Asa ca, dupa tentative esuate de a evita iesirea in strada a suporterilor sau de a muta mitingul cat mai departe de Palatul Administrativ, primarul orasului a acceptat sa preia elegant, pe piept, toate solicitarile, sa domoleasca astfel vocile contestatare care urmau sa se auda in strada. S-a abtinut sa le degajeze insa in tribuna, ca e putrezita, pe cuvantul vicelui Socoleanu.

Calota e de acord ca trebuie sa facem ceva. Dar chiar nu putem fara el?

Ora trei, etajul trei. Dupa cateva permutari la masa ovala, reusim sa ne asezam pe tabere, caci, oricat de mult ar imbratisa Calota ideea campaniei, suntem totusi doua tabere. Pentru ca intarzie, Socoleanu nu prinde decat un loc la mijloc, dar e obisnuit cu pozitia, mai ales de cand e insarcinat. Cu problema stadionului „Ilie Oana”.

Dridea, Patraru si liderii suporterilor incearca sa-l puna in tema pe Calota, care pare ca a aparut ieri in oras, atat de necunoscuta ii e istoria recenta a Petrolului.

O nebuloasa, asa e caracterizata atat de primar, cat si de Florin Sicoie, un profan intr-ale sportului, dar genul de om care stie sa pretuiasca o istorie si o traditie, consilierul anuntandu-si disponibilitatea de a se implica in proiectul care urmareste in prima faza preluarea marcii FC Petrolul Ploiesti in patrimoniul orasului.

Calota isi noteaza totul cu constiinciozitate, cere detalii, dar asteapta toate parerile inainte sa ia cuvantul. Il vrea pe ultimul, ca-ntotdeauna.

Dupa cateva poze ca victima a unei campanii de presa purtate pe canalele media stapanite de Luca, prin care i-ar fi fost sanctionata tocmai implicarea in proiectul „Petrolul e al nostru”, primarul isi prezinta pozitia.

E cu noi, e alaturi de toti care vor binele Petrolului si promite sustinere in cadrul Consiliului Local, cu o singura conditie: vechiul si noul Petrolul sa-i fie pus pe tava, resuscitat, reorganizat, gata sa faca performanta. Primaria l-ar afilia din doi pasi si trei votari la Clubul Sportiv Municipal si i-ar pune la dispozitie baza sportiva, adica stadionul „Ilie Oana”. Daca nu cumva va fi ocupat intre timp de SC FC Petrolul...

15.000 de semnaturi, dar numai vreo 500 de suflete galben-albastre

Despartirea de Calota se face dupa o strangere de mana hotarata, care sa intareasca dorinta primarului de a pastra evita prea mult scandal. In fond, vazusem ca bunavointa exista. Dorinta indeplinita, in special de miile de ploiesteni care si-au manifestat in scris sprijinul pentru campanie, dar nu si prin participarea la mitingul care incepe totusi la patru si jumatate.

Galeria a raspuns insa la apel. Cu fulare, steaguri, pancarte si bannere sugestive. „De zece ani furati, nu va mai saturati / De zece ani furati, e timpul sa plecati!” rasuna in centrul orasului, unde se canta imnul Petrolului. Fostele glorii lipsesc, desi era si sarbatoarea lor, pe care au inceput-o insa la stadion si la o cupa de sampanie cu abilul Calota.

Li se scandeaza numele, desi absenta lor lasa un gust amar. Macar sa fi fost o sampanie fina...

Cantecele si scandarile tin aproape o ora si jumatate, dar conving destul de putini ploiesteni sa se identifice cu contestatarii cuplului Luca-Bercea. Ultimul declarase chiar in ziua mitingului ca nu e vorba decat de vreo douazeci de insi care au impreuna douasprezece clase.

Chiar daca au fost ceva mai multe persoane si un pic mai multe clase, senzatia lasata de actiunea din 12 octombrie a fost ca-n afara de membrii galeriei, prea putini ploiesteni au sange. Si nu e vorba neaparat de sange galben-albastru.