oricand.

Fara aceasta teama dusa la extreme, cred ca viata mea era normala si inainte de incetarea conflictului. Pentru a raspunde la intrebare, nu prevad schimbari majore in viata mea odata cu intoarcerea acasa in Israel.

Rep.: De ce preferati sa va intoarceti in Israel, in loc sa va stabiliti cu familia in Cluj?

M.S.: Trebuie sa traiesc acolo, nu am incotro. Eu vin acasa, in Cluj, dar si acolo e tot “acasa”. Familia mea e acolo, iar sotul meu nu poate sa traiasca in Romania. Aceasta deoarece el e invalid si are acolo niste facilitati de la stat pe care aici nu le-ar primi.

Si atunci, doar cu pensia mea de profesoara, nu am avea cum sa ne descurcam in Romania. In plus, sotul meu nu are aici posibilitatea sa lucreze. Are pensie de invalid in Israel, unde a si muncit 40 de ani si nu are cum sa plece. Si, sa fiu sincera, acolo sunt multe lucruri foarte frumoase. Mai frumoase decat in Romania. Oamenii sunt mult mai calzi.

Mie imi place marea, imi place ca stau pe malul marii si, in ciuda conflictelor care exista in zona, mi se pare ca acolo viata e mai frumoasa decat aici. Am descoperit o tara pe care nici nu mi-am putut-o imagina. Razboiul nu mi-a schimbat in nici un fel parerea foarte buna pe care o am despre Israel. Oarecum, acolo mi-am gasit locul.

Rep.: Ce parere aveti despre riposta mass-mediei avand in vedere ca, dupa o perioada de autocenzura, aceasta ii ataca acum pe comandantul Tzahalului, generalul Dan Halutz, pe premierul Ehud Olmert si pe Amir Peretz, ministrul Apararii, cerand demiterea lor?

M.S.: Inca de dinainte sa plec au inceput sa apara vociferari impotriva lor in presa. Spuneau ca reactia la rapirea soldatilor, momentul in care au inceput sa maseze trupele, nu a fost foarte bine organizat. Au fost luati prin surprindere. Nu se asteptau si nu erau pregatiti pentru inceperea unui razboi.

Astfel, s-au pregatit din mers. Chiar daca nu au inceput israelienii conflictul, puteau sa fie mai bine organizati pentru aceasta situatie. Initial, ei doreau sa-i indeparteze pe teroristii Hezbollah de la granita cu Israelul si sa-i dezarmeze, in masura in care se poate.

Dar nu cred ca s-au asteptat cu adevarat la un razboi. Credeau probabil ca vor termina repede, ca totul se va incheia fara atatea pierderi. Daca mass media cere demiterea acestor trei oficiali, cu siguranta ca ceva nu a functionat asa cum trebuie. In plus, soldatii care au luptat acum nu au mai trecut prin alte razboaie.

Aveau o pregatire teoretica si poate ca aveau si experienta unor atacuri simulate. Dar nimic real. Deci nici soldatii nu au fost suficient de bine pregatiti si organizati pentru o asemenea operatiune.

Rep.: Cum comentati decizia de a lansa o ofensiva generala in preajma votarii, in Consiliul de Securitate, a hotararii de incetare a focului?

M.S.: Imi aduc aminte ca, desi cu o zi inainte rezolutia era data si votata, desi se stabilise ca a doua zi dimineata se vor inceta tragerile, in ziua de ajun au cazut in Haifa peste 50 de rachete. Razboiul a continuat si in acea zi de dinaintea hotararii de incetare a focului. Si au murit soldati si de-o parte, si de cealalta.

Ceea ce nu mi se pare normal. In primul rand, nu mi se pare normal faptul ca aceasta situatie nu a putut sa fie rezolvata pe cale diplomatica. Mi se pare absurd sa moara oameni. Nu inteleg de ce s-a ajuns la aceste absurditati. Acolo este loc pentru toata lumea. De unde ura asta?!

Jamal Karib este un libanez in varsta de 48 de ani. Karib s-a casatorit in urma cu cativa ani cu o clujeanca si au impreuna trei copii. In Marun, orasul libanez in care a locuit, Jamal Karib avea un magazin si o firma de decoratiuni interioare.

Totul a fost distrus, iar acum Karib locuieste in Romania, unde incearca sa se descurce pentru a-si putea intretine familia.

Reporter: Sunt intemeiate motivele declansarii acestui razboi?

Jamal Karnib: Din punctul de vedere al israelienilor cred ca sunt motive extrem de intemeiate. Sunt in joc interese teritoriale foarte mari. Israelul doreste sa stopeze dezvoltarea Libanului pentru a putea obtine teritoriile libaneze.

Faptul ca la baza declansarii conflictului a fost invocat motivul rapirii celor doi soldati... aceste date au fost folosite drept un pretext pentru a declansa un razboi pe care israelienii il doreau de mult timp!

Rep.: Care este reactia poporului libanez vizavi de stoparea acestui conflict armat?

J.K.: Libanezii se bucura foarte tare ca a incetat acest razboi in care au murit extraordinar de multi oameni. Cel mai mult ma ingrozeste faptul ca au murit foarte-foarte multi copii si oameni nevinovati.

Rep.: Credeti ca a incetat cu adevarat conflictul ?

J.K.: Nu. Nu cred ca incetat cu adevarat acest conflict in Israel si Liban. Dureaza de prea mult timp si nu cred ca israelienii doresc cu adevarat sa inceteze. Din pacate, cred ca nu se va schimba prea mare lucru, pentru ca Israelul isi doreste foarte tare sa acapareze Libanul.

Rep.: Ce urmari va avea razboiul?

J.K.: In primul rand Libanul nu va mai avea credibilitate de acum incolo. Infrastructura tarii a avut foarte mult de suferit. Din “Elvetia Orientului”, cum i se spunea inainte Libanului, au ramas niste ruine si oameni care nu stiu ce sa faca cu viata lor.

Rep.: Credeti ca americanii sustin partea israelita?

J.K.: Sunt convins ca americanii stau in spatele israelienilor. Din cate stiu, America este formata din 50 de state. Numai ca, Israelul pare ca este al 51-lea stat. America este o mare putere financiara care se sprijina pe foarte multi oameni de afaceri care sunt israelieni. Din aceste motive, americanii ii sustin pe israelieni.

Rep.: Cum a fost afectata comunitatea din punct de vedere economic?

J.K.: Totul este distrus! Din Marun pana in Beirut, totul este o ruina. Toti oamenii de acolo traiesc unul din mila altuia. Cei care au ramas cu casele intregi ii gazduiesc pe cei care nu mai au unde sa locuiasca. E o criza foarte mare de antibiotice, combustibil si hrana. Nu stiu cum se vor descurca cei care au ramas in Liban.

Rep.: Ce curs credeti ca va avea viata dumneavoastra dupa intoarcerea in Liban?

J.K.: Nu stiu si nici nu vreau sa ma gandesc deocamdata la asa ceva. Imi este teama pentru ca nu stiu ce s-ar putea sa gasesc acolo. Tot ce aveam a fost distrus din cauza bombardamentelor. Casa, mica mea afacere, de tot s-a ales praful.

Rep.: Preferati sa va intoarceti in Liban sau sa va stabiliti in Romania?

J.K.: Momentan voi ramane in Romania impreuna cu familia. Sotia mea este romanca si vom mai ramane in Romania. Cred ca asa este mai intelept sa procedez pentru moment, chiar daca imi este dor de Liban.

Rep.: Cum comentati decizia de a lansa ofensiva generala in preajma votarii, in Consiliul de Securitate, a hotararii de incetare a focului ?

J.K.: Nu ma pricep prea mult la politica de nivel inalt, dar eu cred ca aici este mana americanilor. Aceasta reactie arata clar faptul ca Israelul este sustinut de o forta politica foarte puternica.

Mai mult, eu cred ca Israelul este impins de la spate de catre americani, pentru ca nici israelienilor nu cred ca le convine sa sufere pierderile pe care le au si ei.

O statistica publicata in Monitorul Oficial arata faptul ca in anul 2005, pe teritoriul Romaniei se aflau circa 1.000 de cetateni libanezi care erau inregistrati cu forme de sedere temporara. La sfarsitul lunii septembrie, tintre acestia, in jur de o suta de persoane erau angajate in Romania.

Acelasi sondaj ne prezinta faptul ca 272 de libanezi au forme de sedere permanenta in Romania. O constatare importanta este legata de faptul ca din totalul numarului strainilor cu drept de sedere permanenta, aproaps 40 la suta provin din state arabe.

Pe de alta parte, desi strainii care au domiciliul in Romania sunt supusi aceluiasi regim fiscal, de taxe si impozite, ca un cetatean roman, totusi acestia nu beneficiaza de toate drepturile sociale in aceleasi conditii ca si cetatenii romani. PriStre altele, accesul la educatie superioara (universitara) nu se face in aceleasi conditii.

Intre 1993 si 2005, din totalul cetatenilor straini care au primit cetatenie romana, 12 la suta sunt libanezi.

Din datele oficiale reiese ca in Israel traiesc peste 400.000 de evrei originari din Romania. Comunitatea evreilor romani devine, de la an la an, tot mai restransa. Ei sunt dispersati in mai multe organizatii, asociatii, cercuri culturale si reprezinta un procent de peste zece la suta din populatia evreiasca a Israelului.

Comunitatea evreilor originari din Romania ocupa in urma cu doi ani locul patru, dupa cea a celor proveniti din fosta Uniune Sovietica (27,6 la suta), tarile Maghrebului (11,5 la suta) si Polonia (11 la suta).

Media de varsta a comunitatii romanilor din Israel este mai mare decat cea a restului populatiei evreiesti sau de alte origini. In 2004, statisticile aratau ca originarii din Romania sunt raspanditi in Tel Aviv (29 la suta), Haifa (24 la suta), centrul tarii (21 la suta), zona de sud (10 la suta) si Ierusalim (5 la suta).